Vedeta Știrilor Pro TV a explicat ce a însemnat adaptarea jobului ei la noile condiții impuse de pandemie, cum i s-a schimbat viața personală, dar și cum vede revenirea la o viață normală.
Declarațiile Andreei Esca au fost făcute în cadrul emisiunii #NEXTHASHTAG, din cadrul proiectului Romanian Creative Week (RCW), cel mai important eveniment dedicat industriilor creative românești, organizat la Iași.
Irina Păcurariu: Andreea, cum a sunat anul ăsta la știri?
Andreea Esca: Groaznic. Groaznic și nu s-a terminat. Țin minte că, la început când apăruse prima știre despre coronavirus, îmi era destul de greu să pronunț cuvântul „coronavirusul”. Și mă gândeam că aș putea să-i spun numai „COVID-19” sau „noul virus”, „noul coronavirus”, ca să nu-i zic „coronavirusul”.
Și tot timpul mi-a revenit acest lucru în cap, că la început am zis că treaba asta o să dureze puțin și nici nu are sens să-mi bat capul cu un cuvânt. Dar a durat foarte, foarte mult și nici nu s-a terminat. Eu privesc mereu partea pozitivă, sunt un om vesel și cu speranță că va fi bine.
Cu toate astea, pandemia ne-a cam epuizat pe toți. Și pe mine, și pe toată echipa. S-a lucrat complet diferit. În afară de mine, la știri, toate echipele au lucrat câte două săptămâni da, două nu. S-au schimbat foarte multe în algoritmul nostru de lucru și ne-a dat peste cap, pentru că sunt 25 de ani de când facem lucrurile într-un fel.
„E reală sau am eu un coșmar și mă voi trezi?”
Irina Păcurariu: Cine ești tu acum? O fată de pe scaunul roșu care mai intră, din când în când, pe Zoom?
Andreea Esca: Să știi că, în acest ultim an, a fost o întrebare pe care mi-am pus-o de câteva ori. Mi s-a întâmplat uneori, când mă așezam pe scaunul de la jurnal, să-i întreb pe cei care-mi sunt în cască – regizor, producător – dacă și ei simt că suntem în situația asta? Dacă e reală sau am eu un coșmar și mă voi trezi? Pentru că erau zile în care mi se părea că n-are cum să fie adevărat, că nu putem fi tot aici, că n-avea cum să nu se termine. A fost foarte bizar.
Pentru mine, care sunt un om foarte activ și mi-am lărgit ușor orizontul de interes și făceam foarte multe alte acțiuni în afara jurnalului de știri, a fost foarte dificil. M-am acomodat și m-am adaptat la ceea ce înseamnă Zoom, Skype și alte lucruri de acest tip. Dar nu pot spune că sunt la fel de mulțumită, pentru că, da, ne ajută, dar nu cred că se compară nimic cu interacțiunea umană, cu emoția pe care o transmiți în momentul în care stai lângă cineva, în care te uiți în ochii cuiva cu adevărat, nu prin camera laptopului.
Nu cred că, pe termen lung, este o soluție viața online. Omul este un animal social, nu cred că va da randament și nu cred că-și va păstra mințile pe termen lung, într-un sistem în care devine un sociopat. Un om care va sta doar în casa lui, cu familia lui. Nu cred că asta poate funcționa pe termen lung.
„Mi s-a părut că lumea a luat-o razna complet”
Irina Păcurariu: Cum a fost 2020 pentru tine?
Andreea Esca: Foarte greu. N-am avut, până acum, probleme, în adevăratul sens al cuvântului. Nici cu familia, nici cu apropiații, n-am trecut prin lucruri grele până acum. Așa că eu aș putea spune că, pentru mine, 2020 a fost cel mai greu an. Și personal, și profesional. Poate că nu sunt eu în stare să duc foarte mult, nefiind obișnuită cu lucruri grele, dar mi s-a părut că lumea a luat-o razna complet.
N-am mai recunoscut oameni, reacții. Când ajungi într-un moment de criză, e interesant cum reacționează oamenii și, pentru mine, a fost foarte curios să văd că mulți au avut niște reacții la care nu mă așteptam. Am trecut toți printr-o perioadă care ne-a zguduit.
Irina Păcurariu: Ce ți-a lipsit cel mai tare?
Andreea Esca: Mie îmi lipsesc oamenii, îmi lipsesc petrecerile. Eu sunt o mondenă. Îmi place să povestesc cu oricine despre orice, sunt un om extrem de curios. Am făcut două-trei petreceri online, dar nu este același lucru.
„Nu cred că putem abandona totul”
Irina Păcurariu: Romanian Creative Week își propune să le dea o voce și un spațiu unor oameni, fie că este vorba despre tineri designeri, fie despre cei din zona HoReCa, fie despre artiști. Asta la Iași, un oraș care își descoperă orgoliul de a face demonstrația că există chiar și pe pandemie.
Și mai ales că există pentru o generație care e mai tăcută și mai puțin prezentă, pentru că n-a avut nici expoziții, nici spectacole, nici proiecții de film. Oamenii tineri, care iubesc să se întâlnească, n-au avut unde să se vadă unii pe alții. Povestea cu creativitatea cred că a devenit un fel de istorie misterioasă a fiecăruia dintre noi, față în față cu un telefon sau cu un computer.
Andreea Esca: Mi se pare o idee foarte bună și curajoasă acest eveniment (Romanian Creative Week). Sper că se va întâmpla ceva și se va mai rezolva din toată tragedia asta prin care trecem cu toții. Nu cred că putem abandona totul, în așteptarea unei zile mai bune. Și dacă putem face câte ceva, astfel încât să ținem cont de toate restricțiile care există, să nu punem pe nimeni în pericol, dar să punem umărul pentru ca lucrurile să meargă în continuare și oamenii să nu abandoneze, să nu-și abandoneze profesiile, pasiunile, cred că trebuie să facem asta.
„Mi s-ar părea o absurditate să-ți fie rușine că ești bolnav”
Irina Păcurariu: Ai ieșit public și ai spus că ai luat virusul și că ai trecut prin momente grele. Au fost atâtea reacții dure atunci.
Andreea Esca: Da, dar nu mi-a părut rău că am vorbit public, pentru că mi s-ar fi părut incorect să nu spun acest lucru când era o mare problemă și când oamenii aveau nevoie de informații, ca să înțeleagă despre ce este vorba. Cum să-mi pară rău? Mi s-ar părea o absurditate să-ți fie rușine că ești bolnav. Nu mi-a părut rău. Am încercat să înțeleg și reacțiile ieșite din comun. Cred că oamenii sunt foarte afectați, speriați, deci pot să înțeleg.
