După ce în copilărie a visat să devină aviator, destinul i-a rezervat un loc în galeria marilor personalităţi culturale ale ţării, iar după o carieră strălucită de peste cinci decenii, în care a jucat şi încântat în sute de roluri în teatru şi film, a ajuns un veritabil etalon de profesionalism în cultura naţională. DA, este vorba despre marele actor Marin Moraru.
Și-a dorit să devină aviator, însă a ajuns unul dintre cei mai buni actori
Marin Moraru s-a născut la 31 ianuarie 1937, în Bucureşti, într-o familie modestă – tatăl său fiind vopsitor de vagoane la CFR, iar copilăria şi-a petrecut-o în cartierul Giuleşti, pe strada Tabla Buţii.
În copilărie visa să devină aviator, însă la îndrumarea tatălui a urmat cursurile şcoii de Construcţii Căi Ferate – Întreţinere Drumuri şi Poduri, perioadă în care l-a cunoscut pe regizorul Mihai Dimiu, care se ocupa de echipa de teatru de amatori a şcolii. Marin Moraru primeşte astfel primul rol din viaţa sa, în piesa „Steaguri pe tunuri”, de A.S.Makarenko.
La absolvirea şcolii este repartizat la Braşov, ca asistent de picher, având în responsabilitate întreţinerea unei porţiuni de cale ferată.
După un an s-a tranferat la uzina Griviţa Roşie, în Bucureşti, ca agent tehnic.
Se înscrie la Universitateta Politehnică, la sugestia familiei, unde este admis, dar fiindcă destinul i-a rezervat altceva, Marin Moraru află de la radio amănunte despre admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) „I.L.Caragiale”, unde se hotărăşte să îşi încerce norocul şi să participe la examen.
Nu este admis, dar este acceptat ca „audient”, participând timp de un an la cursuri fără a primi note. În cele din urmă, după un an trece examenul de admitere, fiind înscris direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea.
În facultate îl cunoaşte pe regretatul Gheorghe Dinică, alături de care a aboslvit institutul în anul 1961, cei doi fiind legaţi, de atunci, printr-o prietenie puternică ce a durat până la plecarea la cele veşnice a maestrului Dinică.
Examenul de absolvire l-a reprezentat pentru Marin Moraru tălmăcirea rolului Agamiţă Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută”, de I.L.Caragiale, potrivit radioromaniacultural.ro
Roluri excepționale jucate de marele actor
Debutul în cinematografie a avut loc în 1966, când a primit rolul haiducului Dascălu din “Haiducii”, peliculă regizată de Dinu Cocea, în care a jucat alături de Marga Barbu, Ion Besoiu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Ion Finteșteanu, Alexandru Giugaru, Fory Etterle și Colea Răutu.
Au urmat, pe rând, “Un film cu o fată fermecătoare”, “Maiorul și moartea”, “Răpirea fecioarelor”, “Răzbunarea haiducilor”, “Un comisar acuză”, “Un zâmbet pentru mai târziu”, “Actorul și sălbaticii”, “Operațiunea Monstrul”, “Toamna bobocilor”, “Chiriţa în Iaşi”, „Cuibul de viespi”, “Faleze de nisip”.
Citește și: Actorul care și-a pierdut mama, soția și fratele în câțiva ani. Inima i s-a oprit de trei ori
Între anii 1968 – 1971 a activat la Teatrul Lucia S. Bulandra, unde a jucat rolurile Crăcănel – în „D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Lucian Pintilie, Diderot – „Nepotul lui Rameau” de Denis Diderot, regia David Esrig sau Socrate – „Transplantarea inimii necunoscute” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter. Tot la Bulandra a jucat, în anul 2000, rolul Grumio – „Femeia îndărătnică” de William Shakespeare, regia Mihai Măniuţiu.
În perioada 1971-1974 a jucat pe scena Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, fiindu-i repartizate roluri precum Zanetto din Veneţia, din Bergam şi Marinarul – „Trei fraţi gemeni din Veneţia”, de Antonio Mattiuzzi, regia David Esrig, sau Leon Schwartz – „Un fluture pe lampă”, de Paul Everac, regia Horea Popescu.
Perioada anilor ’70 a însemnat pentru cariera sa cinematografică prezenţa în distribuţia unor filme precum „Un comisar acuză”, regia Sergiu Nicolaescu, 1974, „Actorul şi sălbaticii”, regia Manole Marcus, 1974, „Toamna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, 1975, sau „Iarna bobocilor „, regia Mircea Moldovan, 1977 – ultimele două producţii fiind extrem de apreciate de public.
În perioada 1974-1980 a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti, iar în anul 1980 a revenit la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, unde a activat până la final.
A făcut roluri celebre şi în filme cum sunt „Faleze de nisip”, regia Dan Piţa, 1982, „Ringul”, regia Sergiu Nicolaescu, 1983, „Cuibul de viespi”, regia Horea Popescu, 1986, „Chiriţa în Iaşi”, regia Mircea Drăgan, 1987 şi „În fiecare zi mi-e dor de tine”, regia Gheorghe Vitanidis, 1987.
