Actorul Dumitru Furdui s-a născut la 27 octombrie 1936, în Băileşti, judeţul Dolj. Familia sa provenea însă din Basarabia, din zona Soroca și se refugiase în Oltenia la începutul celui de-al doilea război mondial.
Citește și: Actorul cu 343 de roluri memorabile. A murit la azil, de inimă rea. Fusese concediat de comuniști
A devenit cunoscut şi iubit de public pentru rolurile sale de comedie în teatru şi film. A debutat în 1958 în pelicula „Doi vecini“, regizată de Geo Saizescu, avându-i colegi de platou pe Grigore Vasiliu-Birlic, Nineta Gusti, Ion Lucian, Carmen Stănescu. Au urmat „Setea“, „Soldaţi fără uniformă“, „Un surâs în plină vară“ sau „Împuşcături pe portativ“.
Citește și: Dinică ar fi avut 89 ani. Băiat de cartier, respins la „teatru”. Își întâlnește iubirea la 60 de ani
L-a jucat pe Cristoloveanu în „Brigada Diverse intră în acţiune“ (1970), alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, sau Dem Rădulescu. N-a lipsit din comediile de neuitat „B.D. în alertă“ sau „B.D. la munte şi la mare“. A fost remarcabil în rolul inginerului agronom Geo în filmul „Toamna bobocilor“, regizat de Mircea Moldovan.
Plecarea din România
Piesele sale de teatru deranjau tot mai tare Securitatea și Partidul Comunist. „Spiritul liber al marelui actor a atras repetat cenzura, ultimele piese ale sale fiind aruncate la gunoi. Mutat de la Teatrul Mic în provincie, a continuat să bată recorduri de popularitate. Piesa sa ”Happy end la miliție” (Tudor Furdui și Ștefan Bănică) s-a jucat de cele mai multe ori în istoria teatrului ploieștean (peste 500 în trei ani), până în momentul în care cenzura l-a motivat să rămână ca refugiat politic în Franța. M-a iubit teribil și-i datorez mult ca afost la un pas să se sacrifice pentru mine”, a spus băiatul actorului pentru Libertatea.
În 1982 a emigrat în Franţa şi a jucat în spectacole ca Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu, Paradisul la mica tocmeală, în 1983, spectacole regizate de românul Virgil Tănase la Teatrul Lucernaire din Paris. În 1988 a fost distribuit în filmul franţuzesc Mangeclous, regizat de Moshe Mizrahi, în 1989 juca în Roselyne et leş lei, în regia lui Jean-Jacques Beineix.
Era urmărit de securitate. În 1985 a făcut o manifestaţie de protest pe esplanada pariziană Trocadero, cerând dreptul de emigrare pentru fiul său.
A realizat câteva emisiuni la postul de radio Europa Liberă în 1986. Actorul a scris și memorialistică: două volume apărute postum în 1999 la Editura Fronde sub titlul „Teatrul în comunism”, scrie ziaruldeiasi.ro
Ultimul apel
Moartea sa, survenită în exil, la Paris, a lăsat unele semne de întrebare. Dumitru Furdui a murit pe 13 aprilie 1998, la Paris, după ce a căzut de la etajul opt al imobilului unde locuia, situat într-o periferie a capitalei franceze. Vecinii acestuia au anunțat imediat Salvarea, însă medicii nu au mai putut face nimic pentru a-l salva. Actorul trăia retras și avea puțini prieteni.
O explicație
„În exil, experiența mea personală nu poate fi comparată cu aceea a unui scriitor, a unui creator care s-a realizat într-un domeniu strâns legat de limbă. Am cunoscut în exil drama unui important actor român, Dumitru Furdui. Pentru actori, cred că era și mai traumatic. Asta a făcut, că efect colateral, că teatrul românesc să se păstreze până în 1989 și după, iar marii actori să nu fi părăsit țara, pentru că ei erau legați poate cel mai puternic de limbă. Drama lui Furdui pe mine m-a impresionat. Muzicianul are un limbaj internațional și este, poate, cel mai fericit în exil, deoarece el nu are această trauma.
Îmi permit să pledez pentru o accepțiune mai tradițională a termenului de exil. Exilul, în principiu, presupune un regim opresiv și o lipsă de libertate. Momentul 22 decembrie 1989 a făcut caduc motivul pentru care mulți dintre noi ne-am părăsit țara. Eu consider acel moment sfârșitul exilului românesc”, a spus Adrian Niculescu în Revista 22.
Actorul Dumitru Furdui, câteva repere
A jucat pe scenele bucureștene, la Teatrul Național, la Bulandra si la Teatrul Mic în spectacole ca Jurnalul unui nebun de Gogol, Clipe de viață de William Saroyan, Balerina portocalie de Valeriu Sârbu, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, Triumful talentului de I.L.Caragiale, Câinele grădinarului de Lope de Vega, etc.
Pe marele ecran a debutat in 1958, cu filmul Doi vecini, regizat de Geo Saizescu. A jucat apoi în Soldați fără Uniforma (1960), in regia lui Francisc Munteanu, Setea (1961), Lupeni 29 (1962), Un suras in plina vara (1963), Impuscaturi pe portativ (1967), Fratii (1970), a jucat apoi rolul de succes al milițianului Cristoloveanu din Brigada Diverse intra in acțiune, BD in alerta, B.D. la munte si la mare, in Un zâmbet pentru mai târziu (1974), Toamna Bobocilor (1975), Porțile albastre ale orașului (1975), Iarna Bobocilor (1977), Un om in loden (1981).
În 1981 a realizat scenografia filmului Învingătorul, regizat de Tudor Mărăscu.
În 1982 a emigrat în Franța și a jucat în spectacole ca Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu, Paradisul la mica tocmeală, în 1983, spectacole regizate de românul Virgil Tănase la Teatrul Lucernaire din Paris. În 1988 a fost distribuit în filmul franțuzesc Mangeclous, regizat de Moshe Mizrahi, în 1989 juca în Roselyne et les lei, în regia lui Jean-Jacques Beineix. S-a întors de câteva ori în țară după 1990, a jucat apoi în filmele franțuzești Rue du Bac (1991), Aux yeux du monde (1991), în regia lui Eric Rochant, IP5: L'Île aux pachydermes (1992), Mina Tannenbaum (1994), regizat de Mârține Dugowson, în 1996 juca în filmul pentru televiziune La rancon du chien, în regia lui Peter Kassovitz.
