Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român a vorbit la Newsweek Report despre problemele instituției pe care o conduce, deciziile luate în ultima perioadă, dar și despre evenimentele și programele culturale de amploare.
Newsweek România: Ce s-a întâmplat la ICR Londra? Care au fost măsurile luate?
Liviu Jicman: Mi-aș dori să vorbim mai mult despre proiectele și activitățile ICR și cred că institutul merită acest lucru, pentru că există foarte multe manifestări prestigioase, parteneriate, dar sunt oricând deschis să lămuresc orice aspecte mai sensibile, dacă ele există.
În ceea ce privește ICR Londra și conducerea de acolo, nu pot decât să îmi doresc ca această dezbatere publică care a afectat imaginea ICR să se încheie cât mai curând.
Așa că am luat o măsură foarte severă la prima ocazie în care aspectele semnalate în spațiul public au privit activitatea ICR, respectiv activitatea legată de proiecte. Anterior, după cum știm cu toții, pentru că nu are rost să ne ascundem după deget, existau foarte multe probleme semnalate în spațiul public.
Haideți să lămurim problema cu locuința. Cum s-a decis ca doamna director să stea într-un apartament din Londra și nu în reprezentanța ICR de acolo?
Nu v-aș putea spune foarte multe lucruri, pentru că nu sunt în ograda Institutului Cultural Român, dar cred că ele au fost lămurite la audierile din Senat din 29 martie, în care s-a discutat și avizat propunerea mea de revocare a doamnei director.
Trebuie să spunem, conform legislației, mecanismul de numire al directorilor și directorilor adjuncți ICR este unul nu foarte simplu, care trece prin multe filtre.
Președintele Institutului Cultural Român este cel care propune, după care există acordurile din partea a două ministere și, pasul esențial, avizul comisiilor reunite de politică externă și cultură din Senatul României, după care urmează un ordin comun, semnat de asemenea de doi-trei șefi de instituție, ministrul Culturii, ministrul Afacerior Externe și președintele Institutului Cultural Român.
După acest moment, directorii, directorii adjuncți, referenții, personalul încep o misiune în străinătate în cadrul Ministerului de Externe.
Într-adevăr, responsabilitate a Institutului Cultural Român este pe proiecte, pentru că noi finanțăm exclusiv proiectele culturale și, nu doar le finanțăm, ci le și aprobăm în baza unei programări anuale, în baza unei strategii și în baza propunerilor care vin de la reprezentanțe ale ICR din străinătate.
Așadar, ICR-ul face numirile, face propunerile, ele sunt aprobate în Parlament și cu avizul celor două ministere. Apoi cine se ocupă acolo de cazare? Se ocupă cineva de la Institutul Cultural Român sau de la MAE?
Institutul Cultural Român nu este în niciun fel implicat în acest mecanism. Misiunea din străinătate, respectiv reprezentanța ICR, face niște propuneri care sunt analizate în centrala Ministerului de Externe și se ia o decizie.
În momentul de față acel apartament în care stătea doamna director e liber sau mai stă cineva acolo?
N-aș putea să vă dau detalii. Știu că înainte de a fi această dezbatere în comisiile reunite, deja doamna director se mutase în sediul ICR Londra.
De altfel, de asemenea, în spațiul public chiar dumneaei a prezentat inclusiv aspecte legate de situația sediului de acolo. Nu știu să vă spun care este situația și care va fi situația respectivului apartament în continuare, repet, noi nefiind implicați în această activitate.
Dar ceea ce știu, pentru că bineînțeles că am informații de la colegii cu care lucrăm, este că există niște reguli după care se fac aceste închirieri de apartamente.
Ele sunt reglementate la nivel unitar de centrala MAE pentru misiunile din străinătate. Nu știu bucătăria sau nu știu în detaliu aceste reguli, dar ele există cu siguranță.
Acum ajungem la momentul interpretării acelei melodii. În afară de faptul că doamna director a cântat cam fals, ce alte probleme au mai fost acolo?
E o analiză mai largă pe care am putea să o facem în ceea ce privește această decizie de revocare.
De fapt, propunerea de revocare pe care eu am înaintat-o, a venit ca urmare a unei analize strict legate de acest eveniment și de concertul organizat la Londra și plecând de la faptul că a fost și în afara programului avizat de conducerea ICR, dar și inadecvat. De aceea am luat această decizie fermă.
