În Duminica Învierii Domnului, papa Francisc prezidează Sfânta Liturghie a Paştelui la ora 10.00, în Piaţa Sfântul Petru, iar la ora 12.00, de la balconul central al bazilicii vaticane, prezidează tradiţionala ceremonie a mesajului pascal "Urbi et Orbi", care se încheie cu rugăciunea antifonului marian pascal "Regina Coeli" - "Bucură-te, regina cerului". (https://www.vaticannews.va)
În acest an, Biserica Romano-Catolică a sărbătorit în perioada 6-8 aprilie, cele trei zile sfinte care precedă marea sărbătoare a Sfintelor Paşti.
De ce catolicii și creștin ortodocșii nu serbează Paștele la aceeași dată.
Cu Liturghia celebrată în seara zilei de Joia Sfântă, Biserica începe triduumul pascal şi celebrează Cina de pe urmă. La această sfântă Liturghie sunt amintite în mod deosebit: instituirea Euharistiei, instituirea Preoţiei şi porunca Domnului referitoare la iubirea fraternă. Ritul spălării picioarelor, care prin tradiţie se face în această zi, vrea să semnifice slujirea şi caritatea lui Hristos, care a venit "nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji" (Mt 20, 28). (Episcopia Romano-Catolică de Iaşi - ercis.ro)
Vinerea Pătimirii Domnului este zi de penitenţă obligatorie în toată Biserica. În după-amiaza acestei zile are loc celebrarea pătimirii Domnului.
În ziua care precede sărbătoarea Învierii Domnului, Sâmbăta Sfântă, Biserica se află în tăcere căci Hristos este în mormânt. Nu este nici o celebrare. Toţi sunt invitaţi să mediteze la pătimirea şi moartea Lui.
Urmează Noaptea Sfântă. Noaptea aceasta este o priveghere în cinstea Domnului, astfel încât credincioşii, urmând îndemnul evangheliei, ţinând în mâini candele aprinse, să fie asemenea slujitorilor care îl aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă, pentru ca atunci când va sosi, găsindu-i veghind, să-i aşeze la masă.
Binecuvântarea focului în afara bisericii, aprinderea lumânării pascale şi a celorlalte lumânări, preconiul pascal (o cântare specială adresată lui Hristos, lumina lumii), lecturi din Vechiul Testament, proclamarea evangheliei Învierii, înnoirea făgăduinţelor de la Botez, împărtăşirea credincioşilor sunt evenimentele care stau în centrul atenţiei acestei nopţi sfinte.
Procesiunea din noaptea Învierii trebuie să se facă cu lumânarea pascală, semnul Învierii Domnului. Iar această lumânare trebuie făcută din ceară şi nu din alte materiale, în fiecare an să fie nouă, unică, destul de mare, pentru a putea evoca faptul că Hristos este lumina lumii.
Vigilia pascală, celebrată în noaptea de Paşti, exprimă trecerea de la moarte şi păcat la viaţa nouă în Hristos Înviat. Noaptea de sâmbătă spre duminică este o "priveghere în cinstea Domnului" (Ex 12,42).
Există o singură regulă potrivit căreia se stabileste anual data Paștelui
Deși pare ciudat și poate ambiguu, există o singură regulă prin care se stabilește data Paștelui. Aceasta a fost stabilită chiar la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea. Ea sună așa:Sărbătoarea Învierii Domnului (popular Paște) va fi în prima zi de Duminică, după lună plină după echinocțiu de primăvară.
Deci cu alte cuvinte există 3 coordonate majore:ziua de Duminică (ziua sfântă a creștinilor), un eveniment astronomic-luna plină-și echinocțiul de primăvară-21 Martie. Așadar, niciodată Paștele nu poate fi înainte de 21 Martie. Apoi se așteaptă prima lună plină și în prima duminică după acest eveniment se organizează sărbătoarea pascală, arată historia.ro
Calendarul iuliana fost introdus de Iulius Cezar în 46 î.Hr. Acest tip de calendar a fost ales după consultări cu astronomul Sosigenes din Alexandria și a fost cel mai probabil calculat prin aproximarea anului tropic.
Calendarul iulian are un an obișnuit de 365 de zile
Calendarul iulian are un an obișnuit de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceea ce face ca anul mediu să aibă 365, 25 de zile. Acesta înlocuia un calendar roman cu mult mai neclar. Anul obișnuit în vechiul calendar roman era format din 12 luni cu 355 de zile.
Periodic se mai adăuga o lună suplimentară, Intercalaris, între februarie și martie. Intercalaris era formată prin introducerea a 22 de zile înaintea ultimelor 5 zile ale lui februarie, creând astfel o lună de 27 de zile. Intercalaris începea după o lună februarie trunchiată la 23 sau 24 de zile, efectul fiind un an de 377 sau 379 de zile. Undeva la 24 de ani apărea această lună suplimentară, dar în practică lungimea anului era hotărâtă de Pontifex Maximus.
Totuși calendarul introdus de Iulius Cezar avea o problemă, mai bine zis o imperfecțiune, de care se pare că acesta era conștient:era mai scurt cu 11 minute decât anul astronomic. Cu alte cuvinte, această diferență, văzută ca minoră în acel moment, ducea la acumularea unei zile diferență în 128 de ani.
Creștinismul și Biserica s-au născut când încă nu existau diferențe între calendarul astronomic și cel folosit la acel moment, cel iulian. Regula de care vorbeam mai sus a fost stabilită când diferența abia dacă era sesizabilă, deși învățații vremii atrăgeau atenția că există niște discrepanțe între anul astronomic și cel calendaristic.
Dincolo de acest fapt, între Bisericile din Orient și Biserica Romei, chiar înainte de Marea Schismă din 1054, existau niște diferențe de calculare a Paștelui.
Unii considerau echinocțiul pe 21 martie, alții pe 25. Cert este că și după reglementarea echinocțiului pe o dată fixă, la 21 Martie, s-a observat că metodele de calcul folosite pentru aproximarea mișcărilor soarelui și a lunii nu sunt tocmai exacte. În timp, utilizând aceste metode matematice, bisericile au început să folosească un soare și o "lună" care nu mai corespundeau cu soarele și luna de pe cer. Divergențele dintre calcule și observațiile astronomice au fost corectate în unele cazuri, de exemplu prin trecerea la calendarul Gregorian.
Punerea în concordanță a ciclului astronomic
Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian.
Prima măsură care trebuia luată era punerea în concordanță a ciclului astronomic cu ceea ce arăta calendarul. Pentru a corecta eroarea acumulată în cele 13 secole care trecuseră de la Conciliul din Niceea, s-a trecut la ștergerea a 10 zile din calendarul solar. După ziua de 4 Octombrie 1582 a urmat ziua de 15 Octombrie. Totuși, această măsură s-a aplicat doar pentru bisericile din Occident:cea catolică și cele protestante.
Cel de-al doilea lucru și cel mai important din cadrul noului calendar a fost, pentru o aproximare mai bună-365, 2422 zile, a regulei următoare:Un an este bisect dacă este divizibil cu 4, exceptând cazurile când este divizibil cu 100 fără a fi divizibil cu 400.Urmând această regulă durata medie a anului calendaristic este de 365, 2425 zile care este o aproximație destul de bună.
Modificarea calendarului și regula de Paște
Calendarul iulian a rămas în uz în unele țări până în secolul XX și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe. Totuși, la Conferința interortodoxă de la Constantinopol din mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit pentru a aduce Bisericile ortodoxe mai aproape de calendarul solar-laic folosit în întreaga lume.
