De ce nu i-a trecut nimănui prin cap mai devreme această soluţie simplă?
Noua premieră daneză a fost întâmpinată joi la Berlin cu onoruri militare, iar cancelara Merkel şi oaspetele ei s-au aşezat pur şi simplu pe scaune. Liniştită şi fără să tremure, Merkel a ascultat intonarea celor două imnuri.
Miercuri, o nouă criză de tremurat
Miercuri, şefa executivului german, în vârstă de 64 de ani, a suferit cel de-al treilea atac de tremurat în decurs de numai câteva săptămâni, pe când stătea în picioare în curtea de onoare a Cancelariei Federale. După aceea, ea s-a prezentat iarăşi normal, aşa cum o cunosc toţi. Liniştită şi la obiect, fără emoţii şi cu un zâmbet abia schiţat pe buze.
„Îmi merge bine. Am spus de curând că mă aflu într-o fază de cercetare a ultimului onor militar împreună cu preşedintele Zelenski. Evident, aceasta nu s-a încheiat, dar există progrese. Va trebui să trăiesc cu asta o perioadă. Îmi merge foarte bine. Nu există motive de îngrijorare."
Merkel a declarat cele de mai sus la numai o oră după atacul de tremurat.
Este cancelara germană bolnavă? Este la capătul puterilor? La o zi de la cea mai recentă criză de tremurat a Angelei Merkel, cel mai mare ziar bulevardier german titra: "Pur şi simplu nu încetează". Într-adevăr, Merkel l-a întâmpinat la mijlocul lunii iunie pe noul preşedinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski.
Iar în curtea Cancelariei Federale a tremurat puternic. Nouă zile mai târziu s-a repetat scena. La Palatul Bellevue din Berlin, reşedinţa preşedintelui federal, Merkel a participat la învestirea noii ministre a Justiţiei. Şi cu acea ocazie cancelara a tremurat vizibil, dar şi-a revenit imediat.
Nu a băut destul lichid?
La primul incident petrecut cu ocazia întâmpinării preşedintelui Ucrainei, guvernul a comunicat că Merkel nu a băut suficient de mult lichid. Într-adevăr, în acea zi a fost caniculă la Berlin. După a doua criză de tremurat, ziariştii au aflat din surse de la Cancelaria Federală, că probabil este vorba de un soi de reacţie psihologică, ceea ce Merkel a confirmat acum oficial.
Ceea ce pare a fi foarte clar şi de înţeles a fost tratat de oficiul de presă al guvernului ca un secret de stat.
Cu câteva minute înainte ca Merkel să vorbească deschis despre asta, şi să afirme că trebuie să trăiască cu atacurile de tremurat o perioadă de timp, purtătoarea ei de cuvânt, Ulrike Demmer, a încercat încă să minimalizeze incidentele.
„Şi în ultimele trei săptămâni, Merkel şi-a onorat toate întâlnirile în bune condiţii", a afirmat ea. Este adevărat, Merkel nu a contramandat nicio întâlnire, a negociat la reuniunea G20 din Japonia până noaptea târziu. Şi acolo, Merkel a asigurat că-i "merge bine".
Politicieni bolnavi? În Germania, o noutate.
Că în cele din urmă şi în Germania se discută relativ deschis despre starea de sănătate a cancelarei este o noutate. Relatări despre starea de sănătate a şefului executivului erau în trecut ceva excepţional. Willy Brandt, cancelar laburist la începutul anilor 1970, suferea de îndelungate faze depresive şi niciun german nu ştia de asta.
Şi Helmut Kohl, cancelarul creştin-democrat din ultimele două decenii ale secoului trecut a avut o severă problemă de sănătate în 1989, cu puţin timp înaintea căderii zidului din Berlin, şi incidentul a fost tot aşa, trecut sub tăcere.
Evident, cancelarii nu au păstrat degeaba secrete aceste informaţii. Germanilor le place să ştie că se pot baza pe politicienii lor. Şi politicienilor li se reunoaşte în Germania, mai mult decât în alte ţări, dreptul la viaţă privată. În alte democrații lucrurile nu stau la fel.
De exmplu în SUA se discută deschis despre analizele de sânge ale președintelui și nici în Franța nu este o impoliteţe să discuţi despre starea de sănătate a locatarului de la Elysee. Aşa stau lucrurile astăzi, dar nu a fost mereu aşa. Preşedinţii americani Franklin D. Roosevelt şi John F. Kennedy au fost grav bolnavi în timpul mandateloor lor, dar lumea nu a ştiut mai nimic despre asta.
Mandat oficial în ciuda multiplei scleroze
Şi în Germania se schimbă ceva sub acest aspect. Unele cazuri cunoscute deja au contribuit la asta. De pildă îndrăgita premieră a landului Renania-Palatinat, laburista Malu Dreyer, a vorbit de la început deschis despre faptul că suferă de scleroză multiplă.
În ţări în care există dictatură sau democraţie ghidată, lucrurile stau altfel. Indiferent că e vorba de ţări din Europa de Est, din Asia, Africa sau din America Latină, dictatorii sau autocraţii nu se îmbolnăvesc. Cel puţin nu oficial.
