4 iulie este Ziua Națională SUA, cea în care Declarația de Independență a fost aprobată și semnată de reprezentanții celor 13 colonii americane fondatoare ale noului stat.
Dar lupta pentru obținerea efectivă a independenței față de „țara-mamă”, Marea Britanie, a continuat pe câmpul de bătălie, în Războiul Revoluționar american contra Imperiului britanic finalizat prin Tratatul de pae de la Paris, din 1783.
4 iulie, Ziua Națională SUA. Declarația de Independență, semnată de 13 state americane. Acum sunt 50
La 19 aprilie 1775, când bătăliile de la Lexington și Concord au declanșat, practic, conflictul armat între Marea Britanie și cele 13 provincii-colonii (nucleul viitoarelor Statele Unite), americanii au susținut că își căutau doar drepturile în cadrul Imperiului Britanic.
La acea vreme, puțini dintre coloniști doreau în mod conștient să se separe de Marea Britanie.
Citește și: Cine a fost generalul George Pomuț, românul care a ajutat SUA să cumpere Alaska de la Rusia?
Pe măsură ce Revoluția Americană a avansat în perioada 1775-76, iar Marea Britanie, condusă de regele George al III-lea, s-a angajat să își afirme suveranitatea prin intermediul forței armate, majoritatea americanilor au ajuns să creadă tot mai mult că trebuie să își asigure drepturile în afara imperiului.
Pierderile și restricțiile survenite în urma războiului au adâncit mult ruptura dintre colonii și țara-„mamă”.
Declarându-se o națiune independentă, coloniștii americani au putut să confirme o alianță oficială cu guvernul Franței și să obțină asistență franceză în războiul împotriva Marii Britanii, conform history.state.gov.
Thomas Jefferson, cel care a redactat proiectul Declarației de Independență - Foto: arhiva
Ziua Naţională a SUA marchează adoptarea Declaraţiei de Independenţă, ratificată de Congres în 4 iulie 1776, prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente faţă de Regatul Unit al Marii Britanii.
Citește și: De unde vine expresia „oul lui Columb”? Care este legătura cu navigatorul care a descoperit America?
„Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toţi oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viaţa, Libertatea şi căutarea Fericirii.
Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimţământul celor guvernaţi, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, şi să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundaţia pe astfel de principii şi organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranţă şi Fericire”, se afirmă în Declaraţia de Independenţa a Statelor Unite ale Americii.
Semnatarii Declarației de Independență
- John Hancock (președinte), Samuel Adams, John Adams, Robert Treat Paine și Elbridge Gerry din Massachusetts;
- Button Gwinnett, Lyman Hall și George Walton din Georgia;
- William Hooper, Joseph Hewes și John Penn din Carolina de Nord;
- Edward Rutledge, Thomas Heyward, Jr, Thomas Lynch, Jr. și Arthur Middleton din Carolina de Sud;
- Samuel Chase, William Paca, Thomas Stone și Charles Carroll din Maryland;
- George Wythe, Richard Henry Lee, Thomas Jefferson, Benjamin Harrison, Thomas Nelson, Jr, Francis Lightfoot Lee, și Carter Braxton din Virginia;
- Robert Morris, Benjamin Rush, Benjamin Franklin, John Morton, George Clymer, James Smith, George Taylor, James Wilson, și George Ross din Pennsylvania;
- Caesar Rodney și George Read din Delaware;
- William Floyd, Philip Livingston, Francis Lewis, și Lewis Morris din New York;
- Richard Stockton, John Witherspoon, Francis Hopkinson, John Hart și Abraham Clark din New Jersey;
- Josiah Bartlett, William Whipple și Matthew Thornton din New Hampshire;
- Stephen Hopkins și William Ellery din Rhode Island;
- Roger Sherman, Samuel Huntington, William Williams și Oliver Wolcott din Connecticut.
Ultimul semnatar a fost Thomas McKean din Delaware, al cărui nume nu a fost trecut pe document înainte de 1777, potrivit britannica.com.
Declarația de Independență a SUA din 4 iulie 1776 - Foto: arhiva
Dar de unde vine numele statului american? În primul rând, termenul de „America” derivă din numele exploratorului și navigatorului italian Amerigo Vespucci (1454-1512).
El a fost printre primii europeni ajunși în Brazilia, pe coastele Uruguayului și Argentinei, navigând, de asemenea, pe unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii: Amazon, Pavia, Rio de la Plata.
Pe lângă acestea a explorat aproximativ 9.000 de km de coastă, mai mult decât oricine altcineva. Dar cea mai importantă realizare a sa a fost redescoperirea Americii.
Ziua Națională a SUA marchează semnarea Declarației de Independență, în 1776
Deși Cristofor Columb este creditat, generic, cu acest lucru, Amerigo Vespucci a fost primul care a înțeles că e vorba de un continent nou - America de Sud, mai precis.
De aceea, începând cu 1507, acest nou teritoriu a fost denumit cu varianta feminină a numelui său, America.
Utilizarea documentată a expresiei „Statele Unite ale Americii” datează din 2 ianuarie 1776.
