A fost nevoie de doi ani pentru ca regimul Dragnea să atingă un obiectiv care părea imposibil de atins după extraordinara mobilizare civică din iarna anului 2017.
A fost nevoie de doi ani pentru ca regimul Dragnea să elimine aproape întreaga arhitectură a statului de drept şi să neutralizeze instituţiile menite să apere egalitatea în faţa legii.
Ziua de ieri, o dată cu Ordonanţa de Urgenţă ce anunţă noul statut al secţiei speciale de anchetă a magistraţilor, este capătul de drum al unui parcurs ce se soldează cu recăderea României în starea de arbitrariu şi cu impunerea controlului politic asupra puterii judecătoreşti şi a asupra magistraţilor.
Regimul Dragnea înfăptuieşte, aşadar, în chiar intervalul în care România deţine Preşedinţia Uniunii, o schimbare cu consecinţe dramatice, pe termen mediu şi lung: lichidarea,de facto şi de jure, a sistemului întemeiat pe domnia legii.
Deşi, formal, România mai aparţine, încă, spaţiului occidental de valori, în mod practic, o dată cu noua formulă care se aplică, ea încetează să mai ţină de această familie de naţiuni: România este, în momentul de faţă, mai aproape ca oricând de tiparul oligarhic al unei cleptocraţii.
Regimul Dragnea stabileşte un nou precedent în materia involuţiei instituţionale. Succesul său este cu atât mai remarcabil cu cât, nu cu multă vreme în urmă, se părea că ordinea monolitică pe care se întemeiază este în pericol. Regimul Dragnea a reuşit să parcurgă toate crizele cu care a fost confruntat şi a atins punctul în care atacă însăşi identitatea occidentală a României.
Citește comentariul integral al lui Ioan Stanomir pe platforma de dezbateri Marginalia
