CALENDAR Sărbătoare creștină. Povestea sfântului care și-a găsit iubirea, apoi s-au călugărit
Sfinți Galaction și Epistimia au trăit în Emesa, Fenicia, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate în Imperiul Roman. Părinții Sfântului Galaction, Clitofon și Levchipia, au fost aduși atunci la credința creștină de un monah pe nume Onufrie.
Onufrie era creștin, monah și preot. Dar schimbase portul său ca să nu fiu cunoscut. Era socotit de toți ca unul dintre mirenii cei săraci, căci îmbrăcase haine zdrențăroase și cerea milostenie.
El a botezat-o mai întâi pe mama Sfântului Mucenic Galaction, care își dorea mult să aibă un copil, dar cu toate rugăciunile și jertfele aduse zeiței Artemis nu îl dobândise, iar ceva mai târziu și pe tatăl lui.
CALENDAR Sărbătoare creștină. Povestea sfântului care și-a găsit iubirea, apoi s-au călugărit
Sfântul Galaction a primit în copilăria și tinerețea sa o educație deosebită. S-a logodit cu tânăra Epistimia, pe care a convertit-o la creștinism și au hotărât amândoi să se facă călugări. Și-au împărțit în taină săracilor cele ce aveau și au îmbrăcat haina monahală în mănăstiri apropiate una de cealaltă.
Mănăstirea în care se afla Sfântul Galaction a fost descoperită de închinătorii la idoli și de la ei au aflat autoritățile că acolo se află creștini. Au fost trimiși soldați care ar fi trebuit să-i prindă pe monahi și să îi ducă în fața guvernatorului pentru judecată.
Dintre toți monahii însă numai Sfântul Galaction a rămas în mănăstire, ceilalți au fugit și s-au ascuns în pustiu și în munți.
Citește și: Urmează noi zile libere. Care sunt acestea şi ce este sărbătoarea Cincizecimii?
'Pe acesta, aflându-l în chilie citind dumnezeiasca Scriptură, l-au prins, iar pe nici un altul dintre frați n-au putut să mai prindă, căci toți, fugind prin pustiu și prin munți, s-au ascuns bine. Asemenea și sfintele pustnice, împreună cu fericita Epistimia, fugind de prin chiliile lor s-au ascuns, și toți au scăpat nevătămați, numai singur Galaction, vrednicul de laudă, a fost prins și ca pe o oaie spre junghiere l-au dus înaintea ighemonului spre judecată și chinuire'. (Viețile Sfinților)
Sfânta Epistimia a mers de bunăvoie după dânsul, cerând binecuvântarea de la monahia de care obștea făcea ascultare.
'Nu pot să rămân vie fără domnul meu Galaction, căci printr-însul am cunoscut pe Hristos, Dumnezeul meu Cel adevărat și iubitor de oameni; el cu mâinile lui m-a spălat de necurăția mea în apa Botezului;
el m-a povățuit să iau calea mântuirii și m-a îmbrăcat în chipul călugăresc și m-a adus între voi; rugăciunile lui mi-au ajutat în toate trebuințele mele; el îmi este logodnic, frate, învățător, părinte după Dumnezeu și păzitor al fecioriei mele, și nu mă pot despărți de dânsul nici în veacul acesta, nici în cel ce va veni; ci mă voi duce și voi muri împreună cu dânsul', spunea Sfânta Epistimia diaconiței de la care cerea învoire. (Viețile Sfinților)
Mărturisindu-și amândoi credința, Sfântul Galaction și Sfânta Epistimia au fost supuși la chinuri. Le-au fost tăiate mâinile și picioarele și făcându-se aceasta, sfinții strigau: 'Scoală, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pentru numele Tău. Știi, Stăpâne, că, cu dragostea Ta fiind răniți, Ți-am urmat Ție și am călătorit pe calea cea anevoioasă; deci acum scoate-ne pe noi la odihnă, ca să stea picioarele noastre în curțile Tale cerești'. Și iarăși au strigat, zicând: 'Blestemați să fie zeii păgânilor și toți cei ce slujesc lor'. (Viețile Sfinților)
Citeşte şi: Se anulează o zi liberă, la început de ianuarie. Când merg bugetarii la lucru?
Atunci le-au fost tăiate limbile ca să nu mai hulească și pentru că nu încetau, strigând cu inimile către Dumnezeu, au fost omorâți prin tăierea capetelor.
Viețile acestor doi sfinți mucenici au fost scrise de monahul Eutolmie, care fusese rob în casa tatălui Sfintei Epistimia și care pustnicise împreună cu Sfântul Galaction. El, când au fost prinși Sfântul Galaction și Sfânta Epistimia, i-a urmat de departe schimbându-și hainele călugărești ca să nu fie cunoscut. Deci, văzând patimile și sfârșitul lor, a luat pe ascuns sfintele și cinstitele lor moaște și, plângând mult lângă dânsele, le-a îngropat cu cinste.
