Ioan Stanomir: Referendumul şi involuţia statului
Ca niciodată în anii din urmă, statul român a fost confruntat cu o reacţie de condamnare din partea comunităţii de naţiuni de care, nominal, aparţinem.
Mesajul Ambasadelor, ca şi cel al secretarului de stat al Statelor Unite, traduc mai mult decât o îngrijorare: ele sunt anatomia unei derive instituţionale ce înlătură, rând pe rând, elementele definitorii ale identităţii euro-atlantice a României.
Eleganţa limbajului diplomatic nu poate lăsa loc de îndoială: domnia legii şi egalitatea în faţa legii sunt atacate, constant, de regimul de la Bucureşti.
Cât despre reacţia de suveranitate ultragiată a doamnei Dăncilă, ea evocă, în cheie grotescă , apelul defunctului Preşedinte al RSR, Nicolae Ceauşescu, la neamestec în treburile interne. Retorica anti-occidentală de extracţie ceauşistă revine în politica noastră, la treizeci de ani de la 1989.
Un asemenea diagnostic nu face decât să confirme gravitatea momentului pe care îl traversăm.
Iar referendumul ale cărui teme au fost enunţate de către Preşedinte este parte din acest context de nelinişte şi de involuţie dramatică. Aceste teme sunt temele în jurul cărora se poate imagina o dezbatere menită să reformeze constituţia.
Dar un asemenea efort depăşeşte, prin anvergură, un referendum al cărui verdict poate fi ignorat cu seninătate de camere.
Citește comentariul integral al lui Ioan Stanomir pe platforma de dezbateri Marginalia
