În drumul ei spre teatru o ajută însă Elvira Petreanu (soţia lui Ion Aurel Manolescu, nepotul poetului Ion Manolescu), care îi dă lecţii de dicţie și îi arată cum să meargă și să dea replica pe o scenă. La 18 ani, era deja actriţă la Teatrul Giuleşti din Bucureşti.
“Moni Ghelerter tocmai punea în scenă «Familia Covaci”». Un an am dormit acolo, pe patru scaune. Aveam și un reșou. Când se jucau spectacole clasice, o duceam mai bine, pentru că în décor apărea câte o sofa și mașiniștii mă întrebau dacă vreau să o las pe scenă, ca să dorm pe ea”, povestea, mai târziu, Vasilica Tastaman.
Marele ei noroc se va numi Lucia Sturdza Bulandra, care o vede jucând pe Lipscani, în sala Rapsodia. “După un spectacol, ușa cabinei mele s-a dat la perete și am auzit un glas puternic: «Unde-i aia mică?» Era doamna Bulandra, care mi-a pus o mână pe umăr și mi-a spus: «Ești actrița mea». Și a plecat. Ulterior, Vasilica Tastaman începe să joace pe scena Teatrului Municipal, actualul “Bulandra”, iar din 1961, pe scena nou-înființatului Teatru de Comedie. În film, debutează în 1958, în “D-ale carnavalului”, cu rolul Didina Mazu.
În 1981 s-a stabilit în Suedia. A fost căsătorită cu fostul antrenor de fotbal Emerich Jenei și cu actorul Dan Tufaru. Din prima căsnicie are un băiat, Călin Jenei.
Am avut succes
„Aş minţi să spun că nu am avut succes şi că asta nu a însemnat enorm pentru mine, însă situaţia devenise din ce în ce mai putredă.
Au fost semne mai mici sau mai mari care s-au acumulat şi care au început să-mi ridice întrebări. De pildă, faptul că apa caldă începuse să fie raţionalizată - o oră dimineaţa şi o oră seara -, în Bucureşti nopţile erau din ce în ce mai întunecate, revista <<Cinema>> anunţase că nu mai poate scoate coperte cu un singur actor - trebuia să fie cel puţin trei, pentru că numai Ceauşescu urma să mai apăra singur pe copertă... Şi-apoi, a venit seara în care, în teatru fiind, după ce mă aranjasem în cabină, am vrut să cobor la scenă. Când am deschis uşa, am realizat că pe coridor era întuneric beznă, doar într-un capăt pâlpâia un bec mic, de lanternă.
Când am întrebat ce se întâmplă, mi s-a spus că nu mai avem voie să folosim becuri puternice, pentru că se face risipă de energie electrică. M-am dus acasă şi m-am gândit: <<Vai de mine, ce se întâmplă? Nu se poate!>>.
Totuşi, plecarea mea nu a fost una premeditată.
Eu aveam o bună şi dragă prietenă, fostă colegă la Teatrul de Comedie, Mihaela Buta, care era plecată în Suedia de mai demult. Ea mă tot chemă în vizită. Eu fusesem în turneu în Scandinavia în '73 şi '75, aşa că nu eram foarte curioasă, însă i-am spus că vin, dacă-mi dau voie autorităţile să-mi iau şi copilul. Băiatul meu mă tot rugă de ceva vreme să-l duc şi pe el în străinătate, să vadă şi el lumea. Eu fusesem prin toată Europa, tatăl lui, Emerich Jenei, umblase în lumea întreagă, numai Călin nu fusese nicăieri, pentru că niciodată nu ni se permisese să-l luăm cu noi. Ei, de data asta nu ştiu ce s-a întâmplat că mi-au eliberat paşaport şi pentru el, aşa că ne-am luat o valiză şi ne-am urcat în primul avion spre Stockholm. Am fost primiţi superb, însă în scurt timp gazdele noastre au început să insiste pe ideea că noi să rămânem acolo. Într-adevăr, e o ţară în care n-ai griji, pentru că Statul ajută enorm oamenii, se doreşte ca toată lumea să ducă o viaţă decentă. Băiatul mi-a spus: <<Mami, tu hotărăşti. Eu nu mi-am dorit decât o vacanţă>>. Până la urmă, mi-am zis că ar fi mai bine pentru el. Şi aşa a fost. El s-a format acolo altfel decât s-ar fi întâmplat aici. Nimeni nu l-a îngrădit în nici un fel şi a avut toată libertatea să călătorească prin lume. Faptul că a beneficiat de toată această libertate a fost, pentru mine, o mare mângâiere.
