Tamara Buciuceanu s-a născut în nopatea lui 10 august 1929, la Tighina, oraş aflat pe atunci în România Mare, astăzi, în Republica Moldova. S-a născut într-o familie înstărită şi a avut o copilărie minunată, după cum îşi amintea chiar actriţa:
„Aveam o casă mare, cu o intrare superbă. Era o casă boierească. Doar tata era magistrat… Aveam multe camere și un salon în care aveam un pian cu placă de bronz, adus de tata de la Bruxelles. Acolo luam masa zilnic. Mamei îi plăcea să pună masa ca și cum am fi avut oaspeţi mereu. Ce-i drept, aveam casa plină. Punea tacâmurile de argint, cristalurile și porţelanurile cele mai bune, în fiecare zi. Spunea că vrea să ne simţim bine și să ne bucurăm mereu. Am avut o copilărie minunată. Nu ne lipsea nimic, iar părinţii se înţelegeau perfect. Mama era o gospodină exemplară. Avea și ajutoare: bucătăreasa Fima… era o figură“.
Viaţa frumoasă, alături de cei trei fraţi ai săi, nu a durat mult. În 1939 se semna pactul de neagresiune între Germania şi URSS, începea cel de-al Doilea Război Mondial, iar în iunie 1940 sovieticii ocupă Basarabia şi Bucovina de Nord – Tamara avea doar 11 ani, scrie „Historia”.
„Când s-a anunţat că trebuie să fugim, era în 1940. Am plecat în treizeci de minute. Chiar atunci când s-a declanșat refugiul“.
Familia Buciuceanu a trecut Prutul, la Iaşi, la bunicii materni. „Am pierdut tot. Vă daţi seama prin ce am trecut noi. Prin ce au trecut părinţii… Să fugi în câteva minute… cu toată familia… cu patru copii [n.n. – în familia Buciuceanu se va mai naște un copil în România: Constantin]. Ne-a fost foarte greu să o luăm de la început… de la ac și aţă. Foarte greu…“.
Familia Tamarei a dus-o greu – sărăcia şi nevoile nu i-au ocolit, mai ales că erau oameni intelectuali, greu încercaţi la acea vreme.
„Am făcut liceul la internat. Stăteam pe niște saltele din foi de porumb. Aveam fiecare doar câte o haină… Era foarte greu!… Ca să ne mai descurcăm cu banii, am fost suplinitoare la o școală ce se afla la trei kilometri de Suceava. Aveam clasa I. Mergeam pe jos până acolo…“, povesteşte actriţa în cartea monografică „Tamara Buciuceanu-Botez. O viaţă închinată scenei” apărută în 2013 la Editura „Litera”.
O viață pe scenă
Între 1948-1951, Tamara Buciuceanu-Botez a frecventat Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iași, însă în anul IV de studii se transferă la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu (asistentă Sorana Coroamă-Stanca). Tamara Buciuceanu-Botez termină studiile în 1952.
Potrivit life.ro, tot în 1952 a debutat pe scena Teatrului Giuleşti, cu piesa „Marfă din Makkar”, iar anii următori o vedem, tot la acelaşi teatru.
Citește și: „Ionică” din Liceenii a moștenit casa Tamarei Buciuceanu - Isoscel. În film, l-a lăsat corigent
A jucat pe scenele marilor teatre ale capitalei precum: Bulandra, Național, Teatrul de comedie etc. A interpretat-o pe Coana Chirița pe scena Teatrului Național din Iași.
A avut roluri importante în teatru, în piese precum „Coana Chirița”, „Romeo și Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Doctor fără voie”, „Nepotul”, „Așteptând la arlechin”, „Domnișoara Nastasia”, „Mamouret” etc. Cartea de vizită a carierei sale rămâne fără îndoială personajul Vicăi Delcă din piesa „Dimineață pierdută” după Gabriela Adameșteanu. De asemenea Tamara Buciuceanu a făcut o carieră impresionantă și în Televiziune, memorabile fiind cupletele sale din programele de Revelion. TVR Media a lansat în 2006 DVD-ul „Tamara Buciuceanu” ce cuprinde o selecție din aparițiile sale memorabile în programele de divertisment ale Televiziunii Române.
Dragostea și familia
Poate marele regret al actriței Tamara Buciuceanu-Botez a fost acela că nu a avut moștenitori. Numele Botez este cel pe care și l-a însușit după căsătoria cu medicul anestezist de renume, Alexandru Botez, alături de care a trăit peste 30 de ani, până când moartea i-a despărțit.
Citește și: Actorul care și-a pierdut mama, soția și fratele în câțiva ani. Inima i s-a oprit de trei ori
”Ne-am căsătorit în 1962 şi am rămas împreună 33 de ani, până când el a plecat la Ceruri. Am fost o femeie de casă şi gospodină. Alexandru mi-a respectat şi mi-a iubit foarte mult cariera. La un moment dat mi-a spus: «Dragă, eu mă mulţumesc şi cu titlul de prinţ consort». Era un doctor excelent, un om serios, care mi-a înţeles destinul”, povestea ea, pentru ”Taifasuri”.
Dar chiar dacă nu a avut copii, puțină lume știe că și-a iubit enorm nepotul, „Ionică”, din „Liceenii”, adică actorul Mihai Constantin, fiul surorii sale, mezzosoprana Iulia Buciuceanu. Nepotului său i-a lăsat moștenire întreaga avere, un apartament într-o casă veche din Dorobanți.
