Filmul "100 de lei", a fost catalogat drept o dramă psihologică. El a fost regizat de Mircea Săucan și îl avea în rolul principăal pe unul dintre acrtorii la modă la acea vreme, este vorba de Dan Nuțu.
Premiera a avut loc în anul 1973, dar filmul a fost „maltrat” de Securitate. Abia în anul 1990 el apărea întreg. La acea dată răul fusese făcut: Dan Nuțu plecase în străinătate, directorul peliculei făcuse infarct, iar regizorul - devenit indezirabil - a trebuit să plece la Paris.
Sursa foto: Facebook / Studiourile Buftea
Citește și: „Atacată” la moartea lui Toma Caragiu, văduva actorului ajunge în SUA cu 5$. Găsită leșinată pe câmp
Despre ce era vorba în film
"Doi fraţi cu caractere şi concepţii antitetice despre lume ajung să se reîntâlnească după mai bine de zece ani; unul dintre ei (Ion Dichiseanu) e actor 'la modă' şi încearcă să-l domesticească pe celălalt (Dan Nuţu), mai tânăr, visător, nonconformist, suflându-i iubita. în prezentarea filmului.
Regizorul Mircea Săucan afirma că este "un film despre oamenii care n-au timp să se cunoască şi să se ajute la momentul potrivit, un film în care se caută dragostea în sensul ei cel mai general."
Neînţelegându-se cu părinţii, Petre (Dan Nuţu), un adolescent, pleacă de la aceştia la fratele său mai mare, Andrei (Ion Dichiseanu), un actor de succes. Acolo se împrieteneşte cu Dora (Ileana Popovici), o tânără admiratoare a fratelui sau. Când Andrei îi acordă atenţie fetei, Petre se simte trădat şi pleacă şi de la acesta, refuzând până şi suta de lei pe care el i-o dăduse, notează site-ul cinemagia.ro
Petre vrea să facă totul altfel decât fac ceilalţi, vrea să se diferenţieze cât mai apăsat, cât mai violent. Tot ceea ce face este dictat nu de dorinţa de a face ceva anume, ci de a face altfel. Important e să nu fie ca ceilalţi.
Actele sale de protest sunt gratuite şi excentrice. În opinia criticului, Horia Lovinescu - "psiholog fin, iubitor de nuanţe, dar şi moralist într-un sens superior" - atrage atenţia asupra fiinţei tinere în derută, în criză de identitate.
Cele 90 de minute care i-au fost „fatale” lui Dan Nuțu
Poate tocmai aceste acte de protest au făcut ca filmul să intre sub lupa Securității și a cenzurii.
Documentele de la Arhiva Naţională de Filme menţionau faptul că „sunt necesare o serie de îmbunătăţiri pentru clarificarea şi întărirea mesajului politico-ideologic al filmului“.
„Într-o noapte mi-au spus: «Mâine dimineaţă prezinţi filmul». Iar după ce l-au văzut: «Trebuie să dai totul afară». Am început să urlu, să ţip. «Altfel nu-ţi dăm de mâncare. N-o să ai cu ce să-ţi ţii copilul».
A fost o perioadă de luptă de vreo două luni. Zi de zi. Filmul a fost maltratat în cel mai josnic mod: eroul nu mai murea la final, au fost scoase oile dintr-o secvenţă pur poetică, benignă, a fost eliminat până şi Buick-ul cumpărat de Studioul Buftea de la Lica Gheorghiu. Eu ajunsesem în spital, nu mai puteam să umblu.
Mi-aduc aminte că Mircea Sântimbreanu a spus: «Bine, bine, hai să zicem că aveţi dreptate, dar gândiţi-vă, ce aveţi cu scena cu oile? E o scenă românească». „A fost ars negativul din ordinul tovarăşei Ceauşescu.
