Uciși prin grija statului - Supraviețuitorii

Malformații cardiace, microcefalie, cancer, autism, o listă cu afecțiuni pentru care, de multe ori, cel mai bun tratament e speranța. E locul în care vezi moartea în ochii unor copii lăsați în grija statului. Dar unii dintre ei, supraviețuitorii, contrazic până și manualele de medicină.
Nici cei mai buni doctori nu înțeleg cum de acești copii trăiesc. Și nu doar că trăiesc, ci de la șanse zero de supraviețuire ajung „copii bătrâni“, așa cum sunt botezați în centrul medico-social din Craiova. „Copiii bătrâni“ au 15, 17, chiar 20 de ani. Doar mintea și corpul le rămân în urmă. Uneori se opresc la câteva luni. Alteori, la câțiva anișori. Dar sufletul lor e mare, așa spun cei care îi supraveghează.

La Centrul de plasament „Prichindel“ din Craiova, lupta pentru viață se duce secundă de secundă. Uneori, se pierde, dar se duce până la capăt. E un altfel de „Vis de copil“, dar destinat celor mai micuți, cu vârste de până la șapte ani. În centrul cu o capacitate de 20 de locuri sunt îngrijiți14 minori, toți cu boli crunte. Medicul Irina Golgojan, șefa centrului, spune că, de la începutul anului, un copil a murit, altul a fost reintegrat în familie, iar altul dat în plasament maternal. Cel care s-a pierdut a fost născut fără căi biliare, cu șanse minime de supraviețuire.
„Dacă reușeam să sensibilizăm mama, dacă reușea să doneze o bucățică de ficat, o bucățică de... poate că ar fi avut vreo șansă. Dar nu s-a putut, mama avea 11 copii, o familie săracă“, explică Irina Golojan. Cazurile de aici sunt la granița dintre viață și moarte. Uneori, granița e mai aproape de viață, astfel că un alt micuț, diagnosticat cu o malformație congenitală la inimă, a reușit să se recupereze foarte bine, iar familia a făcut cerere de a-l lua înapoi de la stat.