Eduard a transportat, până acum, peste 50 de câini care riscau să fie eutanasiați către familiile adoptive și către organizațiile de profil. Voluntar, cu micul său avion, românul a devenit un erou al iubitorilor de animale.
Eduard Șeitan a crescut în cartierul Bucureștii Noi din București. Acolo a făcut și școala și liceul. Vacanțele și le petrecea la Rucăr, acolo unde se află părinții și rudele mamei sale.
Citește și alte povești de succes ale românilor din străinătate
Top 100 Români de Pretutindeni
În 1992 a plecat cu ai săi în vizită în Statele Unite. „Dar eu nu prea am vrut să vin înapoi imediat. Ai mei au decis să stea cu mine, și după un timp ne-am decis să ne stabilim acolo. Eu m-am adaptat mult mai repede decât ai mei. Problema a fost că nu vorbeam engleză, dar m-am dus la școală imediat. Inclusiv la „City Colleges”.
Aveam aproape 19 ani și, ca mulți alți români, în primele luni am lucrat în construcții. După vreo trei luni de cuie prin picioare și altele de genul ăsta, mama m-a făcut să-mi schimb cariera. Așa că am tot aplicat la restaurante până când unii m-au luat și fără experiență și fără limba engleză. După patru ani la un restaurant numit Club Lucky, am deschis primul nostru restaurant, Blackbird, în 1997, împreună cu 3 alți băieți. De atunci am deschis multe restaurante și nu am închis nici unul până ne-a lovit COVID 19”, povestește Eduard pentru Newsweek România.
Debbie, logodnica lui Eduard, participă la mai toate zborurile Foto: arhiva personală
Cum a ajuns salvatorul animalelor
Despre micul său avion, Eduard spune râzând că este de pe timpul lui Pazvante Chioru : „E o vechitură din 1966: Piper Cherokee PA28-180. Zbor cu el de vreo 13 ani. Un avion de pe timpul lui Pazvante Chioru. Dar mă duce de colo, colo cu cea mai mare lipsă de confort posibilă”.
Până acum vreo doi ani zbura de plăcere, fără o misiune anume. Mergea în plimbare în diverse locuri, în excursie cu cortul, mai mult pentru plăcerea zborului.
„Dacă nu mă urcam în avion măcar câteva minute pe săptămână simțeam că o iau razna. Dar de când am început să fiu voluntar pentru „Pilots N Paws”, zbor aproape în exclusivitate cu animale. Mai merg și în excursii cu Debbie, dar cred că 95% din timpul zburat e ca voluntar cu PNP. Debbie m-a convins să fac asta, iar o fostă angajată m-a introdus la „Pilots N Paws”. Și de atunci am transportat cu avionul peste 50 de animale”, spune Eduard.
„Pilots N Paws” este o rețea nonprofit de piloți voluntari care transportă câini și pisici ce riscă să fie eutanasiați către organizațiile care au grijă de animale și către familiile de adopție din Statele Unite.
Plânge și acum când își aduce aminte de cățelul „Ranger”
Cățelul Ranger Foto: arhiva personală
De când face acest voluntariat, Eduard a întâlnit multe cazuri care l-au impresionat.
„Unul, „Sugar”, era salvat din Coreea de Sud. Alta, "Bella-Dukovska", a intrat în ambasada americană din Bosnia-Herzegovina și nu a mai vrut să iasă. Dar pentru mine cel mai emoționant a fost „Ranger”. Un puppy de 8 săptămâni care avea nevoie de transport urgent din sud la Milwaukee, Wisconsin pentru o operație urgentă. Au fost patru zboruri legate, eu fiind ultimul pilot. Când am aterizat în Wisconsin, acolo erau o grămadă de persoane cu pancarte "welcome home, Ranger". Și acum plâng, la fel ca de fiecare dată când vorbesc de asta. Cel mai super pui. A avut două operații, dar nu a supraviețuit. Dacă trăia, al meu era!”, spune cu lacrimi în ochi, Eduard.
