Un jurnal descoperit recent din Primul Război Mondial arată că insula spaniolă era deținută de un excentric spion britanic, iar arheologii descoperă acum că era vorba de o celulă de spionaj condusă de Hugh Pakenham Borthwick.
Povestea până acum necunoscută a spionului aristocratic britanic, Hugh Pakenham Borthwick, a fost dezvăluită într-un jurnal din Primul Război Mondial. Zeci de ani de întrebări cu privire la misteriosul om de afaceri britanic care cumpărase insula din largul coastei de sud-est a Spaniei își găsesc acum răspuns: acesta chiar era spion. Și nu era singur.
Hugh Pakenham Borthwick a lucrat pentru serviciile de informații britanice înainte și în timpul Primului Război Mondial.
Născut în 1877, Hugh Pakenham Borthwick era un aristocrat care ducea o viață boemă. În 1904, pozând în om de afaceri din industria cimentului, a cumpărat insula Fraile, unde se aflau ruine antice romane. Imediat au apărut teorii ale conspirației în comunitățile din jurul insulei cu privire la motivul său real de a fi acolo, pentru că nici nu studia ruinele, nici nu construia vreo făbricuță de ciment.
Borthwick și-a folosit insula din Spania pentru a spiona activitățile maritime ale țării în ceea ce The Times descrie ca „un episod puțin cunoscut al Primului Război Mondial”.
Jacqueline Sorel, o scriitoare care se ocupă de biografia lui Borthwick, spune că acesta a intrat sub comanda colonelului Charles Thoroton, șeful serviciilor de informații navale britanice din regiunea Gibraltar. Sarcina sa a fost să adune informații referitoare la mișcările submarinelor germane și să identifice depozitele secrete de combustibil.
Sorel a declarat pentru The Times că jurnalul a fost scris de un alt membru al „celulei britanice de spionaj”, George Lee Boag, directorul britanic al companiei Căile Ferate ale Marelui Sud al Spaniei.
Jurnalul este deținut în prezent de Alison Matheson, strănepoata lui Boag și se referă la conducerea de către Borthwick a multor operațiuni sub acoperire în provincia Almeria.
Un pasaj din 1916 se referă la participarea lui Borthwick la o întrunire militară pe tema „informațiilor despre submarine și măsuri pentru descoperirea depozitelor de combustibil etc.”
Un articol din The Independent arăta că Borthwick își construise casa de pe insula Fraile pe vechile ruine romane, de aceea arheologii au descoprit în loc de artefacte antice dispozitive de spionaj din Primul Război Mondial.
Aristocratul, despre care servitorii spanioli, care nu locuiau cu el pe insulă, spuneau că erau întotdeauna înconjurat de câinii săi și dormea cu pistolul sub pernă, conducea o rețea de spionaj preluată de la George Lee Boag.
Jurnalul detaliază modul în care Boag și-a predat responsabilitățile către Borthwick după ce acoperirea sa a fost compromisă, iar echipajul unei nave de patrulare a serviciilor secrete, sub comanda lui Boag, „a fost arestată sub acuzații de spionaj”.
De asemenea, alți membri ies la lumină, potrivit jurnalului: Walter E. Dixon, farmacolog din Cambridge și A.E.W. Mason, autorul celebrului roman de aventuri din 1902, „Cele patru pene”, ecranizat în 2002.
Rețeaua a operat de-a lungul coastei spaniole, spionii britanici urmărind să blocheze atacurile submarinelor germane asupra navelor britanice care navigau în apele periculoase din vestul Mării Mediterane la începutul Primului Război Mondial.
2000 de ani înainte, insula fusese ocupată de ofițeri romani care aveau același scop, de a spiona litoralul, pentru a preîntâmpina un atac.
Sorel spune că Borthwick a părăsit Spania în 1923 și ulterior a moștenit moșia Southwick de 7.000 de acri din Hampshire, Anglia, precum și alte moșii din Scoția și Devon.
„Omul de afaceri excentric” a continuat să spioneze Germania în anii 1930, până înainte de moartea sa, în 1950. În ultimii ani ai carierei sale de spion, el a descoperit un portret al lui Velázquez pierdut, cel al arhiepiscopului Fernando de Valdés, o capodoperă care este acum expusă în Galeria Națională de Portrete.