Lui nea Tică Roateş, directorul filmului, i s-a făcut rău, s-a dus la punctul medical de la Buftea, a făcut infarct şi a murit la spital”, a scris Iulia Blaga în „Fantasme şi adevăruri - O carte cu Mircea Săucan.
Interzisă de Elena Ceaușescu?
Elena Ceauşescu ar fi interzis-o pe Violeta Andrei, care juca rol secundar în film. Actrița a povestit că a pierdut 18 roluri. Până la Revoluţie nu a mai apărut nici în filme şi nici la televizor. Elena Ceaușescu ar fi spus că apărea prea des la televizor, că era prea sexy, că ar avea ochii prea lucioși și că i se vedeau prea mult picioarele, potrivit historia.ro. Ea susține că a fost dată afară din teatru la doar 51 ani deoarece soțul ei fusese apropiat de Ceaușescu.
Citește și: Actriță, interzisă în filme de Elena Ceaușescu și în teatru de Iliescu. „Purta rochii prea scurte”
Dan Nuțu pleacă în SUA
Sătul și de criticile de partid și intrat în rutină, Dan Nuțu pleacă din țară în 1979.
„N-am fost niciodată consumat de glorie și nici n-am avut conștiința celebrității. Am practicat meseria de actor din plăcere, și nu pentru consecințele ei.
Eu jucam așa cum jucam, lejer. Pentru că numai așa știam s-o fac. Dar n-am aprofundat niciodată aspectul ăsta al tehnicii... Fiindcă nu mă ducea capul. Nici atunci și nici acum. Nu aveam un concept sau o teorie apropo de ce înseamnă actoria.
Citește și: La 35 de ani apăruse în 20 filme. Povara succesului îl face să fugă în SUA unde e șofer. Nu regretă
Regizorul exilat las Paris
Mircea Săucan s-a născut la Paris, dar familia s-a stabilit în România la Carei din 1934. Î
ntre 1948 - 1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova. Inițial sincer pro-comunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale. Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus mai ales după apariția peliculei „100 de lei”.
Și actorul principal Dan Nuțu avea să plece din România și să ajungă în SUA unde nu a mai jucat în filme devenind, printre altele, șofer de taxi. Cenzura și șicanele cu comuniștii l-au împins la această decizie, pentru unii surprinzătoare, luată de Nuțu.
Ce a spus critica de specialitate
"E mult mai comod să judeci lumea după ce pare, decât după ceea ce este. Cunoaşterea înseamnă participare şi participarea înseamnă suferinţă. Necunoaşterea te scuteşte de vină. Indiferenţa este un mod de a-şi blinda conştiinţa. Dar împotriva cui? Întrebarea e cuprinsă chiar în titlul filmului. Un om care pare derbedeu întâlneşte un alt om care pare fericit şi-i cere o jumătate de oră.
Omul care pare fericit n-are timp pentru omul care pare derbedeu. Nu-i dă 30 de minute, dar îi dă 100 de lei ca o compensaţie, ca un mod de a se apăra împotriva unei viitoare remuşcări. 100 de lei este pseudonimul indiferenţei. Iniţial foarte interesant, întristător de interesant acest băiat care pare derbedeu.
Setea de absolut, setea de aventură şi, precis şi setea de a se face văzut, remarcat, 'luat în consideraţie', îi tulbură sufletul, îi dă un fel de ciudă, de râcă împotriva a tot ceea ce îl înconjoară şi pentru că nu poate găsi absolutul în carne şi oase, şi pentru că aventura, marea aventură, nu apare de după colţ, şi pentru că el - poetul! - n-a fost încă descoperit, şi pentru că nu-şi poate iubi tatăl fiindcă-l dispreţuieşte, şi pentru că îşi iubeşte fratele, dar fratele îi dă în schimb doar 100 de lei, pentru toate astea şi pentru altele, desigur, băiatul are senzaţia că tot ce-l înconjoară este cenuşiu.", notează Ecaterina Oproiu în cronica de film.
