„Este momentul în care acești oameni solicită să le faci orice numai să-i ajuți să nu mai resimtă lipsa acută de aer”, a povestit la Digi24 dr. Radu Țincu. El mai spunea că acești pacienți rămân foarte traumatizați, mulți dintre ei devin extrem de anxioși și panicați. Imaginile - cu puternic impact emoțional - pe care Digi24 le-a surprins într-o secție de terapie intensivă la Iași confirmă această realitate dură de la hotarul unde medicii luptă pentru a-și smulge pacienții din strânsoarea aceea rece și nemiloasă.
„Blocați patul!”
„Balonul!”
„Mai faceți o adrenalină, vă rog”.
Începe resuscitarea, presând ritmic pieptul pacientului cu ambele palme.
„Opriți-vă un pic!”
„Continuăm!”
Suntem în secția de terapie intensivă a spitalului de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” din Iași. În zona roșie ar fi trebuit să ne aștepte un cadru medical, dar nu este nimeni. Facem câțiva pași și înțelegem de ce. Starea de sănătate a unui pacient s-a agravat, iar medicii au început resuscitarea. Împreună cu asistentele și infirmierele se luptă să îi salveze viața.
„Era fix acolo cheagul ăla. Și mai are unul, sub limbă!”
O infirmieră aleargă, cu un tub în mână: „Uite!”
„Ce are aici?”
„Cheaguri peste cheaguri! Doamne iartă-mă!”
Momentul dramatic pe care l-am surprins în secția de terapie intensivă vorbește despre efortul uriaș al medicilor în această perioadă. Uneori, resuscitarea unui pacient durează și o oră. Este o procedură grea, care necesită efort fizic intens. În jurul bolnavilor care au nevoie de astfel de manevre sunt medici, asistente, infirmiere. Medicii și asistenții fac resuscitarea pe rând, pentru că obosesc.
„Este lupta continuă de a salva o viață. Orice viață contează. Trebuie să ne mobilizăm imediat după orice bătălie pierdută sau câștigată, pentru a începe o alta”, spune Viorica Pavel, asistentă la terapie intensivă.
Aceeași luptă se duce și în alte spitale. Iașiul este unul din focarele României. Spitalul „Nicolae Oblu” are 20 de paturi ATI pentru COVID. Toate sunt ocupate. Unii pacienți sunt intubați, alții sunt în stare mai bună. Sunt inclusiv pacienți tineri care se luptă pentru viață. Se luptă să respire, chiar dacă prin masca pe care o au pe față oxigenul vine cu putere.
Pacientul din imagini are puțin peste 30 de ani. Le spune medicilor că nu mai poate.
„Trage aer adânc, concentrează-te să respiri. Încă o dată, ușor. Încearcă să te calmezi, ușor, să tragi aer, dar să te calmezi. Așa, calmează-te. Mă auzi? Trage aer, calm, calm...” - sunt instrucțiunile pe care le primește de la omul în combinezon alb, venit lângă patul lui.
Pacientul încearcă să le spună medicilor că nu mai are putere să respire, dar efortul de a vorbi îi face și mai rău.
„Ascultă-mă, când bagă aparatul aer, nu vorbi. Acum nu e important să vorbești, important e să respiri. Nu mai vorbi, nu mai explica nimic!”
„Liniștește-te un pic”, îi spune și un al doilea cadru medical venit lângă patul pacientului.
„Nu trebuie să explici nimic, concentrează-te să respiri! Așa! Când bagă aparatul aer. Și după aceea vorbim tot ce vrei, dar acum stai cuminte. Așa!”
„Pacientul este perfect conștient, discuți cu el, dar agravarea respiratorie și faptul că e polipneic, dispneic și poate oricând să facă stop respirator - aceasta este o particularitate pe care n-am întâlnit-o. Atunci când încerci să-i dai apă pacientului, să-i dai să mănânce, saturația scade într-un mod atât de dramatic! Pentru mine e un lucru neobișnuit”, mărturisește dr. Sebastrian Popescu, medic specialist anestezie și terapie intesivă.
Un alt lucru neobișnuit pentru cadrele medicale din terapie intensivă este și modul de intervenție la cazurile care se agravează. Înainte de pandemie, aici erau oameni conectați la aparate, sedați, acum sunt însă și pacienți conștienți, care se sperie atunci când un alt bolnav începe să se simtă rău. Medicii au învățat să intervină în liniște, pun paravane în jurul bolnavului în stare gravă ca să-i protejeze pe ceilalți de agitația care le dă fiori.
„Încercăm, pe cât posibil, să nu facem vizibile astfel de situații, dar aud, văd”, spune asistenta Viorica Pavel. „Cei mai mulți se sperie numai la ideea că au ajuns în terapie intensivă. Deja e un moment de panică”, povestește ea.
Jumătate din paturile de terapie intensivă rămân libere pentru că pacienții pierd lupta. Când un bolnav se stinge, cadrele medicale merg la ceilalți pacienți și le explică ce s-a întâmplat, încearcă să-i liniștească și să le dea curaj.
„Ce faceți? Bine?”, întreabă asistenta un pacient, punându-i mâna pe obraz. Chiar și cu mânușa care împiedică un contact direct, gestul face bine.
„Eu zic că bine”, îi răspunde pacientul.
„Perfect! O să fie bine”, îl încurajează asistenta.
Continuarea, pe Digi24.
Comentarii 0