A ajutat Sergiu Nicolaescu la distrugerea Mănăstirii Văcărești? Cunoscutul regizor a filmat în perimetrul ctitoriei lui Nicolae Mavrocordat filmul de război „Noi, cei din linia întâi”, pe parcursul anului 1985. Un an mai târziu, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, bijuteria arhitectonică nu mai exista, fiind dărâmată fără milă.
A ajutat Sergiu Nicolaescu la distrugerea Mănăstirii Văcărești? A filmat „Noi, cei din linia întâi”
Despre soarta tragică a Mănăstirii Văcărești s-a scris în multe rânduri, monumentul istoric fiind demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu., sub pretextul construirii pe acel teren a unui nou palat al justiției.
Bijuteria arhitectonică fusese construită, în mai multe etape, între 1716-1736 în stil brâncovenesc, ctitorul ei fiind primul domnitor fanariot al Țării Românești, luminatul Nicolae Mavrocordat, opera sa fiind continuat și finalizată de fiul său, Constantin Mavrocordat.
Ansamblul se întindea pe o suprafaţă totală de 18 000 mp, fiind cea mai mare mănăstire din sud-estul Europei și printre cele mai mari de pe tot continentul.
Dar, încă din 1848, mănăstirii începe să i se schimbe menirea, când devine loc de detenție pentru capii revoluției din acel an. În vremea lui Cuza, la 1864, rostul său e deturnat total, când ansamblul este transformat în penitenciar.
Citește și: Cum a ajuns Sergiu Nicolaescu în rolul comisarului Moldovan? Cine trebuia să fie eroul seriei?
Călugării sunt evacuaţi, iar chiliile sunt transformate în celule. La ferestre şi creneluri apar gratii, iar arhitectura monumentului este alterată grav de adăugirile impuse de noua destinaţie, conform historia.ro.
Carol I îi consfinţeşte statutul de închisoare, ajungând ca, mai apoi, să fie închise aici personalităţi precum Liviu Rebreanu, Ioan Slavici sau Tudor Arghezi, dar și liderii comuniști Ana Pauker şi Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Sergiu Nicolaescu, alături de Ion Besoiu, într-o secvență din filmul „Noi, cei din linia întâi” - Foto: captură YouTube
Sub regimul comunist, deţinuţii politici vor fi aduşi la Văcăreşti fie la spitalul din incinta penitenciarului - după obiceiul bolşevic, erau aduşi atunci când nu se mai putea face nimic) - fie în tranzit sau pe timpul implicării în alte procese colaterale.
În 1973, penitenciarul este evacuat, dispunându-se ample măsuri de restaurare a clădirilor. Scopul declarat era transformarea Văcăreştilor într-un amplu ansamblu muzeistic de artă medievală românească.
Acum sunt restaurate: casa domnească, paraclisul, stăreţia, cuhniile şi galeria pe două nivele de pe latura de răsărit.
Însă toată inițiativa bună de început se năruie câţiva ani mai târziu, în 1977, când Direcţia Monumentelor Istorice este desfiinţată şi, astfel, patrimoniul arhitectural al ţării rămâne la discreţia lui Nicolae Ceauşescu.
Citește și: Cum era să-și piardă Sergiu Nicolaescu un picior în „Mihai Viteazul”? „A fost la minute de amputare”
Pe 2 decembrie 1984, „cel mai iubit fiu al poporului” a vizitat Văcăreştii, dispunând demolarea lăcaşului, sub pretextul construirii pe platoul dealului a unui nou palat al justiţiei.
În același an intra în planul de producții pentru 1985 al Casei de Filme nr. 5 proiectul unui film de război ce urma să fie realizat după scenariul scris de Titus Popovici, intitulat „Noi, cei din linia întâi”.
Pe scaunul regizoral a fost ales să stea Sergiu Nicolaescu, cu o reputație deja bine consolidată în domeniu, mai ales când era vorba de regizarea unor scene de luptă ce implicau și multă figurație.
Tot el l-a intepretat și pe generalul Marinescu, din distribuție mai făcând parte, printre alții, George Alexandru (Horia Lazăr), Ion Besoiu (Colonelul Câmpeanu), Anda Onesa (Silvia Marinescu), Valentin Uritescu (Sergentul Şaptefraţi), Vasile Muraru (Petcu), Ştefan Iordache (Assakürthy), Colea Răutu (Pliuşchin), Vladimir Găitan (Bodurenko) şi Mircea Albulescu (Crişan Lazăr).
