Oamenii de știință au observat cum reacționează 120 de copii de 17 luni care se uită, în timp ce stăteau în brațele părinților, la o piesă de teatru de păpuși în care urșii se comportă nedrept.
Se așteaptă nou-născuții ca liderul unui grup să intervină în rezolvarea unei probleme prin comparație cu cei care nu sunt lideri?
Copiii au privit 3 marionete de urși, care reprezentau un răufăcător, ursul din rolul principal și respectiv victima, în diferite scenarii. Ursul din rol principal le-a oferit celorlalți urși două jucării pentru a le împărți. Dar ursul rău le-a luat pe amândouă.
Ursul din rolul principal a răspuns în unul din două moduri: intervenind și returnând jucăria victimei sau vorbind cu fiecare urs fără să returneze jucăria.
În câteva experimente, acesta a fost prezentat ca un lider datorită comportamentului și aspectului. În alte experimente, a fost sugerat că toți urșii sunt egali.
Copiii care au observat că liderul nu a intervenit s-au uitat la scenă „un timp mai îndelungat așteptând ca liderul să intervină totuși și să rezolve abuzul ursului rău”, afirmă autorii studiului.
Copii care au privit experimentul unde nu era niciun lider au privit egal evenimentele. Cercetătorii cred că este din cauză că cei mici nu au avut nicio așteptare din partea vreunui personaj, din cauza lipsei ierarhiei sociale.
Alt experiment a arătat un urs care a refuzat să ia o jucărie și celălalt le-a luat pe amândouă. De data aceasta, copiii au fost mai atenți când liderul s-a asigurat că fiecare urs are una.
„A fost ca și cum copiii au înțeles că în acest caz nu este niciun abuz și au văzut dominant actul liderului de a redistribui una din jucării ursului care a făcut clară decizia lui că nu dorește una,” a comentat co-autorul Maayan Stavans, absolvent al Universității din Illinois.
Stavans a declarat pentru Newsweek: „Adulții au așteptări în ceea ce privește comportamentul liderilor față de suporterii lor. Mai specific, ne așteptăm ca liderii să aibă responsabilități. Când liderii se comportă într-un mod care nu se potrivește cu așteptările noastre, îi tragem la răspundere.”
Co-autorul și profesorul de psihologie de la Universitatea din Illinois Renee Baillargeon a declarat pentru Newsweek: „Știam din lucrări anterioare că la vârsta aceasta copiii au idei specifice despre cum membrii grupului se comportă cu liderii lor. Acum am observat că au așteptări suplimentare cu privire la modul cum se comportă liderii cu membrii grupului.”
Întrucât copiii aveau 17 luni, echipa nu este sigură de unde vin aceste așteptări, a declarat Stavans pentru Newsweek. E posibil ca nou-născuții să dobândească aceste cunoștințe uitându-se la interacțiunile în care autoritatea încearcă să facă din rău bine și aplică aceste cunoștințe la teatrul de păpuși.
„Altă posibilitate este că aceste însușiri fac parte din calitățile umane”, este de părere cercetătorul.
„Acestea au evoluat de-a lungul istoriei, de când oamenii au învățat să supravietuiască în grupuri și liderii au facilitat acest lucru. Din această perspectivă, ar trebui să fim predispuși să avem așteptări când ne gândim la lideri și cercetările noastre sugerează că această predispoziție poate fi descoperită de la cel puțin 17 luni”, a comentat aceasta.
Ashley Thomas de la Universitatea Harvard nu a lucrat la studiu. A examinat, în schimb, cum nou-născuții percep relațiile sociale și a declarat pentru Newsweek că a găsit impresionant faptul că cei mici au o înțelegere sofisticată a ierarhiei sociale.
„Alte studii au arătat că cei mici fac diferența dintre agresori și lideri. Îi preferă pe cei care opresc un conflict, dar nu pe cei care îi forțează pe alții să le urmeze ordinele”, a afirmat. „Aceste studii arată că până și copiii se așteaptă ca liderii să intervină în conflicte, ceea ce reprezintă un beneficiu foarte important pe care liderii îl oferă grupurilor.”
Francesco Margoni, de la departamentul de psihologie și științe cognitive al Universității Trento, Italia, care recent s-a ocupat de studiul în care cei mici fac diferența între lideri și agresori, afirmă pentru Newsweek: „Această constatare întărește astfel și mai mult ipoteza conform căreia toți avem reprezentări emergente timpurii ale autorității legitime și, cel mai important, indică faptul că la începutul vieții putem înțelege intuitiv unul dintre cele mai cruciale aspecte ale dinamicii relaționale dintre lideri și subordonați, adică liderii trebuie să se asigure că normele culturale și morale sunt respectate.”
Întrebat ce pot învăța părinții din studiu când vine vorba de creșterea copiilor, Stavans a sugerat: „Având în vedere că părinții și alte figuri de autoritate au un impact mare asupra modelării gândirii copiilor, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne asigurăm că ne comportăm în mod consecvent cu aceste așteptări timpurii, astfel încât să nu ne infuzăm copiii cu exemple confuze și din neatenție să schimbăm felul în care concep ideea de lideri și modul în care se comportă când ating posturi de conducere mai târziu în viață "
