După ce o deputată PSD a venit cu ideea luminoasă că, dat fiind rezultatul referendumului, acesta ar mai trebui organizat o dată (şi, desigur, de mai multe ori, până iese rezultatul dorit), iată că parlamentarii majorităţii au pus în aplicare dorinţa doamnei deputat şi au reluat votul în Cameră deoarece prima oară legea respectivă fusese respinsă.
E un eveniment major, care arată că guvernarea PSD-ALDE a dus democraţia originală românească pe noi culmi. Episodul mi-a readus în minte nişte texte puţin cunoscute ale lui Caragiale, apărute – ambele – în 1877 în revista Claponul. Cum ştim bine ce a însemnat anul 1877, nu e de mirare că în aceste texte Caragiale imaginează situaţii din parlamentul turc, situaţii tratate, bineînţeles, în registru parodic. Iată, mai întâi, un fragment din primul text, intitulat Parlamentare:
„ZAUC-AGA: Sfârşesc deci, domnilor, rugând onorabila Adunare a vota cu unanimitate următoarea moţiune:
Considerând pe de o parte toate argumentele puternice, pe care Zăuc-aga ar fi putut să le invoace;
Considerând pe de altă parte părerile tutulor autorilor, despre cari era să vorbească interpelatorul –
Adunarea, deplin luminată asupra chestiei, dă în judecată pre fostul mare-vizir Midat, ca să fie dat prin târg cu nasul tăiat, ca unul ce a făcut falsuri şi ingerinţe în Bulgaria cu ocazia alegerilor din urmă.
Ministrul-preşedinte, Zavrac-paşa, vrea să ia cuvântul ca să răspundă la interpelare.
Toată adunarea îl opreşte dându-i cu huideo ! (Zgomot grozav pe toate băncile).
Voci din toată sala: Să se puie capac discuţiei! Nu mai trebuie discuţie! Suntem luminaţi destul!!!
Discuţia se închide.
Citește comentariul integra al lui Alexandru Călinescu pe platforma de dezbateri Marginalia
