Între timp a terminat și SNSPA – administrație publică și e implicat puternic în conectarea Diasporei cu țara. Și-a depășit furia pe statul român, stat care l-a împins să părăsească țara împreună cu familia. Recunoaște că a fost nevoit să doarmă prin parcuri și autogări, în colibe pe câmpuri s-au în depozitul de la primul angajator grec. Și-a ars picioarele într-o groapă de var grecesc, a reînvățat să mergă dupa 4 luni. Nu și-a văzut copiii timp de 3 ani. Nu a deznădăjduit. I-a trecut total supărarea pe România, și-a dat seama că nu țara e de vină, ci doar unii conducători vremelnici. În plus este capabil să conducă un tanc, fiind pregătit în armată, la Roman, pentru asta.
De ce ai plecat din România?
Prin 1991 am decis să mă apuc de afaceri, deși nu prea știam ce înseamnă asta. Lucrurile erau foarte dinamice, am demarat afaceri diferite, iar apoi m-am lansat într-o afacere mai de anvergură, în producție. Situația economică din acei ani era marcată de inflație mare, de dobânzi la credite cu 2 cifre și un stat omnipotent căruia nu-i plăcea antreprenorii. Am fost învins de statul fesenist de atunci și am hotărât să plec din țară. Am prins o viză de Grecia în 1995 și am hotărât să rămân acolo și să-mi aduc familia. În urma închiderii afacerilor am rămas cu o datorie de cca 1800 de mărci, pe care am restituit-o muncind în străinătate.
Cum ai devenit antreprenor în România în anii 90?
Am fost de mic un spirit competitiv, am făcut judo, volei și ciclism în școală. Începând din școala generală, reparam bicicletele prietenilor din cartier. Am învățat și exersat scrisul tehnic, până am reușit să scriu fără șablon, fapt care mi-a permis ca în anii de liceu chiar să scriu proiecte pentru absolvenții de învățământ superior din Suceava și să fac un ban. După liceu am dat la Facultate la Autovehicule Rutiere, a fost concurență mare, puține locuri și am picat. În acel an l-am pierdut pe tatăl meu, am fost nevoit să mă angajez mecanic auto. Apoi a urmat armata la tancuri și am luat atestat de mecanic conductor. Chiar am fost bun la asta, sunt pregătit să conduc un tanc și astăzi. Întotdeauna am avut responsabilitatea de a-mi lua viața în propriile mâini, moștenire din familie, suceveni gospodari din Bădeuți- Milișăuți.
Ce afaceri ai făcut în acea perioadă de pionierat ?
Eram încă mecanic auto când am obținut licența pentru șofer de taxi. În anii care au urmat, am inițiat mai multe activități în domeniul comerțului și serviciilor. Am avut magazine, transport de marfă și taximetrie. Viața mea era foarte dinamică, am învățat să lucrez cu oameni și eram într-o continuă căutare și într-un continuu proces de învățare din greșelile proprii. Nu aveam o pregătire managerială specială, mă ghidam după instinct și încercam să nu repet greșelile anterioare. Eram într-o alergătură permanentă, iar în timpul ,,liber”, mai ales noaptea, făceam taximetrie. La un moment dat, m-am asociat cu un prieten, un cunoscut sculptor în lemn, care avea în palmares câteva zeci de biserici sculptate. Am deschis împreună un atelier de mobilă și mai târziu o mică făbricuță de tricotaje. În acea perioadă, se închideau foarte multe fabrici și noi voiam să relansăm industria de calitate.
Un vis frumos pentru acele vremuri... Și cum ați procedat?
Am cumpărat utilaje de la Zimbru Suceava, o renumită fabrică de tricotaje, care își închidea porțile pentru că se dorea a fi transformată în Mall. A urmat o perioadă de muncă asiduă pentru aprovizionarea cu materii prime, pentru depistarea surselor de finanțare, dar mai ales pentru mărirea portofoliului de clienți. Lucrurile începuseră să se așeze cumva, până când ratele la dobânzile bancare au început să crească într-un ritm galopant, ajungând la 80% prin mai 1992. Au urmat doi ani de încercări și lupte pentru supraviețuire.