Citește și: Ce președinte al SUA a vrut Groenlanda înainte de Donald Trump? Oferta: 100.000.000 $
În acea zi, Stephen Moylan, un aghiotant al generalului George Washington - comandantul Armatei Continentale americane, căreia i s-au adăugat în conflict și milițiile statale, dar și primul președinte al SUA - i-a scris o scrisoare lui Joseph Reed, aghiotantul de cazarmă al lui Washington.
În misivă, el care îi cerea generalului să meargă „cu puteri depline și ample din partea Statelor Unite ale Americii în Spania” pentru a solicita asistență în efortul Războiului de Independență.
Însă prima utilizare publică cunoscută a denumirii viitorului stat se găsește într-un eseu anonim publicat în ziarul The Virginia Gazette din Williamsburg la 6 aprilie 1776.
Originalul Declarației de Independență este păstrat la Arhivele Naționale ale SUA, alături de prima Constituție a SUA și de „Bill of Rights” - Foto: arhiva
La 11 iunie 1776 sau puțin după această dată, Thomas Jefferson, unul dintre Părinții Fondatori ai SUA, cel are a redactat proiectul Declarației de Independență, a scris „Statele Unite ale Americii” într-un proiect preliminar al acesteia care a fost adoptată de Congresul american la 4 iulie 1776.
După nenumărate peregrinări, originalul Declaraţiei de Independenţă este expus astăzi, alături de Constituţie şi de „Bill of Rights” - Legea Drepturilor, cunoscută și ca Declarația Drepturilor Omului - în Clădirea Arhivelor Naţionale din capitala țării, Washington D.C..
Documentul este păstrat în cele mai bune condiţii, după ce în secolul XIX fusese grav deteriorat din cauza proastei conservări tehnice.
În anul 1987, Arhivele Naţionale americane au instalat un sistem computerizat în valoare de trei milioane de dolari pentru monitorizarea condiţiilor de păstrare a celor trei documente.
Citește și: Cine a fost primul român care a ajuns în SUA? Prieten cu marele inventator Benjamin Franklin
De la cele 13 state fondatoare din 1776, la ora actuală, SUA a devenit o republică formată din 50 de state, la care se adaugă Districtul Federal Columbia, cunoscut sub numele de Washington, D.C., care este şi capitala ţării.
În privința aspectului Drapelului național al SUA, acesta își are originea, benzile orizontale şi stelele de pe acesta îşi au originea într-o rezoluţie a Comitetului de Marină din cadrul celui de-al doilea Congres Continental de la Philadelphia, adoptată la 14 iunie 1777.
Textul rezoluției prevedea ca Drapelul Statelor Unite să fie compus din 13 benzi, 7 în roşu și 6 în alb, care semnificau cele foste 13 colonii ale Marii Britanii care s-au răsculat împotriva sa, iar Uniunea era reprezentată de 13 stele, pe fond albastru, simbolul unei noi constelaţii, rezoluţia privitoare la Drapelul SUA fiind publicată la 2 septembrie 1777.
Astăzi, pe drapelul american, pe lângă cele 13 benzi orizontale roşii şi albe, sunt figurate, într-un dreptunghi albastru închis, 50 de pentagoane stelate care semnifică cele 50 de state americane.
Generalul George Washington, comandantul armatei americane în Războiul de Independență, intrând triumfător în New York, în noiembrie 1783 - Foto: arhiva
Datorită simbolismului său, zona albastră cu cele 50 de stele este denumită și „Union Jack”, în timp ce drapelul e adesea numit „The Stars and Stripes” sau „Old Glory”.
Dar adoptarea Declarației de Independență la 4 iulie 1776 și prevederile sale au trebuit să fie confirmate pe câmpul de luptă, războiul cu Marea Britanie durând încă 7 ani și soldându-se cu pierderi mari de vieți omenești de o parte și de alta.
Armata imperială britanică a beneficiat inclusiv de sprijinul așa=numiteor miliții loialiste americane, ce se opuneau obținerii independenței.
Conflictul armat s-a finalizat prin încheierea Tratatului de la Paris, acordul final fiind semnat la 2 septembrie 1783, intrând în vigoare a doua zi, pe 3 septembrie.
Citește și: Singura fotografie cu o româncă ce a trăit „visul american”. În ce an a ajuns la New York?
Crearea nucleului SUA a deschis un drum lung și dificil, ce a fost marcat inclusiv de Războiul Civil din perioada 1861-1865 purtat între statele din nord, care susțineau abolirea sclaviei, și cele din sudul conservator, care se opuneau vehement eliberării sclavilor afro-americani.
Dar, la capătul tuturor greutăților și „chinurilor facerii” și ridicării noii națiuni și a noului stat, SUA a reușit să devină cea mai dezvoltată și puternică țară a lumii, un „jucător” major pe tabla de șah a destinului omenirii.
Totul a început, însă, acum 249 de ani, odată cu Declarația de Independență urmată de victoria în războiul revoluționar contra Imperiului Britanic.