Dacă ar fi să facem o analiză mai amplă, cred că, bineînțeles, vom găsi argumente pozitive și negative ca în activitatea oricărei instituții sau echipe care funcționează într-un loc, nu cred că era acum momentul să facem această analiză, pentru că există evaluări anuale care se fac asupra fiecărei reprezentanțe.
ICR, la rândul său, în ansamblu, are o analiză anuală.
În luna martie am avizat în cadrul Consiliului de conducere al ICR raportul de activitate pe care, conform legii, trebuie să-l depunem la Senat, la Parlament, spre a fi analizat. Există elemente pozitive și negative în activitatea de la ICR Londra, pot spune.
În primul rând, cred că trebuie spus că, deși au fost multe critici în spațiul public, am pornit de undeva de jos, la ICR Londra.
După ce această reprezentanță a avut momente de glorie sau să spunem că a fost una dintre cele mai active dintre reprezentanțele ICR în străinătate, pe mandatele a doi directori, al doamnei Gabriela Massaci și apoi al lui Dorian Branea.
A urmat o perioadă de interimate, de pandemie, cum a spus și la Senat.
Din păcate, ICR Londra, înainte de numirea acestei noi conduceri, nu prea reușea să iasă din spiritul de carantină. Respectiv, organiza doar evenimente la sediul ICR și le-am recomandat colegilor, directorului și directorului adjunct, aflați în funcție anul trecut, să aibă în vedere ieșirea din spațiul ICR Londra.
E adevărat, e un spațiu foarte reprezentativ, avem un sediu bine amplasat acolo, dar e important să mergem în mediul cultural londonez, să reușim să ne conectăm și să conectăm artiștii, oamenii de cultură din România la acesta.
Ceea ce aș putea spune, fără să fie parte din argumentarea pe care am prezentat-o oficial în cererea de revocare, este că i-aș reproșa, dacă vreți, o doză de inadecvare.
Cu atât mai mult cu cât ICR Londra a fost un subiect de primă pagină, cu atât mai mult cu cât a fost o țintă în critici, din păcate și din mediul politic, cred că trebuia să se dedice exclusiv activității de la reprezentanța de la Londra și să pună în planul doi alte activități artistice pe care dumneaei le-a avut anterior și probabil că le va avea în continuare.
Și asta a fost o ocazie de critici în spațiul public legat de Ziua Culturii, de diverse momente în care, legal, dar poate mai puțin oportun, a ales să nu fie prezentă la misiune.
La alte reprezentanțe au mai fost probleme?
Dacă mă uit pe Internet o să văd foarte multe probleme. Din fericire, eu cred că suntem pe un drum bun și că am reușit să rezolvăm problemele care existau în multe locuri din lume.
Aceasta în condițiile în care anul trecut majoritatea directorilor și-au terminat mandatul și cei care nu-și terminaseră mandatul își încheiaseră, de fapt, în anul 2021 activitatea. Așa că la toate reprezentanțele nu mai aveam conduceri.
Am reușit să completăm aceste echipe. Așa cum spuneam, am reușit să redeschidem ICR Beijing după trei ani, în care a fost lacătul pe ușă, și acum există un director și un referent care au reluat activitatea acolo.
Este o activitate deja apreciată în spațiul public și pe plan local. E adevărat, nu atât de efervescentă, pentru că au fost restricții pandemice, după cum știm, în China.
La Beijing, reprezentanța culturală a Ungariei este perete în perete cu a noastră și înțeleg că ei au o activitate puternică acolo. Noi ce facem?
Da, așa este, eu n-am fost acolo, dar știu că într-adevăr reprezentanța noastră este într-o clădire foarte mare, într-un mall în care este lipită de cea a reprezentanței maghiare. Într-adevăr, noi am avut această sincopă de câțiva ani, în care nu a fost niciun angajat la ICR Beijing, dar am reușit să remediem acest lucru.
Sigur că e un proces în derulare, în sensul în care trebuie să completăm echipa și mai ales să avem activități acolo, dar sunt proiecte importante pentru anul acesta. Recent, am avut o întâlnire cu domnul director Constantin Chiriac de la Teatrul din Sibiu, care plănuiește un turneu cu sprijinul ICR la Shanghai.
