România are 12.000 de urși bruni. Un urs relocat la 80 km s-a întors în Poiana Brașov după doar 3 zile
Conform estimării genetice naționale a României, populația de urși bruni din țară se situează între 10.657 și 12.787 de exemplare, iar județul Brașov are cea mai mare densitate dintre toate județele, cu o medie de 1.329 de urși.
Echipele de teren au prelevat smocuri de păr de urs de pe copacii marcați și din țarcurile din sârmă cu ajutorul unor pensete sterile și au colectat excremente în tuburi de 2 mililitri, în total aproximativ 24.000 de probe.
Citește și: Cel mai important semn că un urs este în apropiere. Nu-l ignora dacă mergi prin pădure
România are 12.000 de urși bruni. Un urs relocat la 80 km s-a întors în Poiana Brașov după doar 3 zile
România are cea mai mare populație de urși bruni din Europa, în afara Rusiei, reprezentând aproximativ 43% din urșii din UE, potrivit unei declarații din august 2024 a WWF, care a adăugat că numărul exact rămâne un subiect de dezbatere.
Județul Brașov are cea mai mare densitate de urși pe milă pătrată
Proiectul s-a derulat în perioada 2021–2025 și a costat 57,3 milioane de lei. Ministerul l-a coordonat împreună cu Romsilva, Institutul de Cercetări Silvice „Marin Drăcea” și Kronstadt, agenția forestieră a orașului Brașov.
Două probe cu același genotip corespund unui singur urs, astfel încât laboratorul poate estima numărul animalelor în loc să adune observările, metodă utilizată și pentru urșii bruni din Pirineii francezi. Harghita, Buzău, Vrancea, Mureș și Covasna urmează județul Brașov pe lista densității.
În Postăvarul, un sit Natura 2000 situat între Brașov, Predeal și Râșnov, șase camere cu senzori de mișcare amplasate pe o suprafață de 1.288 de hectare (aproximativ 3.180 de acri) au înregistrat 24 de urși diferiți în 2020 și 22 în 2021, potrivit raportului de zonare al proiectului.
Dr. Cristian-Remus Papp, pe atunci coordonator al programului pentru fauna sălbatică la WWF-România, a declarat în 2024 că nicio lege și nicio acțiune de reducere a efectivelor nu va rezolva conflictele dintre oameni și urși în mod durabil fără gestionarea factorilor de atracție, precum deșeurile și locurile de hrănire suplimentară.
Urșii le pot detecta de la o distanță de până la 5 kilometri, a spus el, iar vânătoarea, singură, nu este suficientă.
Cum un urs de pădure devine un urs de oraș
Raportul de zonare prezintă cinci etape. Un pui de urs simte mirosul hranei de la distanță și ajunge la marginea orașului noaptea, apoi ziua, iar în cele din urmă apare în locuri aglomerate, precum stațiunile turistice și parcările.
În final, astfel de animale „nu pot fi reabilitate în majoritatea cazurilor”, scriu autorii.
Urși obișnuiți cu prezența umană în zona Brașovului, din raportul de zonare privind ursul brun din România: un urs hrănit din mână, urși lângă coșurile de gunoi, un urs lângă o mașină, pe acoperișul unei clădiri și pe o stradă rezidențială. (Foto: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor din România)
Drumețiile, culesul de fructe de pădure, culegerea ciupercilor și sporturile off-road în habitatul urșilor, combinate cu hrana ușor accesibilă, îi împing pe urși să-și extindă teritoriile în zone în care anterior nu existau urși, a scris WWF.
Locurile de hrănire din pădure reprezintă o problemă separată. László Gál de la Universitatea Babeș-Bolyai, împreună cu Alexandra Sallay-Mosoi și Cristian Papp de la WWF-România, au amplasat camere de supraveghere la locurile de hrănire ale vânătorilor, la o distanță de 2 până la 4 kilometri (1,2 până la 2,5 mile) de un oraș turistic aglomerat, într-un coridor de aproximativ 64 de kilometri pătrați (25 de mile pătrate).
Pe parcursul a 283 de zile, camerele au înregistrat 27.007 imagini, dar nu au găsit dovezi de suprapunere spațială cu urșii detectați în stațiune, a scris echipa într-un rezumat pentru conferința TusnadEcoBear, desfășurată la Băile Tușnad în octombrie 2025.
Locurile de hrănire pot funcționa, au concluzionat ei, atâta timp cât personalul de vânătoare evită contactul direct cu urșii în timpul hrănirii.
Ursul relocat și-a găsit drumul înapoi
Raportul de zonare prezintă pe hartă patru urși obișnuiți cu prezența umană, relocați din zona Brașovului.
Un urs din Poiana Brașov, stațiunea de schi situată deasupra orașului, a fost dus în Munții Bucegi și s-a întors în același loc în termen de 3 zile. După o a doua mutare, s-a întors în doar o zi, iar administratorul terenului de vânătoare l-a împușcat.
O ursoaică cu pui din orașul Brașov, eliberată în Munții Lotru, a traversat șapte județe și s-a stabilit în apropierea stațiunii Păltiniș. O femelă tânără din Predeal a murit la două zile după mutarea sa în Munții Codru Moma, când colierul ei a transmis un semnal de deces. Cu majuscule, autorii au scris că, pentru urșii care intră în contact repetat cu oamenii, relocarea „nu este o soluție viabilă pe termen mediu și lung”.
Garduri, amenzi și coșuri de gunoi testate de urși
Proiectul național al României a distribuit 1.140 de sisteme de garduri electrice pentru a proteja animalele, culturile și proprietățile, asemănător unui gard în jurul stupilor dintr-o fermă solară din Virginia. Județul Brașov a înregistrat cele mai multe sesizări privind prezența animalelor sălbatice la garduri, 198 din 1.888, iar raportul de monitorizare arată că acestea au eșuat doar atunci când sistemul nu a fost întreținut conform specificațiilor.
Începând din noiembrie 2025, hrănirea unui urs în sălbăticie poate costa între 10.000 și 30.000 de lei. În zonele de conflict, planul de amenajare teritorială prevede containere rezistente la urși, golite zilnic, din motive întemeiate, așa cum știe oricine a citit despre un urs care a locuit sub o casă timp de o lună.
