Duminica Tomii este sărbătorită pe 12 mai. În această zi, credincioșii îi pomenesc pe cei morți, iar obiceiul are la bază o poveste destul de impresionantă.
Mai exact, numele de Duminica Tomei vine de la Toma Necredinciosul, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos care nu a crezut în învierea Sa până nu i-a atins semnele de pe corp ca urmare a răstignirii.
Sărbătoare mare pe 12 mai. Obiceiuri, tradiții și superstiții de Duminica Tomii. Ce semnificație are
Această sărbătoare încheie Săptămâna Luminată. În această zi, Mântuitorul li S-a arătat ucenicilor pentru a doua oară după Înviere.
Dintre toţi apostolii, singurul Toma nu credea în Învierea Sa. Drept urmare, Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp de pe urma cuielor care i-au străpuns carnea. După acel moment, Apostolul Toma Îl mărturisește fără nicio îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu, potrivit crestinortodox.ro.
În această zi, în biserici se săvârșește slujba Utreniei.
Oamenii aduc ouă roșii și colaci pentru a fi sfinţite. Există credinţa că, după sfinţire, acestea trebuie aşezate în coșuri, alături de lumânări aprinse și lăsate să plutească pe cursul unor ape curgătoare, pentru a ajunge la sufletele morților. Credincioșii spun că, astfel, ofrandele aduse îi vor elibera pe cei plecați dintre noi de o parte din păcate, pentru a umbla prin locurile în care doresc.
În lunea de după Dumnica Tomii se sărbătorește Paștele Blajinilor. Există credinţa că sufletele morților pot fi eliberate de păcate grele, săvârșite în timpul vieții. În Duminica Tomii și de Paștele Blajinilor, credincioșii își plâng morții.
Citește și: Tradiții și obiceiuri românești în Săptămâna Luminată. Ce este „Nunta șoarecilor”?
Se obișnuiește ca aceștia să întindă mese bogate, fie în cimitir, la căpătâiul celor decedați, fie în preajma bisericilor.
Tot de Duminica Tomii, credincioșii își plâng morții pe la morminte, după care întind în cimitir sau lângă biserică, în aer liber.
Potrivit superstițiilor acestor zile, oamenii pot sta, astfel, la masă, alături de sufletele dragi ale celor care au plecat, cinstind împreună Învierea lui Iisus. În credința populară, astfel de obiceiuri sunt musai a fi respectate pentru sănătate și viaţă lungă.
În această zi de sărbătoare, nu se fac treburi în casă sau la câmp. Nu se spală, nu se coase, nu se face curat. Nu este bine să te cerți sau să spui vorbe de ocară și nu trebuie să vorbești de rău de cei decedați.
În această zi sunt cinstiți și morții. În Banat, femeile obișnuiesc să pună diferite pachete cu pomeni pe ape curgătoare, iar copiii împletesc coșuri din nuiele, în care sunt așezate ouă roșii.
După terminarea slujbei, oamenii merg în cimitire, pentru a participa la o altă slujbă, cea de comemorare a celor plecați în „lumea blajinilor”, de unde vine și ziua de Paștele Blajinilor.
Strămoșii află că a fost Paștele când vâd pe apa râului cojile de ouă înroșite
Duminica Tomii le este dedicată strămoşilor plecaţi în veşnicie, care află, după Săptămâna Luminată, că au fost prăznuite Paştile de către cei rămaşi acasă.
Citește și: Izvoare tămăduitoare în România. Pelerinii din toată țara merg acolo să ia apă vindecătoare
"În ziua aceasta se fac pomeniri pentru morţi. Lumea iese la cimitire, se duc ofrande, îi pomenesc pe cei plecaţi şi se spune că acele coji de ouă aruncate pe râu se duc pe Apa Sâmbetei şi le amintesc celor de dincolo că cei de pe Pământ au ţinut Paştile şi atunci le ţin şi ei. Calea Săptămânii Luminate este cea care duce de la pământeni la cei plecaţi.
Aşa frumos zice tradiţia: atunci când cei care nu mai sunt printre noi văd cojile de ouă pe Apa Sâmbetei şi ştiu că cei de acasă au ţinut Paştile", a declarat, pentru AGERPRES, protopopul de Timişoara, preot Zaharia Pereş.
Pentru Paştile Mici (Paştile Blajinilor), femeile înroşesc ouă, fac drob de miel, cozonac şi pască, colaci şi colivă şi toate aceste bucate sunt aşezate pe ştergare curate pe morminte, preotul le sfinţeşte şi apoi le sunt împărţite nevoiaşilor.
O altă tradiţie spune că "blajinii" sunt cei care nu au apucat să treacă marea atunci când Moise a despicat apele sau că sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezaţi.