Deja începea să-mi încolțească în minte ideea de a pleca din țară. Începusem să fiu din ce în ce mai dezamăgit de politica statului român, dar mai ales de politica față de antreprenorii români și față de capitalul românesc. Nu ne-am lăsat, am început să ne luptăm cu creditele bancare dar...am început să închid rând pe rând firmele. În final, dobânzile prea mari ne-au doborât.
Între timp, am obținut de câteva ori viză de Germania, unde lucram cât îmi permitea viza, cumpăram câte o mașină pe care o vindeam la întoarcere în România, pentru a mai plăti din datorii. Plăteam falimentul unui stat corupt și incompetent. Statul lui Roman, Văcăroiu și Iliescu, comuniști care au luat puterea pe „meritul” că erau marginalizați de Ceaușescu, oameni care capturaseră o țară plină de oameni cumsecade, muncitori și talentați, acel stat a determinat atunci primul val de emigrări.
Deci ai hotărât să pleci în Grecia?
Aveam o familie de întreținut și nu puteam continua la limită, doar cu datorii și luptând cu un stat corupt. Voiam un viitor predictibil și bun pentru soția mea Vasilica și copii mei Roxana și Traian, care atunci aveau 7 respectiv 5 ani. Eram foarte supărat pe statul român. Mi-am promis că în cel mai scurt timp o să-mi aduc familia și nu mă voi mai întoarce niciodată în România.
Ce ai făcut în Grecia?
În încercarea de a găsi un loc de muncă, am mers în diferite zone ale Greciei, unde mai aveam cunoștințe din România - Creta, Atena, Katerini. Am dormit prin parcuri și autogări. După o lună de căutări mi-am găsit de muncă în construcții, la Katerini. Limba am învățat-o bine în decurs de un an. Obișnuiesc să spun că o limbă străină se învață de plăcere sau de foame. Odată cu venirea iernii din 1995, am fost nevoit să plec în sudul Greciei. Din cauza vremii, nu mai aveam de lucru în construcții în nord. Am ajuns în sudul Peloponezului, în Sparti.
Am lucrat o perioadă în agricultură până în decembrie. Am locuit și într-o colibă în câmp pentru care plăteam chirie 100 de mărci. Apoi am reușit să găsesc un loc de muncă stabil la un mare depozit de materiale de construcții, unde am început făcând de toate. Locuiam în incinta depozitului, fără să plătesc chirie. În mai puțin de un an de zile, am ajuns să ocup un loc important, fiind responsabil de distribuția și livrările de materiale.
Deci încă o dovadă că românii care muncesc din greu se afirmă în țările de adopție. Poți spune că ai reușit să ai un job stabil, bazat pe aptitudinea ta de a conduce?
A fost o perioadă foarte grea de adaptare. Abia în 1997 am reușit să obțin permisul de muncă. Dar în același an am suferit un accident de muncă. Am alunecat și am căzut într-un bazin în care se stingea var. Am suferit arsuri grave la ambele picioare până la genunchi și am stat în spital două luni. Dumnezeu a vrut să nu mor într-o țară străină. Apoi, timp de 4 luni, am învățat să merg din nou și am revenit la muncă după șase luni de la accident. După doi ani aveam deja un statut privilegiat în firma pentru care lucram, datorită implicării în diferite departamente.
Citește și: Bombardierele strategice americane B-52H pot distruge flota rusă din Marea Mediterană (simulare)
Cum te-a afectat depărtarea, dorul de casă și de familie?
Datorită accidentului, abia în septembrie 1998 am reușit să revin în țară. Mi-am revăzut copii și soția după trei ani. Îmi trecuse oarecum supărarea pe România. Cu câteva zile înainte de plecare, visam momentul când o să calc din nou pe pământ românesc. Nu pot descrie în cuvinte nici momentul când am ajuns la Giurgiu și nici momentul revederii cu familia și prietenii. Apoi am făcut revelionul 1999-2000 în România, moment în care am hotărât că a venit vremea, după cinci ani, să-mi aduc familia în Grecia. La întoarcere, în ianuarie 2000, m-am mutat în Atena, iar în august 2000 mi-am adus familia.
