A fost complet paralizat, fără nicio speranță. Acum, s-a recuperat miraculos
În decurs de aproape o lună, actorul american Cody Hivley, în vârstă de 27 de ani, a trecut de la perfect sănătos la paralizie aproape completă.
După două săptămâni în care a suferit furnicături și amorțeală, la mijlocul lunii ianuarie, Cody, din Los Angeles, SUA, a amorțit până la umeri și a fost internat la 6 februarie.
El a fost diagnosticat cu sindromul Guillain-Barre - o afecțiune care face ca sistemul imunitar să atace nervii pacientului - și, două săptămâni mai târziu, a rămas complet paralizat de la gât în jos, putând doar să dea ușor din cap.
Simptomele sale au fost atât de severe, încât a fost nevoie să fie intubat, deoarece nu putea respira sau înghiți corespunzător, iar asistentele au fost nevoite să îi vorbească folosind o tablă cu alfabet.
Citește și
O echipă de medici i-a reatașat unei fetițe brațele pe care le-a pierdut într-un grav accident
Băiatul cu leucemie ce avea nevoie de 150.000$ să trăiască, impuls pentru spitalul făcut din donații
„A fost îngrozitor", a mărturisit Cody. „Eram prizonierul propriului meu corp, minutele se transformau în zile, în săptămâni, în luni. Tot corpul meu parcă ar fi luat foc.”
Dar, din fericire, medicii au reușit să îl trateze pe Cody cu imunoglobulină intravenoasă (IVIG) și, în câteva săptămâni, starea lui a început să se îmbunătățească în mod miraculos.
Acum, după șase luni, s-a recuperat incredibil și s-a întors deja în sala de sport.
„În fiecare zi, medicii îmi spuneau același lucru: procesul s-ar putea opri mâine sau ar putea continua spre mai rău”, a spus el.
Din fericire, atacul asupra nervilor săi s-a oprit și a putut să lungul proces al recuperării.
Cody a trebuit să învețe din nou să își folosească majoritatea mușchilor și a urmat patru ore de terapie fizică în fiecare zi, într-un centru de tratament.
Peste trei luni, putea să parcurgă distanțe scurte, cu ajutor și asta l-a făcut să se simtă „din nou viu".
În august 2022, Cody era din nou în sala de sport, ridicând greutăți și făcând ciclism, ceea ce era de-a dreptul miraculos.
„Nu am crezut niciodată că voi muri, deși știu că unul din 20 de oameni cu diagnosticul meu moare, dar nu mi-am pierdut niciodată speranța', a adăugat el.