Biserica mănăstirii Văcărești, înainte de distrugerea totală - Foto: manastireavacarestiinoi.ro
Pelicula era dedicată luptelor duse de armata română pe frontul de vest al celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada septembrie 1944 - mai 1945, în care erau abordate eliberarea Transilvaniei și luptele din Ungaria și Cehoslovacia, după întoarcerea armelor contra nemților, la 23 august 1944.
În cartea sa de memorii, Sergiu Nicolaescu susține că acest film a fost cea mai cenzurată producție din toată cariera sa, evitându-se sau fiind eliminate multe scene care i-ar fi putut supăra pe unguri sau sovietici.
„A fost filmul cel mai cenzurat. Nu şi nu, să nu supărăm pe unguri sau pe ruşi. O întreagă scenă cu violenţe ale ungurilor a fost scoasă, precum şi momentul Budapesta, unde armata română, deşi era cea mai avansată în poziţia pentru asaltul final, a fost scoasă de pe Bd. Rákóczi din ordinul personal al lui Stalin, pentru a nu fi primii care să ajungem la parlamentul ungar”, mărturisea regizorul, citat de adevarul.ro.
Dar, dincolo de acest aspect, cea mai controversată problemă, în timp, a fost cea a contribuției lui Nicolaescu, prin scenele explozive de război filmate acolo, la distrugerea Mănăstirii Văcărești.
Citește și: Sergiu Nicolaescu, un om chinuit și singur. „Nu cred că am iubit vreodată”. A avut trei căsnicii
De altfel, pentru aceeași peliculă Nicolaescu a realizat mai multe filmări printre ruinele cartierului Uranus, situat între Calea Rahovei şi strada Sălaj, ce era în curs de demolare în 1985, practic nefiind nevoie să se mai construiască decoruri pentru luptele de pe străzile din Budapesta.
Dar în cazul Văcăreștiului, situația se pare că a fost alta. Istoricul Panait I. Panait, în vremea aceea directorul Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, a trimis o adresă forurilor superioare ale statului, în martie 1985, în care deplângea daunele aduse ansamblului de filmările lui Nicolaescu, la „Noi, cei din linia întâi“.
Astfel, acesta dezvăluia că „în incinta complexului muzeistic Văcăreşti, s-au folosit aruncătoare de flăcări, petarde şi s-a perindat o masă de ostaşi cu vehicule grele, tunuri şi tancuri, astfel producându-se „fracturarea crucii din marmură a unuia dintre ctitorii mănăstirii, domnitorul Constantin Mavrocordat; forţarea lacătelor şi a drugilor de fier care închideau paraclisul, precum şi a uşii altarului bisericii mari“, potrivit sursei citate.
Mănăstirea Văcărești a fost demolată total până la finalul anului 1986 - Foto: adevarul.ro
Totuși, această opinie nu este susținută de toată lumea. Actorul și jurnalistul Mircea N. Stoian, care a participat la filmări în calitate de actor, susţine că acuzele ar fi nefondate,
Acesta spune că mănăstirea era deja o ruină în momentul fimărilor, iar Nicolaescu, dimpotrivă, a insistat să fie filmate toate detaliile rămase în picioare ale ansamblului, pentru a rămâne imortalizate pe peliculă, lucru pentru care a plătit din propriul buzunar multe role de peliculă.
„Îmi aduc aminte foarte clar filmările din incinta monumentului. Totul era o ruină. Mănăstirea era deja distrusă.
Îmi aduc aminte clar cum a stat de vorbă cu persoane din echipă (n.r. - Sergiu Nicolaescu) şi a plătit din buzunarul sau role de peliculă. Le-a spus acelor persoane să filmeze tot ce e acolo, să nu rateze niciun detaliu, tocmai pentru că mănăstirea era în proces de demolare.
Nicolaescu a început cu filme documentare şi ştia foarte bine cât de important e să salvezi astfel de imagini. Nu a distrus acel loc, din contră, consider că l-a salvat prin imaginile surprinse“, susținea Stoian, potrivit aceleiași surse.
Și, într-adevăr, soarta magnificului edificiu era deja pecetluită. În ciuda protestelor unor mari personalități ale vieţii culturale de atunci, printre care Constantin Noica, Geo Bogza, Mihai Şora, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Dinu C. Giurescu și Răzvan Theodorescu, Ceaușescu era deja decis să radă de pe fața pământului ctitoria lui Mavrocordat.
Astfel, până la finalul anului 1986, mănăstirea a fost dărămat, iar anul 1987 a început cu imaginea dezolantă a câmpului alb și pustiu unde, cândva, se înălța una dintre bijuteriile ortodoxiei și arhitecturii românești și europene.
Cât despre aportul lui Nicolaescu la această adevărată crimă culturală, rămâne la latitudinea fiecăruia să-și creeze propria opinie.
