Actorul Cornel Coman va avea parte de o moarte fulgerătoare pe scenă într-un moment în care cariera sa era în plin avânt. Cornel Coman avea 44 de ani.
Revista Teatrul din 1981 îi face un minunat portret, în care arată că actorul a jucat până în ultimele clipe ale vieții lui.
Cornel Coman se prăbușește fulgerător pe scenă și moare.
„I s-a făcut fulgerător rău, pe scenă, într-o după-amiază nefastă de spectacol. S-a prăbuşit, cutremurat.
Aflat de câteva săptămâni sub supraveghere medicală, pentru stabilire de diagnostic, ieşea din spital cu ”bilet de voie”, ca să joace ultimele roluri ale vieţii sale.
Citește și: O distrug după plecarea ei în SUA. Margareta Pâslaru, acuzată de orbirea fiicei și moartea soțului
A murit atins de o boală agresivă, care l-a devorat galopant. Nu părea să fi putut muri vreodată. Ne întâmpina întotdeauna calm, sau aparent calm, încordat pe dinăuntru, concentrat, sensibil, viguros.
Construit dintr-o fibră trainică, de frasin alb, surâzător şi îndatoritor, cu un bun-simţ moştenit, miraculos, de-a dreptul din moşii şi strămoşii Vrancei, ţara lui de naştere şi de veghe.
Citește și: Povestea lui Bruce Willis, actorul care nu își mai amintește că a fost cel mai greu de ucis
„Am simţit îmbrăţişarea lui caldă, solidaritatea lui bărbătească, cetăţenească, lumina ochilor săi alunecând pe deasupra noastră ca un nor de polen, am ascultat întotdeauna cu tulburare glasul său învăluitor, care făcea scenele şi sălile de spectacol să vibreze, ca un violoncel pe fundul unei mări în furtună”, spune autorul Adrian Dohotaru.
A fost unul dintre cei mai fireşti actori din lume
Cornel Coman a fost unul dintre cei mai reprezentativi actori.
„Chip brăzdat de mari frământări lăuntrice, expresiv, dens, pentru care ecranul devenea un pretext de comunicare. Era sinteza unui echilibru şi simbolul unei gravităţi şi responsabilităţi asumate într-un înalt plan al conştiinţei.
Prezenţa sa pe scenă şi pe ecran aducea întotdeauna greutate şi forţă de gravitaţie, dar mai ales demnitate, eleganţă firească, necontrafăcută, tandreţe şi delicateţe sufletească, tensiune şi încărcătură de subînţelesuri.
A fost un artist neliniştit, nemulţumit de el însuşi, un aspirant la puritate şi desăvârşire. A fost un luptător, necruţător cu sine, şi sincer până la capăt cu cei din jurul său. Sinceritatea sa avea ceva din transparenţa aerului pe care-I respirăm. Nu se ascundea niciodată după deget, nu ierta niciodată impostura. N-a fost niciodată contradictoriu şi îşi afirma opiniile dezlănţuit, logic, argumentat, cultivat, cu un bun-simţ de om curat, de munte”, scrie autorul.
A fost un erou minunat al timpului nostru
„Ne-a interpretat pe scenă dilemele, şi mai ales cetitudinile. El inspira încredere în viaţă, încredere în faptul că oamenii se vor iubi într-o zi şi vor fi cîndva fericiţi. A fost un om al speranţei şi al visului cu picioarele pe pămînt şi cu ochii deschişi. Ne-a interpretat pe scenă pe noi inşine, ca să ne vedem mai atent pe noi înşine!
A fost unul dintre oamenii frumoşi, care au ştiut să redea prin arta lor adevărata valoare a existenţei.
Moartea l-a sfărâmat, dar l-a aşezat, în memoria noastră, în rîndul celor care mor la datorie, adică în linia întâi a vieții”, menționează Revista Teatrul.
Tatăl său era „chiabur”
Actorul Cornel Coman avea să se nască în urmă cu exact 87 de ani, pe 14 iunie 1936 în localitatea Livezile.
Tatăl său era un om avut, având o cârciumă cu vin şi bere, băcănie, mărunţişuri, manufactură, fructe şi lemne. Cu acest magazin universal, a avut bani să își dea copiii la cele mai bune școli.
Când au venit comuniștii, părinții lui au fost persecutați pe motiv că e chiabur. Nu au mai avut dreptul să voteze, iar magazinul le-a fost confiscat. Pentru a nu avea de suferit la Facultate, Cornel Coman este înfiat de bunicul său, fiind - astfel - frate cu tatăl său.
În pofida acestor probleme, termină facultatea de Teatru la vârsta de 27 de ani.
Își începe cariera pe scena „Teatrului de Stat” din Brașov, pe care o continuă la Teatrul Bulandra din București. Debutează în 1966 în filmul „Un film cu o fată fermecătoare” (regia Lucian Bratu), alături de Margareta Pâslaru, Ștefan Iordache, Marin Moraru.
Joacă în 40 de filme
La vârsta de 27 de ani, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, după care a fost actor la Braşov, apoi la Teatrul Bulandra din Capitală. Graţie stilului său elegant, a fost repede remarcat de regizori şi distribuit în filme. Primul rol l-a avut în anul 1966, cu filmul ”Dimineţile unui băiat cuminte”, unde a jucat alături de Irina Petrescu şi Dan Nuţu.
A realizat roluri memorabile în filme celebre în epocă: ”Pădurea pierdută”, ”Drum în penumbră”, ”Trecătoarele iubiri”, ”Prin cenuşa imperiului”, alături de cei mai mari actori ai scenei româneşti. A fost căsătorit și a avut un fiu.
Până la moartea sa prematură joacă în 40 de filme într-o carieră de numai 14 ani.
