De ce aduce ghinion să lași decorațiunile de Crăciun până pe 6 ianuarie? Superstiția de A Douăsprezecea Noapte
Păstrarea decorațiunilor de Crăciun după 6 ianuarie este considerată de mulți un semn rău, o tradiție veche care supraviețuiește și astăzi. Legenda spune că, odată trecută A Douăsprezecea Noapte, spiritele sărbătorilor se întorc în lumea lor.
Nu risca un început ghinionist al anului 2026 și asigură-te că dai jos decorațiunile de Crăciun până în Noaptea a Douăsprezecea.
„Cele douăsprezece zile de Crăciun” rămâne un colind popular în Marea Britanie, iar mulți oameni încă cred că decorațiunile festive trebuie îndepărtate până la 6 ianuarie – a douăsprezecea zi după Crăciun – altfel ghinionul se va abate asupra casei.
De ce aduce ghinion să lași decorațiunile de Crăciun până pe 6 ianuarie? Superstiția de A Douăsprezecea Noapte
Totuși, înainte ca tradițiile de Crăciun din Anglia să fie transformate în timpul epocii victoriene și, mai ales, al epocii Tudor, Noaptea a Douăsprezecea reprezenta punctul culminant al sezonului festiv și un prilej de veselie zgomotoasă.
Vom arunca o privire asupra istoriei Nopții a Douăsprezecea și a modului în care aceasta continuă să fie prezentă în unele tradiții neobișnuite de astăzi, scrie Countryfile.com
Cum au început tradițiile de A Douăsprezecea Noapte?
Puternic asociate cu epoca Tudor, multe dintre tradițiile Zilei și ale Nopții a Douăsprezecea pot fi urmărite până la credințe și ceremonii păgâne, care stau de altfel și la baza motivului pentru care sărbătorim Crăciunul la sfârșitul lunii decembrie.
Anglia și Țara Galilor au făcut parte din Imperiul Roman între anii 43 și 410 d.Hr., iar în această perioadă obiceiurile locale de la mijlocul iernii au fost integrate în festivalul roman Saturnalia (17–23 decembrie) și în sărbătorile legate de nașterea zeului soarelui, Sol Invictus, celebrată pe 25 decembrie.
Citește și Sărbătoare 1 decembrie. Sfântul Proroc Naum. Slujbă de Te Deum, de Ziua Națională a României
Aceste festivități includeau schimbul de cadouri, relaxarea regulilor și a diviziunilor sociale și chiar schimbul de roluri: sclavii mâncau împreună cu stăpânii lor, iar uneori rolurile se inversau.
Când societatea romană s-a convertit la creștinism, aceste sărbători au fost integrate în noua religie. Biblia nu menționează data nașterii lui Isus, astfel că a fost convenabil ca sărbătorile păgâne deja existente să fie absorbite în creștinism.
Deși există teorii diferite despre origini și date exacte, majoritatea cercetătorilor sunt de acord că, în jurul anilor 354–360 d.Hr., nașterea lui Hristos era celebrată pe 25 decembrie, iar 6 ianuarie devenea importantă ca dată a Bobotezei, ziua în care Magii l-ar fi vizitat pe pruncul Iisus.
Când este A Douăsprezecea Noapte?
A Douăsprezecea Noapte se sărbătorește, de obicei, în noaptea de 5 ianuarie – ceea ce înseamnă că decorațiunile trebuie date jos până pe 6 ianuarie.
Citește și 75% dintre români consideră norocul important în viață. Câți spun că li s-au adeverit superstițiile
Tradiția creștină stabilea o perioadă de post (Advent) care începea pe 1 decembrie și se încheia în ziua de Crăciun, aceasta marcând începutul celor 12 zile de petrecere și sărbătoare alături de familie și prieteni.
Aceste zile implicau multă mâncare, băutură și voie bună, înainte de instalarea lunilor reci și grele, ianuarie și februarie. Punctul culminant al acestei perioade de 12 zile era – în funcție de obiceiurile locale – fie în noaptea de 5 ianuarie, fie pe 6 ianuarie.
Ce tradiții sunt asociate cu A Douăsprezecea Noapte?
Elemente ale sărbătorilor romane de tip Saturnalia au supraviețuit timp de secole, de la epoca Tudor până în epoca victoriană (cu o întrerupere în perioada puritană), când au apărut obiceiurile moderne mai „cuminți” pe care le asociem astăzi cu Crăciunul, precum împodobirea bradului și trimiterea de felicitări.
Citește și Ce NU trebuie să faci pe 24 ianuarie? De ce este interzis și ce pățești dacă nu respecți tradiția?
O tradiție asemănătoare Saturnalilor era „Sărbătoarea Nebunilor”, când era numit un Lord sau Rege al Conduitei Nestăpânite, care prezida activitățile adesea anarhice ale zilei.
Numirea lui era stabilită prin tragere la sorți: într-o prăjitură tradițională se ascundea o fasole uscată, iar cel care găsea fasolea în felia sa devenea „Lordul”. Uneori se adăuga și un bob de mazăre pentru a desemna o „Regină a Haosului”.
În teorie, cei aleși puteau porunci oricui altcuiva orice, de la glume la provocări – o formă timpurie de „adevăr sau provocare” la scară largă. Nu e de mirare că biserica și instituțiile conservatoare au descurajat treptat aceste obiceiuri.
De ce se numește piesa lui Shakespeare „A douăsprezecea Noapte”?
Există mai multe explicații pentru titlul comediei lui Shakespeare. Una dintre tradițiile Nopții a Douăsprezecea era schimbarea pozițiilor sociale din casă sau de la curte: servitorii deveneau stăpâni și invers, iar rolurile de gen erau adesea jucate.
Aceste răsturnări de situație sunt esențiale în intriga piesei „A douăsprezecea Noapte, sau Ce vrei”. Piesa a fost, de asemenea, comandată și jucată pentru prima dată în timpul festivităților de A Douăsprezecea Noapte organizate de Regina Elisabeta I la Palatul Whitehall, pe 6 ianuarie 1601.
