Şi Neeson nu are nimic împotrivă. „O să fie o întoarcere la 180 de grade când o să descopere umorul negru“, spune el pentru Newsweek. Filmul este un remake al succesului norvegian In Order of Disappearance/ Kraftidioten/În ordinea dispariţiei şi nu are scenariul clasic al unei răzbunări.
Neeson îl joacă pe Nels Coxman – da, există şi glume cu penisuri -, într-un oraş fictiv îngheţat din Colorado. Duce o viaţă liniştită cu soţia lui, Grace (Laura Dern), câştigându-şi zilele la volanul unui plug de zăpadă, până în momentul în care fiul lor Kyle (Micheál Richardson, fiul lui Neeson cu regretata Natasha Richardson) este ucis de traficanţi de droguri, determinându-l pe Nels să ucidă sistematic toate persoanele implicate – în feluri din ce în ce mai ridicole.
„Am jucat în mai multe filme de acţiune în ultimii 10 ani“, spune Neeson, a cărui prestaţie în pelicula din 1993 Schindler’s List/Lista lui Schindler i-a adus o nominalizare la Oscar, dar care este mai cunoscut acum pentru franciza Taken. „De obicei, sunt un tip cu anumite talente unice“, spune el, însă Nels „nu are niciun fel de abilităţi aparte. A fost interesant să-l joc“.
Taken te-a transformat într-un erou de acţiune. Ai regretat vreodată reputaţia asta?
Nu ştiu dacă este o reputaţie. Dar ideea e că mi-au dat o groază de bani pentru filmele astea! Însă Taken mi-a oferit şi şansa de a face lucruri mai fizice, ceva ce am vrut întotdeauna să fac. Eram ca un copil într-o cofetărie când lucram cu cascadorii aceia. Soţia mea şi cu mine am chicotit jenaţi când pelicula a devenit un succes, după care, brusc, se punea deja problema de Taken 2. Şi m-am gândit că de ce nu.
Eşti un militant vocal pentru controlul armelor. Pe măsură ce se apropie comemorarea de un an a masacrului din Parkland, Florida, ce crezi că trebuie făcut?
Nu spun că trebuie să scăpăm de Al Doilea Amendament, dar cred că, dacă părinţii fondatori ar putea vedea evoluţia pistolului, s-ar întoarce în morminte. Şi da, poţi spune cu uşurinţă „Liam, joci într-o mulţime de filme cu răzbunări, în care oamenii sunt împuşcaţi“, dar multe dintre ele sunt ca Tom şi Jerry – serios, aşa le văd pe unele dintre ele. Când eram mic, îmi plăceau western-urile, dar asta nu m-a determinat să vreau să mă duc să îmi cumpăr pistol şi să fac ce făcea Audie Murphy în filmele lui.
În ultima decadă, ai făcut cel puţin două filme pe an. De ce ritmul acesta ameţitor?
Îmi place mediul acesta şi existenţa nomadă şi încă mă entuziasmează la culme când nişte străini compleţi îmi vor serviciile. Îi voi spune agentului meu „Ştiu că am 66 de ani, nu?“.
Comentarii 0