Mădălin Hodor, istoric angajat al CNSAS și unul dintre semnatarii scrisorii deschise adresate președintelui Klaus Iohannis în toamna lui 2017, privind predarea către CNSAS a tuturor arhivelor fostei Securități deținute de instituțiile statului, a declarat, într-un interviu oferit revistei Newsweek România, ce a urmat demersului de acum doi ani.
Newsweek România: Concret, la ce documente făceați referie în scrisoarea pe care, în 2017, i-ați trimis-o președintelui Klaus Iohannis?
Mădălin Hodor: Ne refeream, în special, la secțiunile din arhivă care nu erau predate pe dosarul „Procesul comunismului“. Ceream documente legate de cazul lui Gheorghe Ursu, de Revoluție și de Brașov 1987.
Aceste documente au ajuns în arhiva CNSAS?
Doar o parte din ceea ce am cerut noi a fost predat. Au fost predate două dosare de cadre în cazul Ursu, adică dosarele de cadre ale celor doi ofițeri de Securitate inculpați, Marin Pârvuleescu și Vasile Hodiș.
Nu s-a predat nimic pe Brașov 1987. S-a predat ceva, în urma demersului nostru, legat de dosarul „Revoluției“, dar asta am aflat-o de la șeful Parchetul Militar, Gheorghe Coșneanu, care ne-a spus că a primit o sută de volume de la SRI. Dar nu a spus ce anume conțin volumele respective.
Din ceea ce știți, legat de Revoluție, au fost predate către CNSAS toate documentele fostei Securități?
În scrisoarea deschisă pe care i-am adresat-o președintelui Klaus Iohannis, în 2017, am indicat, de exemplu, că e de notorietate că, în timpul Revoluției, au existat filmări și interceptări făcute de Securitate, documente care au fost întocmite de Securitate, înainte și în timpul evenimentelor din decembrie 1989. În toate astea, am primit răspunsuri foarte vagi.
Citește și De ce nu se grăbește CNSAS să preia arhiva fostei Securități
În privința celor o sută de volume date Parchetului, s-au prevalat de faptul că noi am făcut acea scrisoare în sprijinul ajutării anchetelor în curs, astfel că le-au trimis la parchet.
Acele documente nu trebuie, conform legii, să fie în arhiva CNSAS?
Așa ar trebui, doar că există o mică problemă de legalitate, care vine din ignoranța celor care au lucrat la textul OUG 24/2008 și a Legii CNSAS, în care se face referire la Securitate, dar pentru perioada martie 1948 – 22 decembrie 1989.
De unde a fost scos 22 decembrie 1989 ca data la care Securitatea s-a desființat, asta îmi e greu să răspund. Cred că au fost unii care știau de la TV că pe 22 decembrie 1989, a fugit Ceaușescu și, atunci, musai s-ar fi desființat și Securitatea.
Când a fost desființată Securitatea?
Securitatea a fost desființată, prin decret, în 31 decembrie 1989. O parte din cele mai importante zile legate de Revoluție, 22 decembrie 1989 – 31 decembrie 1989, nu sunt cuprinse în niciun text de lege din România.
Nicio instituție nu poate solicita sau primi arhiva Securității pentru acele zile, în afară de Parchetul Militar care desfășoară cercetările în dosarul „Revoluției“.
Teoretic, practic și legal, CNSAS ar trebui să fie îndreptățit să primească tot ce s-a făcut, legat de Securitate, până în 31 decembrie 1989, când legal s-a desființat Securitatea, nu când au aflat unii de la TV că s-a desființat Securitatea.
Ce demersuri instituționale au urmat după scrisoarea pe care i-ați adresat-o, în toamna lui 2017, președintelui Klaus Iohannis?
Directorul SRI, Eduard Hellvig, a spus că este de acord cu ceea ce solicitam noi. Administrația Prezidențială ne-a răspuns în scris, președintele și-a arătat sprijinul pentru demersul nostru și, ca urmare, a intermediat și o discuție cu cei de la SRI.
Am profitat de acea întâlnire și am venit și cu alte solicitări, pe lângă cele punctuale semnalate în scrisoarea deschisă. Ulterior, a venit discuția și despre restul arhivei care nu fusese predată către CNSAS, așa că am solicitat și alte fonduri arhivistice despre care știam că nu sunt predate: dosare de cadre, cele de cartotecă, dar și altele.