La Teatrul Odeon a jucat, în anii 1998 şi 1999 rolurile Pustnicul, Şeicul Masud – „Saragosa” după Jan Potocki, regia Alexandru Dabija şi Titircă – în „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuţiu.
După Revoluţia din 1989, Marin Moraru a făcut roluri memorabile pe scena Naţionalului bucureştean, câteva dintre acestea fiind Kostiliov – în „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998, Take – în „Take, Ianke şi Cadîr” de Victor Ioan Popa, regia Grigore Gonţa, 2001 (alături de Dinică şi Beligan fiind, toţi trei, realmente geniali !), Ştefănescu – în „Ultima oră” de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco, 2003 şi Doctorul – în „Egoistul” de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, jucată din 2006.
Premii remarcabile în teatru și film
În anul 2007 a fost recompensat cu Premiul de Excelenţă acordat de revista VIP., apoi, în anul 2008, a primit, alături de Gheorghe Dinică şi Victor Rebengiuc, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) cu ocazia aniversării instituţiei. Tot în 2008, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în Grad de Mare Cruce.
În 2 martie 2009, în cadrul Galei Premiilor Gopo, Marin Moraru a primit un trofeu pentru întreaga carieră, iar în iunie 2012, actorul a primit o stea pe „Aleea Celebrităţilor – Walk of Fame”, din Piaţa Timpului din Capitală, în cadrul unui proiect realizat de Teatrul Metropolis, Primăria Municipiului Bucureşti şi magazinul Cocor.
În 2013 şi-a lansat la Târgul de carte GAUDEAMUS, volumul autobiografic „Suntem ce sunt amintirile noastre”, apărut la Editura ALL, iar în 2015 a fost distins cu Premiul de Excelenţă la cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania.
Dragoste de 5 decenii alături de soția sa
Actorul a trăit o frumoasă poveste de dragoste alături de Lucia Popescu-Moraru, om de radio, pe care a cerut-o de soție când era elevă. Văduva actorului merge periodic la Cimitirul Bellu, la locul de veci al actorului, unde pune flori proaspete. Întotdeauna albe!
Actorul iubea enorm florile, iar jumătatea lui, alături de care a petrecut 52 de ani din viață, are grijă ca acestea să nu lipsească de la mormânt.
Marin Moraru a murit la 79 de ani și a avut o căsnicie longevivă cu Lucia Popescu-Moraru. Povestea lor de dragoste este impresionantă.
Cu soția lui s-a căsătorit când ea era foarte tânără, dar nu a regretat niciunul dintre ei alegerea făcută. Între ei a fost dragoste la prima vedere, dar și pasiune.
Lucia Popescu-Moraru a dezvăluit care a fost secretul relației lor. Omul de radio susține că înțelegerea contează extrem de mult. Văduva artistului a declarat, la un moment dat, că lângă orice artist trebuie să accepți provocările pe care ți le dă statutul de soție a unei personalități.
„Când stai lângă un actor, indiferent că este un actor foarte mare, de fapt lângă orice fel de artist, trebuie să accepți unele provocări pe care ți le da această calitate de soție a unei personalități.
Pentru că mai ales actorii, au și ei trăirile lor, în perioada de realizare a unui rol sunt mai nervoși sau au momente de angoasă, dar înțelegerea contează foarte mult. Noi n-am avut probleme majore în căsnicia noastră, ne-am căsătorit foarte tineri, eu eram încă la liceu“, declara Lucia Popescu-Moraru.
Omul de radio spunea că actorul a avut suflet de copil, care nu putea niciodată să gândească rău despre cei din jur, în special față de apropiați.
„Au fost momente mai dificile în viață, e foarte adevărat. Însă, câteodată, și el își da seama că poate a fost mai nervos și îi pare rău. El are un suflet de copil, niciodată n-ar putea să gândească rău despre cei din jur și mai ales față de cei care-i sunt foarte apropiați“, spune Lucia, potrivit revistatango.ro.
Au pornit amândoi la drum de la zero. Nu au avut nimic, dar încet, încet și-au făcut un rost. La baza relației lor a stat înțelegerea. Marin Moraru dezvăluia că au ales ca data căsătoriei lor să fie pe 29 februarie pentru a sărbători o dată la patru ani și să se simtă tineri.
Citește și: Marin Moraru a iubit o singură femeie 50 de ani. A cerut-o de soție când era elevă
”Am pornit fără nimic, un covor şi-o pernă, şi am adunat încet, încet o casă plină cu bibelouri, cu tot ce trebuie sau ce nu trebuie unui om. Între noi a contat înţelegerea, capacitatea fiecăruia de a lăsa de la el şi faptul că suntem prieteni foarte buni.
Iar data căsătoriei noastre este 29 februarie, special am ales-o, ca să serbăm din patru în patru ani şi să nu ne simţim prea longevivi. Sunt sensibil, iar dacă nu ai suflet de copil înseamnă că ai murit, mai ales în meseria asta”, povestea regretatul actor Marin Moraru, despre soția sa.
Actorul a trecut la Domnul la 21 august 2016, după o grea suferinţă.
