Cum i s-a furat titlul mondial Elisabetei Polihroniade. „Șahul e ca viața: fără compromisuri”

DE Alex Darvari | Actualizat: 24.01.2023 - 19:42
Elisabeta Polihroniade - Foto: Arhiva

Elisabeta Polihroniade este cel mai mare nume din șahul românesc. De 7 ori campioană națională a fost la un pas de medalia de aur la Olimpiadă pierdută după ce sovieticile au recurs la metode imorale.

Investește în acțiuni cu 0% comision!

Capitalul tău este expus riscurilor.
SHARE

Au trecut 7 ani de când Elisabeta Polihroniade nu mai este printre noi. 

Ştefan Baciu, fost coleg la Politehnica Bucureşti, afirmă că, "în 1974, putea lua aurul la Olimpiada de șah (e vorba de titlul mondial n.red.), însă sovieticii au schimbat regulile peste noapte şi s-a jucat meci de departajare". 

Citește și: Fata ministrului Eduard Novak, campioană la ciclism în Bulgaria. România nu are un velodrom

4 medalii de argint şi 2 de bronz la ceea ce înseamnă, conform maestrului FIDE Ştefan Baciu, "echivalentul Jocurilor Olimpice pentru şah". Cu Elisabeta Polihroniade, România a obţinut 6 din cele 7 medalii la această competiţie într-o luptă incredibilă cu Uniunea Sovietică. "Era greu să pătrunzi printre sportivii din URSS. Singurul care a reuşit să intre în «blocadă» în acei ani a fost Bobby Fischer.

Iar Elisabeta Polihroniade se bătea cu sportivele de acolo. Putea lua chiar aurul în 1974, la Medellin. Însă, deşi era egalitate, s-a introdus peste noapte o nouă regulă, un meci de departajare, iar româncele au pierdut aurul", spune fostul coleg al reginei şahului la Politehnica Bucureşti, potrivit gsp.ro

Monentul este rememorat într-un alt interviu: „Am putut să fiu odată şi din păcate, pe vremea aceea, bine, am ieşit la egalitate, dar aveam eu un Zone BOR mai mult, mai mare, ceea ce este un alt argument de departajare în caz de egalitate. Pe vremea aceea, cea mai tare echipă din lume, jucătoarele cele mai ţări erau cele din Uniunea Sovietică. Şi am ieşit la egalitate cu o sovietică. Dar nu contează, nu am orgolii de-astea”, spunea maestra


Tatăl s-a opus 

„Tatăl meu la început nu a vrut. A fost total împotrivă. Să-mi văd de şcoală şi să învăţ. Ce-mi trebuie mie nebuni şi cai şi nu ştiu ce…dar mama mea m-a înţeles pentru că şi-a dat seama că am talent şi mergea cu mine mai mult, pe la sălile de şah pe unde jucăm şi unde mă primeau antrenorii de atunci şi mama mea m-a susţinut foarte mult. Dacă nu era mama cred că mă lăsăm pe drum”, mărturiseşte maestra la digi24.

Ce te învață șahul

„În primul rând te învaţă să înveţi. Pe urmă, să ştii că, dacă ai atins o piesă, trebuie să o muţi. Ca în viaţa de toate zilele - ţi-ai dat cuvântul, trebuie să-l respecţi. Ai făcut o promisiune, o duci până la capăt. Nu poţi să faci mutarea şi să te retragi. În societate, din fericire, mai avem posibilitatea de a spune: „Vă rog să mă scuzaţi". Eh, la şah eşti pedepsit. E regula şahului: dacă tu ai atins piesa şi ai mutat-o, gata!, nu mai poţi să retragi. Ţi-ai dat cuvântul, trebuie să-l duci până la  capăt”, a spus pentru adevarul.ro

De ce șahul în școli

 "În toate ţările avansate, şahul există ca materie opţională în şcoli. În China e obliga­to­riu în clasa I şi clasa a II-a, apoi de­vi­ne opţional, după talent. Mi-a plă­cut foarte mult sistemul chinezesc de op­ţionale la şcoală. Ca să nu comple­xeze copiii, fiecare se ducea exact aco­lo unde avea talent: unii la desen, alţii la muzică, la sărit capra sau la şah etc. Lasă copilul să meargă unde-i place să nu râdă alţii de el!

La noi a existat (în 2010 n.red.) o comisie care se ocupă de şahul în şcoli, dar din păcate n-au fost rezultate prea bune, pentru că lumea nu înţelege de ce i-ar fi util unui copil şahul. De ce? În primul rând, îi formează caracterul, îl învaţă să-şi respecte promisiunile, cum să acţioneze într-o unitate de timp.

Repet: de la jocul de şah, înţelegem o serie întreagă de fapte. Chiar şi sacrificiile sunt de înţeles. Poţi să sacrifici chiar dama, ca să obţii ceva. Rezultatul? După un sacrificiu vine şi răsplata.".

CV 

  • Data şi locul naşterii: 24 aprilie 1935, Bucureşti
  • Studiile şi cariera: - A absolvit Facultatea de Filosofie, secţia de Jurnalism şi a lucrat la Televiziunea Română până la pensie. 
  • A devenit maestră internaţională în anul 1960. A fost campioană naţională în 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976 şi 1977. Din anul 1982 este mare maestră internaţională.
  • Este autoarea a patru cărţi despre „sportul minţii", tipărite la Editura Sport-Turism.

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2023 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te