Am luat-o oarecum de la început, pentru că am vrut să fim în capitală. Mi-am găsit de muncă la o firmă de servicii de curățenie, care avea la acel moment 5 angajați. Am încercat să văd tot timpul partea plină a paharului și să transform toate neplăcerile și prejudecățile în oportunități. M-am implicat cât am putut în toate activitățile, mi-am asumat răspunderea de fiecare dată când mi s-a oferit ocazia, încercând să aduc plus valoare. După un an de zile, am extins activitățile și firma avea 40 de angajați, ajungând în 2004 la 120 de angajați și la o cifră de afaceri la care patronul meu nici nu avea curajul să viseze vreodată. În schimb a avut tot timpul grijă să mă stimuleze, mai ales din punct de vedere financiar, acordându-mi procent din fiecare lucrare nouă pe care o contractam, pe lângă salariu.
O poveste managerială de succes. Ai hotărât să dai frâu liber iar inițiativei antreprenoriale?
În iunie 2004 am deschis o firmă nouă în care am devenit asociați și eu și soția mea. Salariul și procentele pe care mi le plătea lunar angajatorul grec, deveniseră o povară prea mare din punctul lui de vedere. În următorii ani totul a decurs normal și lucrurile păreau că s-au așezat pentru mine și familia mea. Copiii își continuau studiile, iar noi continuam să muncim și deja visam la ziua în care poate vom reveni în România. Eram încurajați și de intrarea în NATO și pregătirea pentru aderarea la UE.
Când a fost prima tentativă de repatriere?
În 2008 am avut prima tentativă de repatriere. Am venit în România, am deschis o firmă, dar am renunțat la idee pentru că m-am simțit nepregătit și mai ales rupt de realitatea din România din toate punctele de vedere. Am hotărât că trebuie să amân acest pas și între timp să încerc să mă conectez din nou la această realitate. Începând din 2009 am început să resimțim și noi efectele crizei economice mondiale, culminând cu anul 2010, când am început să pierdem tot mai multe contracte. În iulie 2011, asociatul meu grec a decedat. După acest moment am încercat din răsputeri să rezistăm crizei și să refacem afacerea. Am fondat în 2011 BUILDING CLEAN SERVICES, continuând să prestăm servicii de curățenie.
Totuși dorul de țară și de plaiurile Bucovinei era în voi. Nu ați încercat o revenire?
Din dor de țară și din dorința de a simți România mai aproape, în anul 2012, am deschis în Atena prima patiserie românească. Românilor le lipseau cozonacii, plăcintele, covrigii și tot ce ține de cofetăria și patiseria românească, așa că noi le-am readus gustul de acasă. Am început cu o simigerie/patiserie cu specific românesc, Carpathian Bakery.
Am hotărât să introducem în portofoliul nostru și servicii de catering. În consecință, s-a născut Carpathian Events, care în scurt timp a devenit prima opțiune atunci când venea vorba de evenimentele speciale din viața românilor din Atena și chiar din alte regiuni ale Greciei. Astfel, pentru toate evenimentele comunității românești, ale asociațiilor socio-culturale românești, ale consulatelor și ale ambasadei României din Atena eram solicitați în vederea prestării serviciilor de catering.
Românii chiar își doreau gustul de acasă. Ne-am îndreptat atenția către asociațiile românești din Atena mai întâi și a celor din toată Grecia mai apoi. Am considerat că dacă ei au fost deschiși față de noi, ar trebui și noi să fim receptivi la nevoile lor. Astfel, am început să participăm la activitățile și evenimentele organizate de românii din Grecia, și am finanțat, sponsorizat cât am putut. Implicarea în activitățile mediului asociativ românesc mi-au lărgit orizonturile și mai ales mi-au dat posibilitatea să interacționez cu foarte mulți oameni. Am început să aflu problemele cu care se confruntă asociațiile și mai ales membrii lor în plan personal și în relația cu autoritățile locale și cu cele din țară. Nu am putut trece nepăsător peste acestea și am simțit nevoia să mă implic în găsirea de soluții pentru rezolvarea acestora.
