Ministrul Muncii vrea impozitare progresivă. Care români ar avea de pierdut și care de câștigat?

Ministrul Muncii, Florin Manole, a declarat că majorarea impozitelor pe proprietate a afectat în special românii cu venituri mici și a readus în discuție impozitarea progresivă, ca soluție pentru un sistem fiscal mai echitabil.

„Singura soluție este impozitarea progresivă”, a spus Florin Manole, membru marcant PSD. Ministrul a recunoscut că părinții și soția au fost cei care au achitat impozitele majorate, în familia sa: „Eu nu am proprietate”, a afirmat acesta, conform Digi24.

Dar impozitarea progresivă, o soluţie pe care PSD a mai invocat-o, naşte o serie de probleme care au fost discutate în mediul public de multe ori, atunci când social-democraţii au încercat să o pună în practică.

Ministrul Muncii vrea impozitare progresivă. Care români ar avea de pierdut și care de câștigat?

Cu sistemul informatic revolut de la noi şi birocraţia excesivă, apariţia impozitării progresive ar duce la micşorarea veniturilor colectate din aceste impozite, prin neconformare.

Practic, la momentul trecerii la cota unică (care acum, în bună măsură, a fost eliminată, chiar dacă încă nu s-a ajuns la impozitarea progresivă), veniturile la buget au crescut impresionant.

Pur şi simplu, lucrurile devenind simple şi Fiscul având timp să le controleze, angajatorii au fost obligaţi să se conformeze imediat.

Citeşte şi: Mediul de business cere să nu se treacă la impozitare progresivă. Care este motivul?

Revenirea la impozitarea progresivă ar complica din nou actul de control fiscal, ca şi pe cel de stabilire a impozitelor şi taxelor, iar rezultatul ar fi scăderea veniturilor.

Birocraţia bugetară a Fiscului din ANAF Central şi din DITL-urile din întreaga ţară ar creşte, odată cu creşterea numărului de angajaţi.

Este exact inversul a ceea ce se încearcă acum dinspre Guvernul Bolojan: o simplicare a efortului bugetar şi birocratic al statului.

Citeşte şi: Cum ar putea fi afectați românii de impozitarea progresivă? Acest sistem a mai fost în România

Teoria social-democraţilor este inspirată de teoria unui economist francez de stânga, Thomas Piketty, care susţine că avuţia trebuie redistribuită dinspre cei bogaţi spre cei săraci şi dinspre Capital spre Muncă.

Mai apoi, unul dintre argumentele social-democraţilor este enunţat astfel:

"Uite SUA, cu cea mai avansată economie din lume. IRS (n. red.: fiscul american) percepe impozite progresive de la cetăţenii americani. Şi noi trebuie să facem tot aşa". Da, dar noi nu avem fiscul informatizat ca americanii.

Citeşte şi: De ce nu e bun impozitul progresiv: Produce birocraţie şi duce la scăderea încasărilor

Problema însă e mai complexă. În primul rând că, în sistemul american de impozitare foarte alambicat şi progresiv, pentru a se optimiza fiscal, americanii sunt obligaţi să plătească servicii de consultanţă fiscală, altfel nu se descurcă.

Familia care nu are un consultant fiscal pierde foarte mulţi bani. Consultantul fiscal se ocupă de micşorarea conform legii a dărilor la statul american.

Asta este posibil în SUA, unde avuţia privată este consistentă, adică există bani pentru consultanţă fiscală. Dacă la noi s-ar face asta, românul simplu, ce nu are bani de consultant fiscal, ar pierde bani, iar statul ar câştiga banii pe care românul simplu nu ar avea cum să ştie că nu trebuie să-i dea.

Efortul birocratic s-a mutat în sistemul informatic

Mai apoi, marele economist american Milton Friedman a explicat un fapt de viaţă simplu: în anii 80-90, când IRS s-a informatizat, ţinând cont de toată birocraţia impozitării progresive, statul american a pierdut (şi pierde) bani. Sume enorme.

Tendinţa, în lumea actuală, este de a micşora aceste costuri, pe cât posibil. Soluţia e cota unică. Practic, efortul birocratic generat de angajarea unui mare număr de funcţionari s-a mutat la americani în sistemul informatic IRS, care face acelaşi lucru, consumând resurse enorme.

Există două teorii, adepţii lor susţinând că ele sunt bazate pe moralitate.

Social-democraţii spun că nu este normal să nu iei de la bogaţi şi să dai la săraci. Redistribuirea aceasta a averii ar reprezenta un act de moralitate, pentru că ar lua de la cei "graşi" şi ar da la cei "slabi".

Cealaltă teorie spune că nu este normal ca, dacă un om câştigă bine, să îl taxezi mai mult decât pe unul care câştigă mai puţin bine şi că aceasta este o formă de discriminare.