Copilărie furată de război. Înainte de invazia Rusiei, cei doi băieți se jucau liniștiți cu mașinuțe în sufrageria casei din Kalynove, un sat situat în regiunea Harkiv, la doar 15 kilometri de granița cu Rusia.
Astăzi, armele de plastic au devenit jucăriile preferate, iar joaca lor imită realitatea crudă: patrule imaginare, forturi construite din lemn și puncte de control fictive, scrie Reutes.
Copilăria furată de război. Povestea a doi frați din Ucraina care trăiesc printre tranșee și șrapnel
Cel mai mare conflict terestru din Europa de după al Doilea Război Mondial remodelează structura comunităților ucrainene devastate de la frontieră, precum Kalynove, și lasă urme vizibile și invizibile asupra celor mai mici.
În loc să alerge prin parcuri, Andrii, 8 ani, și Maksym, 6 ani, se cațără prin tranșee abandonate și resturi carbonizate de vehicule blindate care zac la marginea satului.
„Sunt copii afectați de război”, spune mama lor, Varvara Tupkalenko, rămasă văduvă după ce soțul ei, Yurii, a fost ucis pe front în 2023.
Sursa foto: Profimedia images
Kalynove, ca multe alte localități de la frontieră, a fost devastat de lupte în primele luni ale invaziei. Deși trupele ruse au fost împinse înapoi la finalul anului 2022, conflictul rămâne aproape – luptele se desfășoară la doar 20 de kilometri distanță. La ultima vizită a jurnaliștilor Reuters, doar Andrii și Maksym mai rămăseseră printre copiii satului. Restul familiilor au fugit.
Citește și: Carnagiu în orașul natal al lui Zelenski. 18 morți, din care 9 copii, după un atac rusesc cu rachete
Când luptele se intensifică, ea îi duce înapoi în apartamentul familiei din Harkiv, capitala regiunii, situată în apropiere. Dar al doilea oraș al Ucrainei este el însuși o țintă importantă, iar roiurile de drone care îl bombardează noaptea îi îngrozesc pe băieți, a spus ea.
„Copiii plâng și cer să ne întoarcem în sat atunci când ne adăpostim în Harkiv, dar nici acolo nu sunt în siguranță. Orașul e bombardat frecvent cu drone, iar băieții sunt îngroziți”, mărturisește Varvara.
Before the Russian invasion, Varvara Tupkalenko’s sons played at home with miniature cars. Ukrainian brothers Andrii and Maksym, aged 8 and 6, now climb through abandoned trenches and charred shells of armoured vehicles playing war games https://t.co/jmf2RNTJYt pic.twitter.com/cqFCwL91ua
— Reuters (@Reuters) July 10, 2025
Copilărie între gloanțe și blindate carbonizate. Școala, un vis rămas neîmplinit
În lipsa unei copilării normale, băieții se cațără printre vehicule carbonizate și ajută la treburile gospodărești. Curtea casei este marcată de cartușe și fragmente de grenade, iar pivnița unde se depozitau legume a devenit adăpost antiaerian.
Citește și: Atac rusesc cu drone în Harkov. 2 persoane au murit. Sunt 54 de răniți, printre care și cinci copii
Școala a fost doar un vis: niciunul dintre frați nu a pășit vreodată într-o sală de clasă, cursurile fiind mutate online încă din perioada pandemiei.
În Kalynove, unde familia folosește pivnița pentru depozitarea legumelor ca adăpost antiaerian, băieții se plimbă relativ liber, cumpărând chipsuri de cartofi dintr-un magazin aproape gol din sat și ajutându-l pe bunicul lor la reparații în casă.
În curtea casei, cartușele de gloanțe servesc drept începutul unei poteci improvizate. Ocazional, băieții găsesc bucăți ascuțite de șrapnel sau resturi de grenade de mână, o realitate periculoasă într-o țară contaminată pe scară largă cu mine terestre și muniție neexplodată (UXO).
Sursa foto: Profimedia images
Potrivit Save the Children, peste 737.000 de copii au fost strămutați intern în Ucraina, iar aproximativ un milion riscă să dezvolte tulburări de stres posttraumatic sau depresie.
„Așa se naște o generație pierdută”, avertizează organizația. „Cu cât conflictul durează mai mult, cu atât acești copii cresc fără șansa unei vieți normale.”
Psihologii atrag atenția că traumele repetate afectează dezvoltarea emoțională. Kateryna Holtsberh, psiholog din Kiev, spune că unii copii nu vor mai putea recunoaște durerea altora: „Războiul poate amorți empatia”.
Copiii jură răzbunare pentru tatăl său ucis de ruși: „Vom merge în Donbas să-l răzbunăm pe tata”
Pentru frații Tupkalenko, realitatea războiului este atât de prezentă, încât moartea tatălui lor a devenit parte din povestea personală pe care o spun cu mândrie.
La fel ca mulți adulți ucraineni care au suferit ororile războiului, o emoție pe care băieții Tupkalenko o exprimă clar este furia față de rușii împotriva cărora tatăl lor a murit luptând.
„Dacă nu ar fi participat la asalt, nu ar fi murit”, spune Andrii, arătând pe hartă spre locul în care tatăl lor a căzut, în apropiere de Bahmut.
În glasul lui nu e resemnare, ci determinare. Atât el, cât și fratele lui spun că vor merge în Donbas, „să-l răzbune pe tata”.
Aceasta nu este doar povestea unei copilării furate de război, ci și a unei generație în formare, crescută în tranșee și cuprinsă de o furie tăcută, dar adâncă care va răbufni în următorii ani.