Bineînțeles că soluțiile nu puteau fi puse în aplicare fără o strânsă colaborare cu autoritățile din țara de adopție, dar mai ales cu cele ale statului român. Am început să fiu mai atent la ce se întâmplă în România, să mă documentez și să-mi actualizez cunoștințele de legislație românească. Mi-am dat seama că pentru o mai bună conectare la realitatea din România și construirea unei Românii în care românii să revină, soluția cea mai potrivită ar fi implicarea politică și civică.
Foto explicatie : După o lansare de carte la Atena împreună cu reprezentanți ai mediului asociativ
Cum ai făcut asta? Unde te-ai implicat?
Am ales un partid care corespundea principiilor mele de antreprenor, Partidul Național Liberal, un partid cu o istorie strălucită și care cred că ar putea să contribuie la un viitor mai bun. Mi-am dat seama că este nevoie de implicare dacă vrem o Românie mai bună. În 2016 am auzit de RePatriot, o idee care s-a transformat deja într-o adevărată mișcare. Un grup de antreprenori români care voiau diaspora mai aproape de casă. Am fost special la Roma la o conferință a lor și m-au convins.
Erau sinceri, pragmatici, principiali și patrioți. M-am identificat cu mesajul și idealurile lor. Îmi trecuse total supărarea pe România. Cum se mai spune, am început să respir mai ușor. Mi-am dat seama că nu țara era de vină, ci mai degrabă sistemul politic din România. Am înțeles că nu poți schimba lucrurile decât din interior, prin implicare asumată în viața politică și civică.
Citește și: Domnica, marea dragoste a lui Amza Pellea. Fostă gimnastă, mergea în picioare pe motocicletă
Summit Repatriot – Alba Iulia 2018
Te consideri patriot? Țin foarte mult la țara mea. Nu am vorbit niciodată România de rău, chiar dacă nu puteam să uit motivele care m-au făcut să emigrez. Atunci când trăiești departe de țara ta, noțiunea de patriotism ia alte valențe. Niciodată nu am crezut că o să simt bucuria și mândria de a purta costumul popular românesc, așa cum am simțit de fiecare dată când am participat la diverse acțiuni în Grecia. Implicarea în ceea ce avea să devină în scurt timp o mișcare, adică în activitățile RePatriot, aveau să-mi deschidă alte orizonturi. Am început să cunosc tot mai mulți oameni din România și din diaspora. Oameni frumoși, patrioți și iubitori de România, care își uneau destinele pentru a mișca lucrurile și pentru a aduce plus valoare în viața politică și civică a României.
Dintre ei mi-am ales modelele. Ei au fost cei care m-au ajutat să văd lucrurile din altă perspectivă. Ei m-au făcut să-mi transform furia și prejudecățile în deschidere, disponibilitate și dorință de a schimba lucrurile. Mi-am dat seama că niciodată nu este prea târziu să încerci să-ți aduci aportul la viața ,,cetății”. Niciodată nu este prea târziu să încerci să înțelegi mersul lucrurilor și dacă nu înțelegi, să înveți de la cei din jurul tău. Mi-am dat seama cât de important este să interacționezi cu oameni mai buni ca tine, oameni pozitivi cu mai multă experiență, care te pot ajuta să devii mai bun în ceea ce faci. M-am implicat în politică tocmai să ajut schimbarea în bine și consider asta o datorie.
Fotografie realizată la biserica românească din Atena
Este important totuși ca alături de buna credință să existe și profesionalism dublat de asumare și inițiativă. Cum reușești totuși să găsești timp pentru toate?
