Emil Palade, laureat Nobel. Cu România în suflet. Decedat în SUA, cenușa aruncată peste Bucegi

DE Alex Darvari | Actualizat: 19.11.2022 - 19:17
Palade - FOTO: Arhiva

Una din cele mai luminate minți ale României se năștea în 19 noiembrie 1912, acum 110 ani, și avea să își pună amprenta în domeniul biologiei celulare. Palade a trăit cu România în suflet. A decedat în SUA, dar cenușa sa a fost aruncată peste Carpați.

SHARE

S-a născut la Iași în 1912, într-o familie de profesori, tatăl fiind profesor de filosofie, iar mama profesoară de liceu. Familia sa locuia pe strada Sărărie.

În 1930 s-a înmatriculat ca student la Facultatea de Medicină a Universității din București. A absolvit-o în 1940, obținând titlul de doctor în medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice. În perioada 1942-1945, Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române. În 1941 s-a căsătorit cu fiica industriașului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, cu care a avut doi copii: o fiică, Georgia Palade Van Dusen, și un fiu, Philip Palade.

A plecat cu soția sa în Statele Unite ale Americii, unde a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din New York.

Aventura cunoașterii

Cine a fost G. E. Palade, cum a început aventura cunoaşterii şi cum s-a trezit interesul pentru cercetare, cine l-a influenţat şi ce colaboratori a avut, răspunsurile la aceste întrebări le regăsim în „Autobiografia” doctorului Palade, publicată în documentele Fundației Premiului Nobel, pe care a scris-o în 1974, cu ocazia decernării premiului Nobel pentru Medicină:

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial am făcut parte din corpul medical în armata română, iar după război - încurajat de Grigore Popa, succesorul lui Rainer - am venit în Statele Unite în - 5 - 1946 pentru alte studii. Am lucrat timp de câteva luni în Laboratorul de Biologie al lui Robert Chambers la Universitatea din New York. În timp ce lucram acolo, l-am cunoscut pe Albert Claude, care a venit pentru a face o prezentare privind activitatea sa în microscopia electronică. Am fost fascinat de perspectivele deschise de constatările sale şi extrem de fericit atunci când, după o scurtă discuţie, el m-a rugat să vin să lucrez cu el la Institutul Rockefeller de Cercetări Medicale în toamna aceluiaşi an. Această întâlnire cu Albert Claude a fost una oportună, mai ales că Chambers s-a pensionat în acea vară...

Citește și: VIDEO Locul din România unde ninge ca în povești. Se schiază. Mulți ne-am petrecut vacanțele acolo

În 1974 dr. Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve for discoveries concerning the functional organization of the cell that were seminal events in the development of modern cell biology (în traducere: „pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”), cu referire la cercetările sale medicale efectuate la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale).

Citește și: Blestemul Sophiei Loren de România. Moare de aceeași boală ca soțul ei pe care l-a pierdut la 29 ani

Prezentarea făcută de Palade la ceremonia conferirii oficiale a premiului Nobel a avut loc la 12 decembrie 1974, cu tema Intracellular Aspects of the Process of Protein Secretion, („Aspecte intracelulare în procesul de secreție a proteinelor”). Textul a fost publicat în 1992 de Fundația Premiului Nobel.

La 12 martie 1986, președintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a conferit Medalia Națională pentru Știință pentru „descoperirea fundamentală”a unei serii esențiale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice.

În 2007, președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Colan.

După moartea primei soții, s-a recăsătorit cu Marilyn Gist Farquhar, expertă în biologie.

Dragoste de țară

George Emil Palade a murit în Statele Unite la vârsta de 96 de ani.  Trupul său a fost incinerat în Statele Unite, iar o parte din cenușă a fost împrăștiată, așa cum și-a dorit, în Munții Bucegi.

George Emil Palade mărturisea în 1974: „Limba neamului din care te tragi nu se uită. Cum să uit, când îmi iubesc şi stimez neamul, când sunt mândru că m-am născut în România, când am familia şi rudele în ţară, când mă gândesc cu atâta nostalgie şi drag la patria natală, la meleagurile pe unde mi-am petrecut copilăria, adolescenţa şi studenţia?”.

 

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii 0

Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2024 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te