Am reconfirmat echipa de conducere de la New York, unde anul trecut a fost un focus pentru că am marcat 25 de ani de parteneriat strategic. Nu avem timp acum să amintesc toate evenimentele desfășurate cu această ocazie, dar amintesc că am avut ocazia să particip la "Weekend-ul românesc" desfășurat la Washington.
Acolo, pe lângă oficialități, evenimentul s-a bucurat de un public local numeros și a fost chiar apreciat de presa locală. A apărut un articol în Washington Post în care s-a spus că e unul dintre primele cinci evenimente din perioada respectivă.
Apoi, și la Paris, acolo unde am completat echipa de conducere, există reperul anual al Târgului de Carte din capitala Franței.
Dar mai puțini știu că, de fapt, a fost o reorganizare completă a acestui program, din Salon du Livre s-a transformat în Festival du Livre, fiind dedicat editorilor din Franța și nu invitaților din străinătate, ca până acum.
Iar România, prin demersurile făcute de reprezentanța noastră de la Paris, cu sprijinul Ambasadei și al Centrului Național al Cărții, a reușit să fie una dintre puținele țări care au în continuare un stand de țară. Anul trecut am împărțit acest stand cu Republica Moldova și instituțional, dar și având un număr important de autori din Republica Moldova invitați la târg.
Mergând mai departe, de asemenea, am completat echipele de la Varșovia, și îi apreciez foarte mult pe colegii care lucrează acolo, pe directorul Ovidiu Dajbog-Miron, întreaga echipă ICR Varșovia, care chiar în aceste zile a avut o contribuție importantă.
Așa cum s-a anunțat după ședința de guvern comună pe care Guvernul României a avut-o în luna martie cu Guvernul Poloniei, planificăm un sezon cultural încrucișat în 2024-2025 între cele două țări.
Cred că aș putea continua această enumerare mergând la Chișinău, unde am continuat reperele pe care ICR le susține sau la care se parteneriază în fiecare an Reuniunea Teatrelor Naționale și Bookfest Chișinău, un program lansat în 2016, dar reluat după pandemie, anul trecut.
Pe lângă acestea, am derulat și un proiect cu finanțare de la Bruxelles, de la Eunic Global, dedicat focusului punerii în valoare, în lumina reflectoarelor, a sectorului cultural din Republica Moldova.
A rezultat o platformă intitulată Moldarte, unde acești operatori culturali din Republica Moldova sunt în continuare prezentați și, după finalizarea proiectului. Iată, am chiar un raport cu diversele evenimente, conferințe, întâlniri de lucru cu invitați străini care au fost anul trecut și pe care vreau să vi-l ofer.
Am avut nu doar continuitate, ci și începerea unui nou drum la reprezentanța noastră de la Chișinău, cu numirea unui nou director adjunct acolo. Și chiar la finalul lunii martie au fost audieri pentru un director.
Cred că activitatea CR Chișinău a fost revigorată anul trecut și că avem o direcție mult mai clară în momentul de față.
Exemplele ar putea continua și cu alte reprezentanțe.
Am constatat că în ultima perioadă au fost multe întâlniri bilaterale între România și Japonia, la diverse niveluri. Și economic, și social, și cultural, și politic. Cum este implicat ICR?
Majoritatea reprezentanțelor ICR din lume sunt amplasate în puncte strategice, nu doar din punct de vedere al promovării culturale, pentru că sigur ne interesează piața culturală de la Londra, de la Paris, de la Berlin, de la New York ș.a.m.d. dar ne interesează și relațiile bilaterale și am vorbit mai devreme de 25 de ani de parteneriat strategic cu Statele Unite.
Iată că anul acesta s-a ridicat nivelul relației bilaterale cu Japonia la nivel de partener strategic, ocazie cu care, la nivel de șefi de stat, s-a făcut acest anunț al înființării ICR Tokyo și imediat a fost promovată și această hotărâre de guvern pentru înființarea unei noi reprezentanțe la Tokyo.
Am făcut un pas înainte spre extinderea rețelei și nu pot decât să îmi doresc ca acești pași înainte să fie continuați și cu capete de pod pe diferite continente în care nu avem încă reprezentanțe, cum era cazul Asiei, dar îmi doresc o dezvoltare în plan regional a rețelei ICR.
