Claudia Osiceanu, profesoară de limba română: Să citim sau să nu?

Este foarte greu să-i spui unui tânăr că e bine să citească, mai ales că la baza acestei ocupații trebuie să stea motivația interioară, nu explicarea importanței lecturii.

Să-i vorbești despre puterea lecturii de a rafina?! Să-i spui că lectura cărților induce elevația? Că devii empatic, că te ajută să abordezi situațiile, să cântărești lucrurile și oameni cu cumpătare și cu toleranță? Că declanșează fantezia?!

Că este singura abilitate care face diferența între oameni și celelalte ființe? Nu știu. Trebuie amintită o afirmație a lui Liviu Papadima, potrivită pentru această tabletă: „Onest ar fi să mărturisim că nu știm exact de ce e importantă lectura scrierilor literare în formarea unui elev.

Dar că știm, din experiență – a noastră, a celor de dinaintea noastră – că ea are efecte profunde și de durată“. Se poate deduce că invitația unui tânăr la lectură nu trebuie făcută cu ostentație.

Aceasta inhibă. Singura noastră datorie este să le transmitem pasiunea pentru lectură ca pe un testament.

În mod clar, nu vor întârzia să se vadă consecințele. Cei care citesc își vor găsi locul ușor în orice domeniu.

Lectura trezește în cititor disponibilități latente, îl conduce către sine, îl ajută să se înțeleagă, dar și să comunice cu ceilalți mai eficient.

Prin lectură, tinerii înțeleg rostul lumii, devin empatici, carismatici și versatili. Se pot astfel adapta ușor în orice situație, în orice domeniu.

O altă opinie interesantă despre lectură a lui Liviu Papadima face din aceasta un original act cadastral pentru spirit: „Citim ca să ne facem casa în care să putem locui“. Lectura nu e altceva decât casa spiritului și a sufletului nostru.

E greu de spus dacă „adversarii“ lecturii au mai puține șanse în viață. Deși experiența ne-a arătat totuși că au dificultăți de adaptare la nou, țin mai greu pasul cu progresul, sunt predispuși la stereotipuri și
desuetudine.

E drept că, în România, coabitarea cititorilor cu necititorii generației contemporane a generat un fel de „idiosincrazie“ față de pasionații pentru lectură.

Probabil pentru că fac notă discordantă sunt dezavantajați, în multe situații, în fața celor care nu citesc. Se știe că spiritele elevate au capacitatea de a-și asuma libertatea de acțiune, independența gândirii și a deciziilor, sunt, în general incomozi, pe când cei care nu citesc sunt maleabili, se lasă manipulați, nu ridică probleme, nu își asumă polemici incomode. În acest caz sunt promovați în detrimentul merituoșilor.

Citește și

România a pierdut lupta cu lectura. Ce se mai poate face

Mădălina Ion, consultant financiar: Argumente în favoarea persoanelor care citesc

_______________