Directorul SRI ne-a asigurat că ce am solicitat noi se va rezolva, spunând că instituția pe care o reprezintă vrea să lichideze pasivul rămas, ceea ce este un lucru firesc.
Cum noi, semnatarii scrisorii deschise, nu reprezentăm CNSAS, urma să se stabilească oficial, între SRI și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, procedura de predare și de preluare a arhivei.
Și au urmat discuții între CNSAS și SRI.
Au avut loc astfel de discuții, a existat un schimb de corespondență între cele două instituții, în care SRI a spus că vrea să predea milioane de documente.
În afară de SRI, mai există și alte instituții ale statului la care făceați referire în scrisoarea deschisă și care ar trebui să predea către CNSAS arhive legate de activitatea fostei Securități. Vorbim despre SIE, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale.
Din păcate, doar SRI a răspuns la solicitarea noastră. Nu am cunoștință ca celelalte instituții vizate să fi avut vreun fel de reacție.
Au trecut doi ani de la scrisoare. Din ultimul comunicat pe care l-ați transmis public reiese că CNSAS pare să întârzie, inexplicabil, să preia arhiva de la SRI. Ce știți despre demersurile Consiliului?
După aceste discuții și negocieri între cele două instituții, s-a ajuns la ideea concretă că SRI va preda dosarele, moment în care a apărut o problemă legată de spațiul de depozitare.
Pentru că CNSAS are arhiva la Popești-Leordeni, s-a pus problema unui spațiu suplimentar. Lucrurile au trenat foarte mult, pentru că o lungă perioadă de timp conducerea CNSAS nu a făcut niciun fel de demers pentru a obține un spațiu.
În acest context, a trebuit să se găsească un spațiu, demers în care ne-am implicat și noi, cei care am trimis scrisoarea deschisă către președinte.
A fost identificat un spațiu la Popești-Leordeni, dat în folosință de Rezervele Statului către Radio România. Au fost purtate negocieri cu cei din Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune și, cum ei nu mai foloseau spațiul, au fost de acord să-l înapoieze către Rezervele Statului.
Citește și De ce nu se grăbește CNSAS să preia arhiva fostei Securități
Doar că, în această chestiune, trebuie dată o hotărâre de guvern, pentru a trece spațiul de la Rezervele Statului în custodia CNSAS, astfel încât imobilul să fie amenajat și să fie adusă arhiva.
Totul a rămas în aer și, câteva săptămâni, din iunie și până la jumătatea lui august, conducerea Consiliului CNSAS nu a pus pe ordinea de zi această problemă, a spațiului de la Popești-Leordeni și a preluării arhivei CNSAS.
Până la rezolvarea problemei spațiului, demersul e blocat și, așa cum anunțam recent, mingea e în terenul CNSAS, pentru că SRI poate predea oricând arhiva.
Credeți că există niște interese ascunse din cauza cărora CNSAS întârzie să preia această arhivă? Cât de importantă e arhiva despre care vorbim?
Nu pot specula dacă există interese sau nu în această privință. Însă pot spune că aceste dosare care au mai rămas la SRI sunt cele care au fost încadrate la „siguranță națională“.
Adică ceea ce, de la înființarea CNSAS, în 2000, s-a considerat de către comisiile mixte CNSAS – SRI ca fiind dosare de siguranță națională, care privesc diverse probleme sau persoane care au fost considerate, în acești ani, intangibile.
Vorbim despre un fond de dosare cu un potențial enorm. Recent s-a modificat și legea CNSAS, care permite reverificarea unor persoane care înainte au fost date ca necunoscute, pentru că nu existau dosare sau documente pe numele lor, din ceea ce se știa, fie au adeverințe de necolaborare cu Securitatea, tot datorită faptului că nu s-au găsit în arhivă suficiente documente care să probeze o eventuală colaborare.
Citește și De ce nu se grăbește CNSAS să preia arhiva fostei Securități
Putem vorbi despre jurnaliști, politicieni, diverse persoane din instituțiile statului, tot felul de persoane publice.