Sigur, pasul de înființare al ICR Tokyo a fost doar primul prin această hotărâre de Guvern, mai sunt demersuri administrative și diplomatice de făcut, dar sper ca într-un timp rezonabil să avem o reprezentanță activă și la Tokyo, de asemenea o piață culturală imensă. Cred că este important să avem această dublă perspectivă.
Pe de o parte, trebuie să sprijinim actorii culturali din România, operatorii culturali să intre pe aceste piețe astfel încât să poată fi acolo prezenți la un moment dat și fără sprijinul ICR.
Trebuie să facilităm întâlnirea, contactul dintre parteneri, dintre creatori și pe de altă parte, la nivel de diplomație culturală, la nivel diplomatic, să fim un suport al mesajului României în diverse spații, să avem o țintă în ceea ce facem și un mesaj.
Acest lucru sper că l-am reușit sau că am făcut un pas important prin faptul că anul trecut am adoptat pentru prima oară o strategie ICR pentru perioada următoare, adică pentru perioada 2022-2026, care să funcționeze și ca suport pentru planificarea pe care reprezentanțele noastre în străinătate o au.
Nu vreau să fim, eu sau colegii de aici de la București, cei care, printr-un telefon sau prin diverse intervenții, spun ce e bine și ce e rău să se facă, ce evenimente se fac în diverse locuri din lume, ci să avem o strategie pe baza căreia colegii din reprezentanțe să planifice, să ne propună ceea ce vor să facă.
Și sigur, dacă tot am amintit, sau sper eu că am încheiat această discuție cu ICR Londra, nu pot decât să le cer tuturor colegilor din străinătate să fie foarte riguroși în ceea ce fac, pentru că orice greșeală poate să aibă efecte negative de imagine în misiunea pe care ne propunem să o îndeplinim.
În ceea ce înseamnă programele culturale, evenimentele, cu excepția acestui moment nefericit de la concertul organizat la sediul ICR Londra, eu nu îmi amintesc să fi fost vreo critică în spațiul public legat de manifestări organizate de ICR. Există tot felul de etichete care se pun.
Anul acesta ce evenimente importante organizează ICR?
Sperăm să ne ridicăm la înălțimea provocării, pentru că anul acesta toți cei implicați în fenomenul ICR, de la București, din străinătate, ar trebui să ne bucurăm să sărbătorim acest moment aniversar. ICR împlinește 20 de ani și îmi doresc ca programul de anul acesta să fie suficient de bogat.
Spuneați de manifestări mai mari, care să rămână ca repere în timp, să putem spune peste ani că în anul 2023 a avut loc acest eveniment la New York, Paris sau Londra.
Iarăși, dacă anul trecut a fost un an cu un buget nu foarte mare pentru ICR și îi felicit pe colegii mei din străinătate că au reușit să asigure totuși, în aceste condiții, o activitate suficient de reprezentativă, anul acesta sunt câteva repere importante.
Chiar în aceste zile se desfășoară un program foarte amplu dedicat faptului că România împlinește 30 de ani de participare în Organizația Internațională a Francofoniei.
Împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, derulăm cel mai amplu program desfășurat vreodată în parteneriat cu misiunile și ambasadele României din străinătate, dar și cu reprezentanțele ICR.
Trebuie să spunem și că ICR, nu acționează doar prin cele 18 reprezentanțe, ci acționează și în parteneriat cu ambasadele României, în spații în care n-avem ICR-uri. Așadar, avem peste 50 de evenimente în lume dedicate francofoniei.
Și nu este doar o sărbătoare, nu este vorba doar de manifestări culturale, ci e vorba și de rolul pe care România îl are în cadrul acestei organizații, rolul de liant între parteneri, între continente, între Europa, Africa și alte continente în care există state membre ale Francofoniei.
Apoi există aici, în țară, câteva repere culturale, pentru că anul acesta, inclusiv prin lege, a fost declarat Anul cultural Dimitrie Cantemir și Ciprian Porumbescu.
Avem o serie de manifestări dedicate celor doi mari oameni de cultură și aș spune foarte reprezentativi pentru cultura noastră, cu atât mai mult cu cât personalitatea lor ne leagă și de culturi ale altor țări.
Am deschis la Berlin, printr-o manifestare multidisciplinară, printr-o conferință și un concert cu un ansamblu din Turcia, seria bogată a manifestărilor dedicate lui Dimitrie Cantemir, pentru că el a fost și membru al Academiei de Științe din Berlin.