Educația timpurie a muncii continue și a utilizării eficiente a timpului m-a ajutat. În 2018 am hotărât să urmez cursurile Facultății de științe politice SNSPA, secția Administrație Publică. Am făcut naveta timp de doi ani de la Atena la București pentru a fi prezent fizic la cursuri. Nu am lipsit la nici un curs și la nici un examen în toată această perioadă. Pe 1 martie 2020 am revenit în România, după 25 de ani în diaspora. Am fost propus și am acceptat să fiu consilierul Secretarului de Stat la Departamentul Românilor de Pretutindeni o scurtă perioadă, pentru a ajuta cu experiența mea. În plus, începând din 2016, am participat activ la inițiativele RePatriot de conectare a disporei cu țara.
S-a repatriat și familia? Au revenit în patrie?
În iunie 2020 mi se alătură, se repatriază și soția împreună cu fiica și nepotul. În iunie 2020 fiica mea fondează Omega Food & Sweet, firmă la care eu sunt director economic. Am început în pandemie, dar reușim să creștem în fiecare zi cu muncă și sacrificii. Traian este la Atena și se ocupă de compania noastră de acolo și își urmează visul de a deveni mai bun în ceea ce face. Sunt convins că urmașii noștri vor fi mai buni decât am fost noi.
Crezi că România poate deveni mai bună într-un timp rezonabil?
Da, sunt convins de asta, dar avem nevoie de implicarea românilor buni de pretutindeni. Și trebuie să spun că Repatriot – inițiativa Romanian Business Leaders face o treabă extraordinară, reconectează mii de români inteligenți și harnici din toată lumea cu țara. Cum spunea Marius Bostan, vom face o Românie din care copii noștri să nu mai trebuiască să plece forțați de împrejurări și în care românii plecați revin cu plăcere.
Am fost inspirat de conferințele RePatriot din toată lumea, de acțiunile specifice și de entuziasmul antreprenorilor. România are nevoie de toți liderii săi din toate domeniile pentru refacerea încrederii subminată de o clasă politică și o birocrație care nu a făcut față provocărilor. Și mai cred că implicarea în număr cât mai mare a românilor din diaspora în politica românească poate fi soluția pentru România la care visăm cu toții.
Foto: Arhivă RePatriot
Au trecut doi ani de la revenirea ta în țară. Crezi că implicarea ta ajută sau mai bine rămâneai în Grecia?
Eu am încredere că orice revenire a unui român acasă ajută. Am regretul că nu am făcut acest pas mai devreme. Acum îmi împart viața între afacere, familie și mă implic cât pot în viața societății. Sunt antrenat în toate acțiunile Repatriot, care ar un plan vast de conectare a românilor de pretutindeni cu țara, merg alături de administrațiile locale care doresc să-și atragă diaspora mai aproape sau la acțiunile asociațiilor românești din afara granițelor. De exemplu acum am revenit din Serbia unde am participat la Festivalual anual al românilor din Voievodina, unde au fost prezente toate asociațiile românești din Serbia și au fost prezenți peste 1700 artiști de etnie română. Avem o datorie morală față de românii din comunitățile istorice, statul român face prea puțin din păcate și cred că fiecare dintre noi ar fi bine să facă mai mult. Identitatea și situația lor ar fi mai bună dacă cât mai mulți români și administrația ar fi prezenți mai des printre ei. Luna trecută am fost la Suceava la întâlnirea cu asociațiile din Nordul Bucovinei și apoi la lansarea Zilelor Diasporei și în Maramureș la Prislop unde acțiunea a fost organizată de administrațiile a trei județe. În toate aceste întâlniri, evaluăm situația, aflăm problemele și căutăm răspunsuri și soluții la toate provocările, apoi implicăm administrația centrală și locală alături de mediul de business în rezolvarea lor. Mihai Dohotar. Câteva recunoașteri:Antreprenor în Grecia și România. Ambasador RePatriot din 2016.Distincţia „Meritul Bucovinei” din partea CJ Suceava cu prilejul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri 2018.Premiu din partea MPRP în cadrul Galei „100 pentru Centenar” Atena 2018.Premiu din partea RePatriot cu prilejul Centenarului Marii Uniri ,,Top 100 de Romani de Pretutindeni” Alba Iulia 2018.
