Romancierul nu a avut o viață simplă, dar cu siguranță a avut parte de multă iubire. A fost prada frumoaselor vremii care s-au fălit cu dragostea lui. S-a speculat că ar fi fost cel mai inteligent romancier al interbelicului românesc.
Camil Petrescu făcea furori printre actrițe
În primăvara anului 1894, pe 22 aprilie, era adus pe lume, la Spitalul Filantropia, micuțul Camil, fiu al Annei Keller Petrescu și al unui ofițer (sau funcționar?), tată-fantomă care nu va apărea niciodată în viața sau biografia viitorului scriitor.
Citește și: Povestea lui Sergiu Celibidache, geniul care a mâncat buruieni din cauza sărăciei. A uimit lumea
Mama nu și-a luat bebelușul acasă, ci l-a încredințat încă din maternitate unei doici din mahalaua Oborului, care l-a îngrijit, alături de alți copii părăsiți, până ce băiatul subțirel și pirpiriu, eminent la școală, va câștiga o bursă grație căreia va fi admis la Liceul „Sf. Sava” din București (ulterior va urma și cursuri la „real”, la Colegiul „Gheorghe Lazăr”).
N-avea să-și cunoască niciodată părinții, singura mărturie a descendenței sale fiind câteva scrisori pe care Anna Keller Petrescu le-a expediat doicii în vara anului 1894, epistole pe care Camil le-a primit abia în 1944, când împlinise 50 de ani!
A absolvit ciclul liceal cu media generală 7,40, apoi s-a înscris la Universitate, la Facultatea de Filosofie și Litere, unde i-a avut ca profesori pe C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu sau I. Rădulescu-Pogoneanu. Tânărul Camil, briliant la jocurile de idei, și-a cucerit iremediabil dascălii.
Rămâne surd de o ureche
Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În 1916, a fost mobilizat și a plecat pe front, unde a fost rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier la unguri, potrivit jurnalul.ro.
În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal:
Citește și: Povestea românului care spăla vase, dar a ajuns să câștige Oscarul. S-a iubit cu Marilyn Monroe
„Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc”.
Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 a fost eliberat din lagărul german și a revenit la București.
La braț cu Leni Caler, Cella Serghi, Anișoara Odeanu
Iubirile lui au fost legate de teatru, prin nenumăratele actrițe care roiau în preajma lui. În 1922, răsfățata cronicarilor teatrali, Leny Caler, devine, pentru un timp, și răsfățata lui Camil Petrescu.
Dar Leny, cea care reușise să-i dea sentimentul „plenitudinii”, se dovedește a fi o dezamăgire.
Cu Cecilia Constantinescu, romancierul a vrut să se însoare, dar a murit cumplit de tânără, la doar 29 de ani. Este una dintre persoanele feminine de care a fost îndrăgostit.
Citește și: Slavici construiește un complex balnear, dar ajunge să își vândă tot din casă. Cade bolnav la pat
În chiar toamna anului 1939, cei doi își proiectaseră căsătoria. Cecilia este un posibil model al doamnei T. Un singur vis, povestit de Camil Petrescu după moartea fetei, arată că ea însemna mult pentru el.
Dar una dintre cele mai frumoase iubiri ale lui Camil Petrescu, importantă pentru el, a fost actrița Maria Botta. A fost o iubire excepțională. Nu se știe nimic. Ea era superbă. El se căsătorise, în ’47, ea a continuat să fie o prietenă apropiată.
De la Maria Botta nu există însă decât o singură scrisoare, fără dată, dar mai plină de semnificații decât tot ce au scris multe altele: „Ieri, trecând pe strada Câmpineanu, am zărit trifoiul meu în geam și m-am bucurat”.
„Ghighi”
Deși celibatar convins, se căsătorește în 1947 cu „Ghighi”, pentru că rămăsese însărcinată. În 1950, i s-a născut al doilea copil. Avea atunci 56 de ani, un băiat de trei ani și o căsnicie de vârsta fiului cel mare, cu actrița Eugenia Marian.
Ea era cu 36 de ani mai tânără decât el. În 1953 au divorțat, continuând să stea împreună în aceeași locuință. L-a chinuit pe scriitor până în clipa morții sale aducând fără nicio jenă bărbați în casă.
Cum îl descrie fiul său pe romancier?
Camil Aurelian Petrescu, așa cum îi place să se prezinte, pentru evitarea confuziilor, fiul cel mare al lui Camil Petrescu povestește despre tatăl său:
„A fost orfan. De mic copil a avut sentimentul unei alienări. A crescut la internat. Ceea ce este teribil pentru un copil, să nu-i poți spune nimănui mamă și tată. A realizat totul singur. Copilăria lui a fost de o duritate greu de imaginat. E foarte dur pentru un copil să nu știe cine este, de unde se trage.
Citește și: Eugen Ionesco i-a cerut demisia lui Ceaușescu și a avut parte de un coșmar: „Venise la ușa mea”
Asta probabil că l-a făcut să fie un om extrem de riguros. În relațiile cu copiii era strict și încerca să ne creeze pe noi prin ceea ce destinul nu l-a ajutat pe el. Am învățat să citim amândoi la doi ani și jumate. Ne-a învățat șah. Adora șahul. Parcă ar fi știut că se va îmbolnăvi devreme. Se ocupa de viitoarea noastră pregătire intelectuală.
Deși era un cuceritor, se pare că și în relațiile cu doamnele nu era prea afectuos. Poate din cauza experiențelor lui lipsă în materie de afecțiune maternă…”, potrivit ziarulnațional.md.
Finalul existenței
La finalul existenței, în 1955, își cumpără prima casă cu sumele încasate după apariția volumelor I și II din romanul „Un om între oameni”.
Scriitorul, care pe 1 octombrie 1931 scria „azi, literalmente, nu am ce mânca...”, nu se bucură decât doi ani de prima lui proprietate, căci încetează din viață în 1957, stând într-un fotoliu, cu masca de oxigen pe față.