Bineînțeles că vor fi multe manifestări dedicate lui la reprezentanța care îi poartă numele, ICR Dimitrie Cantemir de la Istanbul, dar vom avea și în alte reprezentanțe evenimente, conferințe, turnee muzicale.
În România, am făcut parteneriate pentru evenimente care se desfășoară în cât mai multe locuri din țară, pentru că la București oferta culturală este bogată, dar în unele locuri din România ea nu este atât de generoasă.
Totodată, sunt câteva programe permanente la care ICR este partener sau organizator principal al standului României la diverse târguri internaționale.
Ne-am implicat în organizarea London Book Fair, în care colegii de la Centrul Național al Cărții au făcut un plan ambițios atât la târg, dar și în spații conexe, în librării din Londra. Specificul acestor manifestări este diferit de la un loc la altul.
London Book Fair este un târg dedicat exclusiv profesioniștilor și atunci ne-am gândit să-i invităm la standul ICR pe toți cei care vor să aibă întâlniri profesionale.
Am îmbinat acest lucru cu un program, cum spuneam, foarte interesant la diverse librării din Londra, la care să vorbim despre scriitorii români, mai ales că traducerile în limba engleză nu au fost atât de numeroase în ultimii ani.
Imediat după aceea urmează Festival du Livre la Paris, care nu mai este un târg de profesioniști, este un târg de data aceasta dedicat publicului larg. Avem numeroase traduceri în limba franceză, avem ce să punem pe masă și de asemenea ne concentrăm pentru facilitarea întâlnirii dintre scriitorii români, edituri și traducători.
Cum poate un beneficiar din mediul cultural să acceseze programele ICR?
Avem mai multe tipuri de oferte și programe dedicate publicului care vrea să vină către ICR , accesibile în mod transparent.
Există, pe de o parte, planificarea anuală a programelor organizate de ICR, prin reprezentanțe, prin misiunile Ministerului Afacerilor Externe în străinătate, prin Direcția Programe Interne, care facilitează parteneriate între manifestări din țară și operatori din afară.
Avem Centrul Național al Cărții, care organizează târgurile din străinătate, dar avem și oferte care pot fi accesate în mod transparent.
Aici m-aș referi în primul rând la programele de burse, aș spune foarte diverse, pe care ICR le organizează și pe care, dacă vom avea resursele necesare și la nivel de buget, dar și la nivel de conexiuni, sper să le extindem.
Avem programe de burse în care artiști sau specialiști din România merg în centre din străinătate. Și mă gândesc la programul Woodrow Wilson, desfășurat în parteneriat cu Centrul Woodrow Wilson, în care an de an bursieri merg acolo cu susținerea ICR și se conectează la acest foarte important centru universitar din Washington.
Există programele dezvoltate împreună cu Cité des Arts din Paris, Programul Enescu și Programul Brâncuși de burse, dar există și programe de burse în care sunt invitați să aplice oameni din străinătate pentru a se conecta cu realitatea din România.
Avem, de exemplu, program de burse pentru jurnaliști cultural străini care să descopere mediul artistic din România. Avem burse pentru cercetători străini.
După peste 11 ani de pauză, am relansat programul de finanțări Cantemir, dar accentul nu este pe anul aniversar aici, ci pe faptul că acest program este dedicat întregului sector cultural din România, în special mediului non-guvernamental care poate aplica pentru a obține finanțare ca să organizeze evenimente culturale în străinătate.
Specificul ICR este promovarea culturii în peste hotare și atunci am dedicat acest program exclusiv unor manifestări culturale în afara țării, punând o singură condiție, pe lângă aceea ca evenimentul să se desfășoare în străinătate, și anume să existe un partener local de acolo. Nu e doar o condiție administrativă, ci e și o condiție, dacă vreți, de conținut, pentru că vrem să facilităm această conectare între mediul de aici și mediul din străinătate. S-a bucurat, deși este o primă ediție, de peste 90 de aplicații.
Vom finanța peste 20 de proiecte, deci va fi o concurență destul de mare. Apelul tocmai s-a încheiat, dar pe termen lung cred că este important să existe această predictibilitate.
Operatorii culturali din România să știe că vor putea aplica în fiecare an la programul Cantemir, așa cum știu, și iarăși trec la o altă activitate, că în fiecare an, nu o dată la doi ani sau la trei ani, vor putea aplica la programele consacrate ale ICR, de traduceri, TPS și Publishing.
