Cum refuză IMM-urile românești capitularea economică și schimbă regulile de supraviețuire economică?
Pe fundalul unei presiuni fiscale crescute, al scăderii consumului și al unui val record de insolvențe, micile afaceri din România renunță la planificarea rigidă. În loc să accepte blocajul, antreprenorii mizează pe o digitalizare accelerată.
IMM-urile mizează pe o pe o eficiență operațională dusă la extrem și pe schimbări rapide de direcție, în funcție de reacția pieței.
Subiectul capitulării economice nu este o exagerare metaforică, ci rezultatul direct al cifrelor care pot fi văzute în ultimul an.
Sectorul IMM (care reprezintă peste 98% din totalul companiilor din România și asigură 2/3 din locurile de muncă din mediul privat) traversează o criză de lichiditate, provocată de trei factori.
Cum refuză IMM-urile românești capitularea economică și schimbă regulile de supraviețuire economică?
Primul e valul de insolvențe și suspendări: În primele 8 luni ale anului 2026, au intrat în insolvență aproape 4.800 de firme.
Proiecțiile arată depășirea pragului de 7.000 de dosare de insolvenţă, până la finalul anului. Peste 1.200 dintre firmele intrate în procedură, în ultimul an, au ajuns direct în faliment.
Presiunea conformării fiscale obligatorii este cel de-al doilea factor: Implementarea raportărilor electronice în cascadă (e-Factura, e-Transport, e-TVA, SAF-T) a generat costuri suplimentare de conformare și a absorbit resurse financiare și de timp, anterior erau alocate dezvoltării.
Citeşte şi: De la cont curent la un ecosistem complet de business banking: ce oferă BT companiilor în 2026?
Al treilea factor este erodarea marjelor de profit: Creșterea costurilor cu forța de muncă, utilitățile și ratele bancare au strâns marjele nete ale IMM sub pragul critic de 5% - 7%, în sectoare precum Comerțul, Construcțiile și Serviciile de transport.
În ce constă „resetarea jocului”?
Antreprenorii au înțeles că sistemul tradițional de bugetare și planificare pe 3-5 ani a devenit ineficient într-un mediu volatil şi au schimbat strategia. Dacă nu o fac, firmele încep să aibă scăderi de profit, apoi intră pe pierderi şia jung în faliment. Ca să nu ajungă aici, antreprenorii fac trei lucruri:
1. Abandonarea bugetării rigide în favoarea fluxurilor dinamice (Rolling Forecasts)
Abordarea veche era cu bugete anuale fixe, stabilite în luna decembrie și ajustate rar. Noua practică este planificarea pe intervale scurte, de 30-90 de zile.
Dacă indicatorii de vânzări scad cu peste 10% într-o lună, cheltuielile nerelevante sunt tăiate automat, fără aprobări birocratice de durată.
2. Digitalizarea, ca scut împotriva birocrației.
În loc să aștepte simplificarea procedurilor de stat, firmele automatizează intern procesele.
Adoptarea instrumentelor de automatizare (de tip ERP/CRM, integrate cu e-Factura și cu soluțiile de semnat electronic) permite firmelor să proceseze fluxul contabil în ore, nu în zile, reducând nevoia de personal administrativ suplimentar.
3. Agilitatea în lanțul de aprovizionare și servicii, prin modelul și operațiunile de tip lean
Asta înseamnă că firmele mici nu mai mențin stocuri mari, care blochează capitalul de lucru. Se lucrează pe modele just-in-time și pe renegocieri lunare cu furnizorii.
Ce înseamnă deci modelul și operațiunile lean? Termenul vine din filosofia de producție fără risipă (lean manufacturing) și descrie o structură suplă, curățată de orice cheltuială sau activitate care nu aduce valoare directă clientului.
Operațiunile lean înseamnă eliminarea completă a timpilor morți, a birocrației interne inutile și a stocurilor excedentare, astfel încât fiecare leu investit în companie să lucreze direct pentru generarea de venituri.
Ce înseamnă „pivotările rapide”? Este la fel ca într-un meci de baschet, unde un jucător schimbă brusc direcția la 180 de grade, ținând un picior pe sol, ca să evite blocajul adversarului.
În business, pivotarea aceasta rapidă înseamnă schimbarea agilă a strategiei de produs, a canalului de vânzare sau chiar a publicului-țintă, atunci când piața o cere.
Dacă un serviciu nu mai este profitabil, din cauza costurilor, compania își reorienteză imediat resursele spre o altă linie de business funcțională, în câteva zile sau săptămâni, fără ezitări prelungite.
În loc ca firma să se ducă în cap şi să dea faliment, ea îşi găseşte noul temei de rentabilitate şi iese din fluctuaţiile pieţei întărită, mai puternică şi vivace.
