Luxembourg Leaks (prescurtat Lux Leaks sau LuxLeaks) este numele unui scandal financiar, apărut în noiembrie 2014, datorită unei investigații jurnalistice conduse de Consorțiul Internațional al Jurnaliştilor de Investigație (OCCRP).
LuxLeaks s-a bazat pe informații confidențiale despre deciziile fiscale ale Luxemburgului, stabilite de companiaa PricewaterhouseCoopers, din anul 2002 până în anul 2010, în beneficiul clienților săi.
Fiscul va miza în continuare pe preţurile de transfer
Această investigație a dus la punerea la dispoziția publicului a deciziilor fiscale pentru peste trei sute de companii multinaționale, cu sediul în statul Luxemburg.
Ca o consecinţă a LuxLeaks, statele OECD au cerut Băncii Mondiale să pună la punct un plan de implementare, pentru ca astfel de scurgeri de bani să nu mai fie posibile, ori să fie mult mai dificil de realizat.
Astfel, a rezultat BEPS (Base Erosion Profit Shifts), un plan de măsuri format din 15 acţiuni distincte. Fiecare acţiune este concretizată într-un volum. 15 volume de măsuri. Statele OECD, apoi tot mai multe state, au început să implementeze BEPS.
Citeşte şi: Degeaba îţi radiezi de la ANAF PFA. Ce se întâmplă cu datoriile este uşor de înţeles
În prezent, sunt 142 dde state de pe mapamond care implementează Base Erosion Profit Shifts, inclusiv România. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. A apărut între timp BEPS 2.0.
Pe lângă mai multe efecte semnificative asupra materialelor, proceselor și Tehnologiei, Pilonul 2 BEPS introduce o taxă minimă globală de 15%, pentru fiecare țară în care operează o mare întreprindere multinațională, dacă țara respectivă a fost de acord cu cadrul OCDE al Pilonului 2 BEPS, conform wolterskluwer.com.
Citeşte şi: Nicoleta Cârciumaru este noul şef al ANAF, anunţă ministrul Finanţelor, Adrian Câciu
Dar unde este România? Peste jumătate dintre companiile respondente la un sondaj EY, la nivelul ţării (52,9%), au făcut obiectul unor inspecții fiscale privind prețurile de transfer. 60% nu au ajustat prețurile de transfer, pentru a-și corecta rezultatele obținute din tranzacțiile derulate cu părțile afiliate.
Mai mult de jumătate dintre companiile participante la studiu au apreciat că prețurile de transfer reprezintă o problemă fiscală (59,1%).
Dincolo de LuxLeaks sau de Afacerea Panama Papers, ceea ce trebuie să înţelegem este că, de regulă, marile transnaţionale acţionează în limitele legilor statului în care operează.
Citeşte şi: Un fost şef ANAF a fost achitat, pentru luarea unei mite de 1,2 milioane de euro de la un afacerist
Având disponibile financiare mari, ele angajează cei mai buni fiscalişti şi jurişti şi studiază încontinuu modalităţile prin care pot să-şi optimizeze profiturile. Dincolo de naraţiunile eronate cu "transnaţionalele cele rele, care sug sângele poporului", aceste firme sunt nişte mecanisme de făcut bani.
Care se străduiesc să-şi majoreze profiturile. Lucru perfect legitim şi legal, aşa cum ne-a declarat în trecut Gabriel Sincu, expert în fiscalitate la EY, la acea vreme.
Serviciile (de tip Management, dar și de altă natură – de exemplu IT, juridice, fiscale) sunt considerate de departamentele fiscale ale multinaţionalelor, în proporție de 52,8%, ca fiind cele mai susceptibile să fie puse sub semnul întrebării, de către autoritățile fiscale, din perspectiva prețurilor de transfer, fiind urmate de finanțările intra-grup (17,1%), distribuția de mărfuri (11,4%) și de achiziția de materii prime (10%), în opinia respondenților la un sondaj EY.
De la lins hârtiile, cu creionul chimic la ureche, la sisteme informatice avansate
Specialitatea inspectorilor români de preţuri de transfer de la ANAF, în ultimii ani, ar putea fi descrisă pe scurt astfel: Anunţau (şi o mai fac şi acum) că vin în control, iar subsidiara din România a multinaţionalei respective le punea la dispoziţie o cameră şi un automat cu cafea.
Aici, aveau mese şi scaune şi foarte multe fişete (la o firmă de calibrul OMV Petrom, şase luni de activitate înseamnă un perete de fişete). În care erau teancuri de bibliorafturi cu preţuri de transfer. Bând foarte mult cafele şi apă, inspectorii ANAF se puneau pe treabă.
Luau dosar cu dosar, biblioraft cu biblioraft şi-şi făceau propria lor evidenţă. Acum, progressiv, lucrurile se schimbă. Inspectorii de preţuri de transfer se vor muta tot mai mult în birourile Fiscului şi vor apela bazele de date informatizate ale multinaţionalelor.
Economie de timp. Acţiune în timp real
O operaţiune care înainte, cu creionul chimic la ureche, completând tabele, dura o lună, va însemna acum o interogare la care se primeşte răspuns poate nu instantaneu, dar în câteva minute. Evidenţele sunt disponibile online.
Aceasta înseamnă că ANAF nu va mai afla peste şase luni de exemplu ce s-a întâmplat în conturile Lidl în decembrie sau ianuarie, ci în timp real. De aceea consideră departamentele economice ale firmelor că aceasta este o problemă critică.
Ceea ce trebui să înţelegem e, pe de altă parte, că astfel de operaţiuni financiare complexe nu fac numai multinaţionalele originate în lumea largă, ci şi marile firme româneşti. Fiscalitatea este obiectivă.
Subiectul are legătură directă însă cu informatizarea: în loc să glosezi despre "transnaţionalele cele rele", implementează sisteme informatice.