De asemenea, suntem în faza de aflarea rezultatelor comisiei externe care face această analiză și trebuie să spun că anul trecut am introdus un principiu în plus de transparență, respectiv un apel deschis, un apel public de înscriere a unor evaluatori externi pentru evaluarea acestor aplicații, care sunt dedicate exclusiv editurilor din străinătate.
Nu vrem să facem cărți de sertar, ci vrem să fie traduși scriitori români publicați de edituri din străinătate, care să asigure difuzarea lor puternică pe piețele internaționale.
De unde pot afla cei interesați de programele acestea?
De pe site-ul icr.ro. Sunt secțiuni dedicate programelor de burse. Sunt secțiuni dedicate programului Cantemir. Cum spuneam, tocmai s-a încheiat apelul, dar îi asigur pe toți cei care urmăresc că anul viitor vom continua.
Pe lângă site-ul ICR există și site-ul cennac.ro, Centrul Național al Cărții, în care sunt toate programele sale, programele editurii ICR, programele privind târgurile din străinătate și mai ales programele de traducere.
Ce proiecte importante ați finalizat până în momentul de față?
Anul trecut a fost un an de așezare, de a oferi, cum spuneam, o nouă strategie ICR, în care am reușit să schimbăm sau să completăm mai degrabă și echipele din străinătate. Dar îmi place să cred că nu s-a simțit această tranziție.
V-am menționat programul Moldarte la Chișinău și, de fapt, nu numai la Chișinău, ci și în întreaga Republică Moldova, v-am menționat târgurile de carte.
Am continuat, bineînțeles, prezența an de an la Bienala de la Veneția, dar aș spune că ne-am concentrat pentru dezvoltarea unor parteneriate și le-am spus colegilor mei de aici și din străinătate că acolo unde susținem prezențe internaționale, vreau să reușim să dezvoltăm parteneriate cu organizatorii, cu târgurile de artă, cu târgurile de carte, cu festivalurile importante.
Astfel încât, pe lângă mobilitatea, pe lângă susținerea unei prezențe la evenimentul respectiv, a unei prezențe din România, această prezență românească să fie pe termen mai lung.
Anul acesta ne pregătim de Cvadrienala de la Praga, cea mai importantă manifestare în domeniul scenografiei. Curator este chiar președintele UNITER, Dragoș Buhagiar și discutam cu el în întâlnirile recente că ne-am dori ca, după ce va fi prezent la Praga, proiectul României să fie prezentat și în câteva locuri din țară, în manifestări dedicate teatrului.
De asemenea, anul trecut am avut câteva programe din sfera diplomației culturale. La Berlin, prin ICR Berlin și îl salut cu această ocazie pe directorul Cristian Niculescu de acolo, care a reușit de unul singur să organizeze manifestări foarte importante, să susțină prezența și turneul Orchestrei Române de Tineret în Germania, să marcheze printr-o serie de manifestări de prestigiu cei 30 de ani de tratat bilateral de prietenie între România și Germania, cu sprijinul constant al ambasadei noastre la Berlin.
Pe de altă parte, iată, vă spuneam că avem proiecte și în țări în care n-avem reprezentanțe. A fost o serie foarte susținută de manifestări aici, aproape, la Sofia, unde, din păcate, n-avem încă o reprezentanță a ICR, dar, cu sprijinul doamnei ambasador Brândușa Predescu, am putut avea un focus pe România, pentru că a fost o prezență foarte susținută la cel mai important festival internațional de film de la Sofia.
Apoi am avut, în parteneriat cu Institutul Francez, un colocviu, întins pe mai multe zile, dedicat arhitecturii din România și din Bulgaria, dintr-o perspectivă europeană.
Am avut mai multe expoziții de artă prezente în Bulgaria, am avut spre sfârșitul anului, un concert organizat în cea mai prestigioasă sală de la Sofia, eveniment desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și al Președintelui Bulgariei.
De asemenea, la o aniversare de tratat bilateral, am avut un program foarte susținut în Bulgaria și la Sofia în special. Sunt foarte multe exemple pe care aș putea să le dau și cred că suntem pe drumul cel bun. Trebuie să recuperăm și să fim atenți la deciziile pe care le luăm, astfel încât să nu avem sincope de imagine.