Mesajele de întâmpinare pentru "Ranger"
Cu Bella Dukovska, câinele care s-a refugiat în Ambasada SUA din Bosnia- Herțegovina și n-a mai vrut să plece Foto: arhiva personală
Oamenilor li se pare incredibil ce face. El nu înțelege de ce
Principalul susținător al lui Eduard este chiar logodnica sa care este chirurg rezident la Loyola Hospital din Chicago. Debbie vine cu el la aproape toate zborurile. „Ea a fost cea care m-a încurajat să implementez programul "#WeFoster" în restaurantele noastre, prin care noi ajutăm angajații să adopte animale sau să ajute cu acțiuni de voluntariat la adăposturile locale. Mulți au adoptat animale în urma acestui program”, explică românul.
Americanilor li se pare incredibil ce face. A apărut la știri și în mai multe publicații din Statele Unite.
„Nu știu de ce. Alții fac mult mai mult. Debbie salvează vieți. Mihai Lehene ajută românii. Mie mi se pare că sunt un norocos: am reușit să combin dragostea de câini cu pasiunea de zbor și dorința de a ajuta. "To give back". Prietenii și partenerii și rudele mă încurajează tot timpul. Singurele restrângeri sunt lipsa de timp și lipsa de bani de benzină, din păcate”, spune Eduard.
Pe lângă zborurile pe care le face cu animalele, Eduard Șeitan este voluntar și la Chicago Animal Care and Control.
„Altfel, citesc, merg cu cortul, călătoresc cât pot, îmi scot câinii la lac, mă ocup cu vinurile. Eu sunt "wine buyer" la câteva din restaurantele noastre și "wine judge" de vreo 10-12 ani la diferite competiții de vinuri prin US. Practic, nu există timp liber. Am un program plin”, spune Eduard.
Pandemia i-a pus afacerea la pământ
Pandemia a avut un efect devastator și în industria ospitalieră din Chicago, industrie care luase un puternic avânt în ultimii ani.
„Pandemia ne-a rupt. Noi, partenerii, am decis în martie să nu mai luăm salarii, că să ajutăm compania. Și nu știu când vom lua salarii din nou. Toate rezervele s-au dus în business. A trebuit să închidem două dintre restaurante și la unul ne-a costat enorm să renunțăm la contractul de închiriere. Dacă sunt mândru de ceva în aceată perioadă, e faptul că am alocat o groază de timp și energie să fiu sigur că toți angajații și-au primit toate drepturile financiare. Și cum am putut reangaja, am reangajat. De vreo două luni am putut servi lumea în restaurante (25% din capacitate), dar chiar azi (n.r. 28 octombrie) guvernatorul a interzis din nou funcționarea restaurantelor la interior. Deci, carry-out/to-go only. Adică... iar mă duc la mama să mă ajute”, zâmbește amar Eduard. Apoi aruncă o glumă:
„Auzi: 48 year old business owner from Chicago is being helped, financially, by his mom. Dacă îți vine să crezi!!!”
L-am întrebat ce i se pare diferit în Statele Unite, ce-i place, dar și ce nu-i place.
„Îmi plac lipsa generală de fițe și felul "casual" al majorității. La fel, lipsa micii corupții, cea de zi cu zi. Și cum majoritatea oamenilor vor să păstreze țara în loc să o vândă. Și cum cei mai mulți dau, nu iau. Generozitatea. Dar nu îmi place Corupția cu C mare, la nivel politic”
Legătura cu România
În tot acest tumult, Eduard Șeitan este legat puternic de România. Logodnica sa, Debbie, nu a ajuns încă, dar toată familia lui din țară abia așteaptă să o întâlnească.
„Familie mare, mai ales la Rucăr. Și mulți aici în Chicago. Am și mulți prieteni, și nu numai pe Facebook. Am fost în țară la întâlnirea de 20 și 25 de ani și a fost incredibil. Cei mai tari colegi”, se entuziasmează Eduard.
Acum își planifică următoarele zboruri pentru salvarea animalelor.
Citește și
Ciprian Ardelean, arheologul român care a schimbat istoria Mexicului
