În iarna anului 1992, Tina, singura leoaică de la Grădina Zoologică de tristă amintire din Baia Mare, a născut pentru a doua oară. Din cei doi pui născuți, unul a fost omorît de leul-tată (instinct natural). Puiul rămas a fost botezat Fred și, abandonat de mamă
Fred a fost… vândut unui afacerist în vogă la acele timpuri: Sorin Pop, zis Șoricelu’ după denumirea firmei pe care o avea, Inter-Șoricelul SRL din Săcălășeni.
Era un om cu lichidități
Șoricelu’ avea 28 de ani și era cunoscut ca unul dintre oamenii cu lichidități impresionante (vânzarea de alcool mergea, timbru fiscal nu exista, controale nici atât), așa că oamenii de la Zoo, o instituție grav subfinanțată, în care animalele făceau foamea, i-au solicitat acestuia ajutorul. “Le-am dat o sponsorizare, dacă bine-mi amintesc, vreo 5 milioane de lei, cum erau banii atunci (n.red., circa 500.000 lei de astăzi – echivalarea a fost făcută prin comparații salarii și bunuri 1993 vs. 2023).”, își amintește astăzi Șoricelu’.
Plimbare în decapotabilă
În memoria colectivă a rămas imaginea lui Șoricelu’ plimbându-și leul prin oraș într-un Audi Cabriolet (era și un pasionat de mașini, participa chiar la raliuri în acea perioadă, cu un Lancia Delta Integrale). Presa locală a vorbit Șoricelu’ acum, la 30 de ani de la momentul achiziției puiului de leu.
“Avea vreo două-trei luni când l-am luat, la începutul anului ’93. Am cumpărat și o vacă, că n-aveam, să-i dau lapte. Fierbeam lapte de vacă și îl amestecam cu pufarin. Îi plăcea, că era dulce pufarinul. Avea vreo 25-30 kg, dar s-a îmbolnăvit. Cred că s-a dezhidratat de la laptele de vacă. L-am dus la o clinică veterinară de pe strada Crișan, a făcut perfuzii… îl duceam zilnic. A costat mult, dar până la urmă și-a revenit. Noi ne-am atașat foarte tare de el, era așa, dulce, ca un cățel.
Era blând, n-a dat niciodată vreun semn de violență, era obișnuit cu oamenii. Dormea cu mine în pat până când a crescut și nu-l mai puteam ține în casă, îl țineam legat cu un lanț, la poartă, ca pe un câine. Ajunsese deja să mănânce un cal la două săptămâni. Doar carne fiartă îi dădeam. Tăiam calul, îl porționam și îl păstram într-o ladă frigorifică. De acolo scoteam porția, o fierbeam și după aceea o mânca.
Avea un comportament de câine mare și blând
L-am dus la Săcălășeni, a scăpat pe uliță de multe ori, dar niciodată nu a arătat niciun semn de agresiune. Odată l-am găsit pe o pășune, dormea între oi. Avea un comportament de câine mare și blând. Nu îi era frică de nimic, dar nici nu ataca nici oamenii, nici animale. Apoi, l-a lovit o mașină. Nu foarte tare, dar l-am găsit într-un șanț. De atunci, de la accident, am observat că îi era frică de zgomotele metalice. Când loveam, de exemplu, o oală cu lingura. Probabil asocia sunetul cu momentul accidentului.
A trecut și peste asta și s-a înzdrăvenit. Sărea peste poartă și era acolo o bancă pe care stăteau oamenii să-și aștepte animalele de la pășune. Se culca lângă ei și aștepta și el. Am avut la Săcălășeni și un Dog German, mare, n-aveau nicio treabă, se jucau, dormeau unul lângă altul… Apoi, odată când a reușit să intre în casă, mama făcuse o oală de ardei umpluți și și-a băgat capul în oală și n-a mai reușit să și-l scoată. A ieșit afară cu oala-n cap, de abia i-am scos-o.
Fredy era pe banchetă, întins
Când era mic, îl duceam cu mașina, în Baia Mare, chiar la Timișoara l-am dus… Atunci i-am cumpărat o pătură de la Maramureș și l-am pus pe bancheta din spate (el stătea de regulă în dreapta, lângă mine). Când ne-am întors, la intrare în Oradea, m-a oprit poliția. Fredy era pe banchetă, întins. Când l-a văzut polițistul a dat cu capul în caroserie, de spaimă. I-am spus că-i blând, că l-am cumpărat de la Zoo și am plecat mai departe, spre casă.
Citește și: Ce s-a întâmplat cu copilul de 3 ani cu gripă, COVID 19 și viroză respiratorie, toate deodată
Fredy a murit la vârsta de 3 ani, în 1996. M-au sunat de acasă, din Săcălășeni, și mi-au zis că a murit. El era pe lanț și mi-au spus cei de acasă că ei cred că a scăpat o iapă cu mânz, el a vrut să prindă mânzul, să se joace, probabil, dar s-a spânzurat în lanț. L-au găsit mort. I-au făcut autopsie, la veterinar, și au zis că a făcut infarct. Eu cred și acum că l-a lovit iapa în cap, în încercarea de a-și proteja mânzul. Avea deja 250 de kilograme. L-am iubit atât de mult că n-am vrut să îl îngrop, am vrut să-l împăiez. L-am dus la un vânător, în Baia Mare, pe străduța unde era Taverna, dar acela atâta a tot tărăgănat, că s-a stricat blana și nu mai putea fi împăiat, potrivit mnews.ro
