„Prima campanie de săpături sistematice s-a desfăşurat la sfârşitul toamnei acestui an. Rezultatele obţinute din această scurtă campanie au fost peste aşteptări, fiind scoase la lumină urmele unei clădiri dacice, cu fundaţie din piatră şi pereţi din chirpici. Totodată, au fost documentate mai multe faze de nivelare a terasei, datând din aceeaşi perioadă. Cea mai consistentă categorie de obiecte descoperite a fost ceramica", au anunţat reprezentanţii muzeului, citați de Agerpres.
În primăvara anului 2019, o echipă de arheologi de la Muzeul Naţional al Banatului a investigat posibila existenţă a unei aşezări fortificate preistorice în vecinătatea Cetăţii medievale a Jdioarei.
A urmat, în acelaşi an, o campanie de investigaţii non-invazive pentru a stabili natura locuirii zonei, iar măsurătorile topografice, geofizice şi materialul arheologic identificat la suprafaţa solului le-au indicat arheologilor faptul că au de-a face cu o locuire complexă, desfăşurată în cel puţin două etape cronologice.
„Prima datează de la jumătatea primului mileniu dinaintea naşterii lui Hristos, din ceea ce arheologii denumesc prima epocă a fierului. Cel mai mult material arheologic aparţine însă perioadei clasice a epocii dacice.
Consecinţă a acestor investigaţii s-au demarat procedurile pentru înscrierea sitului în Repertoriul Arheologic Naţional, creând astfel cadrul legal pentru protejarea sitului împotriva eventualilor braconieri", precizează MNB.
Urgentarea cercetării arheologice a sitului a devenit o prioritate în 2020, întrucât în ianuarie au fost depistaţi doi căutători de comori, care au dăunat cercetărilor din sit.
Consilierul Victor Bunoiu de la Direcţia Judeţeană de Cultură Timiş preciza atunci, pentru AGERPRES, că era vorba despre "Gomila lui Gabor", unul din siturile reprezentative ale primei epoci a fierului (Hallstatt) şi un punct arheologic deosebit de important pentru cunoaşterea evului mediu timpuriu şi dezvoltat de pe teritoriul Banatului de câmpie.
Cetatea Jdioarei este menţionată, prima dată, în anul 1320, ca cetate regală şi centru al Districtului Lugoj, dar unele surse indică faptul că a fost întemeiată în veacurile II - III d.Hr., în timpul colonizării romane.
Din fortăreaţa de odinioară, astăzi mai dăinuie jumătate din circumferinţa dinspre nord şi părţile laterale. În partea dinspre sud au rămas câteva frânturi de zid, prăvălite în interiorul Cetăţii Jdioara, acoperite de vegetaţie.
Zidurile groase, de aproape doi metri, şi înalte de peste patru metri arată că era un scut bun de apărare al celor ce locuiau aici. Istoricii presupun că în epoca medievală Cetatea Jdioarei era aşezată pe drumul ce lega Transilvania de Banat.