Eu jucasem deja foarte mult, aşa că mi-am spus că sunt destul de obosită şi dacă suedezii ăştia tot îmi dau nişte bani fără să fac nimic (râde!), la ce să mă mai întorc?!”, a spus ea în
formula-as.ro
Și-a dorit să revină
„Mi-a fost dor de tot ce era aici, în ţară, şi mi-a fost tare frică de dorul acesta. Prima oară când am trecut pe lângă fosta mea casă, m-au podidit lacrimile. Mi-a fost foarte greu când am venit prima dată în România. De venit în ţară, eu am început să tot vin, în ieşiri scurte, de o lună-două, încă din '93, când am avut voie să intru în România, pentru că zece ani am fost <<interzisă>>. Însă trebuie să recunosc că, în general, mergeam numai până la Oradea, acolo unde locuieşte fiul meu, iar prin Bucureşti nici nu călcăm. Doar în ultimii trei-patru ani, la insistenţele bunei mele prietene, Stela Popescu, care m-a tot bătut la cap să vin să stau la ea, s-o mai punem şi noi de o suetă, să mai depănăm amintiri, am început să-mi fac apariţia şi prin Capitală. Dar, nicio secundă nu mi-a trecut prin cap faptul că vreunul dintre foştii colegi din televiziune sau teatru ar avea nevoie de mine, să mă vadă, să mă audă, să vorbim. Dar uite că acum câțiva ani, am fost invitată la Gala Premiilor Uniter. Am mers acolo cu Stela şi am reîntâlnit actori din teatru şi-am observat că toată lumea e dulce şi mă priveşte cu drag. Asta mi-a dat aşa, o căldurică la inimă.
Mi-a făcut foarte bine. Apoi, Dan Mihaescu m-a rugat să spun un monolog pentru Revelionul anului 2000. Eu n-am fost mulţumită de mine, nu mi-a plăcut deloc cum arătăm la televizor.
Era firesc: trecuseră 20 de ani. În orice caz, am luat decizia de a nu mai apărea niciodată pe micul ecran. Oricum, televiziunea a fost pentru mine un hobby pe care l-am plătit foarte scump, pentru că eu n-am fost solicitată în televiziune decât ca să joc comedioare. Roluri de teatru adevărat, ceva ce eu puteam să fac foarte bine, nu cred că am avut mai mult de două. Cândva, la un moment dat, mi s-a pus eticheta de <<excelentă actriţă de varietăţi>> şi nimeni nu s-a mai obosit să mai vadă în mine şi altceva, nimeni nu mi-a cerut să fac şi ceva serios. Adevăratul meu destin artistic l-am împlinit în teatru, unde am jucat mult şi după sufletul meu, adică roluri grele, de compoziţie, iar munca nu mi-a rămas nerecunoscută”, a spus pentru sursa citată.
O viață plină de pasiune
Colegul ei, actorul Vladimir Găitan, își amintește de povestea fulgerătoare de iubire dintre Vasilica Tastaman și Dan Tufaru. „Eram la Moscova cu ei. Acolo s-a produs un foc voltaic, acolo s-a îndragostit Dan de Vasilica. A fost dureros mai apoi, pentru că Dan era căsătorit cu Anda Calugareanu…”.
Citește și: Actrița care l-a refuzat pe Dinică, măritată cu soțul Andei Călugăreanu. Aceasta nu a iertat-o
A fost căsătorită de două ori, cu fostul antrenor de fotbal Emerich Jenei și, apoi, cu actorul Dan Tufaru, pe care l-a despărțit de Anda Călugăreanu.
Vasilica Tastaman a divorțat de Emeric Jenei, iar Dan Tufaru s-a despărțit de Anda Călugăreanu. Mariajul dintre cei doi a durat mai puțin de un deceniu și a fost unul cu năbădăi, actrița având câteva derapaje erotice, iar Dan Tufaru apucându-se serios de băutură, arată cinemagia.
De menționat că la 14 ani, Vasilica Tastaman a rămas orfană.
Citește și: Singurătatea Valeriei Seciu după decesul lui Octavian Cotescu. Nu s-a recăsătorit. Fiul e călugăr
Idilă cu Dinică?
Gheorghe Dinică, un bărbat discret, a făcut o pasiune pentru actriță.
„Gigi Dinică era un bărbat foarte discret, care nu povestea mai nimic despre iubitele lui, și eram odată împreună pe stradă, când imi zice așa, dintr-odată: <<-Ia stai, mă, sa-i iau un buchet de flori!>>. Să înțeleg că a iubit-o? Da, dar acum foarte mulți ani. Dar frumos, frumos, sentimente interioare și nu gargară inutilă. Timpul călca peste noi", a povestit pentru emisiunea Doamne de poveste un martor din interior al epocii, cunoscutul actor Dumitru Rucăreanu.
Filmele actriței
Joacă alături de nume mari, ca: Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Ion Lucian, Ștefan Ciubotărașu, Octavian Cotescu, Radu Beligan, Dem Rădulescu, Amza Pellea, Florin Piersic, în numeroase piese de teatru, dar și în filme precum: “Veronica”, “Eu, tu și Ovidiu”, seria “B.D. – Brigada Diverse”, “Păcală”, “Astă-seară dansăm în familie”, “Nea Mărin Miliardar”.
