Cântărețul uitat. Titi Botez, regele tangoului românesc. A lansat neuitatul cântec „Femeia, eterna poveste”

Deși a rămas un cântăreț uitat, Titu Botez, supranumit regele tangoului românesc, a fost unul dintre cei mai populari interpreți din România interbelică, fiind vedeta teatrului de Revistă Cărăbuș, condus de inegalabilul Constantin Tănase.

Generații de români au ascultat, chiar și în perioada comunistă, o bună parte din melodiile lui Titi Botez, preluate adesea și de alți artiști.

Titi Botez, „eternul îndrăgostit” al Bucureștiului interbelic

Titi Botez este unul dintre numele care ar trebui scrise cu majuscule în istoria muzicii românești interbelice și nu numai. 

Era fiu de violonist, al cărui nume îl purta, iar bunicul său fusese, de asemenea, un virtuoz al arcușului.

S-a născut în București, în 1902 și a urmat cursurie de canto clasic de la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, după ce trecuse și pe la Conservatoarele particulare Alberto della Pergola și Egizio Massini.

A debutat la doar 16 ani, în 1918, în faimoasa companie Maximilian-Leonard, la vestita terasă Oteteleșanu, în muzicalul „Contele de Luxemburg”.

După șase ani, a trecut în compania Bulandra-Maximilian-Storin-Manolescu, pentru ca, în 1931, să debuteze în teatrul de revistă, la Vox.

Ulterior, a devenit vedeta Teatrului de Revistă Cărăbuș, unde a activat toată perioada războiului, 1939-1945, până la moartea lui Constantin Tănase, jucând în ultimii ani în comediile muzicale ale lui Vasile Vasilache.

A cântat și sub bagheta lui Ion Vasilescu la Teatrul de revistă „Alhambra” (până la aducerea lui Ion Dacian de la Opera Română din Cluj), sfârșindu-și prea timpuriu, cariera de solist vocal la Teatrul de Stat de Estradă din Capitală.

Într-o descriere a sa din epocă se scria că Titi Botez este „o verigă între opereta de altădată și cea de azi”, fiind numit „un trubadur și un boem”. conform bucuresti.ro. În același timp, presa îl supranumea ca „eternul îndrăgostit”.

Titi Botez a apărut în primul film românesc cu sonor, în 1935

A cântat la restaurantele și barurile cele mai rafinate ale epocii: Zissu, Colonade, Dori-Parc cu cele mai bune orchestre ale perioadei.

A lansat la Radio paginile muzicale de referință ale marilor compozitori ai epocii, precum: Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Elly Roman, Petre Andreescu, Claude Romano, Ionel Fernic, Nello Manzatti, Nicolae Vlădoianu, George Corologos, Mișu Constantinescu.

După moda epocii și cerințele publicului vremii, Titi Botez a cântat și el frumoase tangouri, câteva devenind mari succese, motiv pentru care a fost supranumit „regele tangoului românescu”.

Printre ele s-au numărat „Adio!”, „Ai să iubești odată și tu!”, „Azi noapte te-am visat”, „Crizanteme”, „Femeia, eterna poveste”, „Mi-e dor de sărutarea ta!”, „O vorbă de mi-ai spune”, „Pentru tine am plâns”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă” sau „Un plânset de vioară”.

Pe lângă succesul muzical, Titi Botez a intrat și în istoria cinematografiei românești, jucând în primul film românesc cu sonor.

E vorba de pelicula din 1935, „Bing Bang”, regizat de celebrul cuplu de comici Stroe și Vasilache. în care apărea și ânărul, pe atunci, Grigore Vasiliu-Birlic.

Această realizare a marcat o punte între tradiția teatrală și inovația tehnologică a timpului, aducând un plus de vizibilitate și prestigiu carierei sale. 

Titi Botez a apărut în alte două producții cinematografice, în postura de cântăreț, Primul, „Doamna de la etajul II”, din 1937, un film care s-a pierdut și-n care apărea alături de orchestra lui Petrică Moțoi și de același Birlic, urmat de „Alo, București!” în 1944, în care apărea și celebrul baterist Sergiu Malagamba.

După instaurarea regimului comunist, steaua lui Titi Botez a început să pălească, artistul sfârșind în uitare, în 1957, la doar 55 de ani.

Dar multe dintre cântecele sale rămân nemuritoare, chiar dacă tot mai ulți dintre noi nu mai știm cine a fost intepretul care le-a făcut faimoase.