VIDEO Traian Băsescu: „Știu toată bucătăria internă a Uniunii Europene!“

Care sunt prioritățile lui Traian Băsescu și ale formațiunii sale, ce crede despre situația din Europa, dar și din țară - sunt doar câteva dintre temele dialogului cu unul dintre cei mai experimentați politicieni români.

Newsweek România: Mai sunt câteva săptămâni până la alegerile europarlamentare. Dacă veți fi ales, veți deveni primul fost șef de stat membru al Parlamentului European. Întrebarea pe care și-o pun foarte mulți este dacă vă veți duce la Bruxelles.

Traian Băsescu: Cum să nu mă duc?

Nu candidați doar ca să fiți locomotiva PMP?

Nu. E un vot extrem de important pe care îl dă electoratul și întotdeauna trebuie să-l respecți. Deci nu se pune problema să nu mă duc. Asta poate face numai Ponta, care a anunțat că va fi primul pe listă, dar nu se duce. Dacă aș fi în locul electoratului, nu i-aș da niciun vot, pentru că asta e înșelătorie politică.

Deci nu vă pensionați, mergeți la Bruxelles.

Categoric. Și vă spun și de ce. Aici sunt în opoziție. La Senat nu avem grup. Ca să iau cuvântul trebuie să îmi dea aprobare PSD-ul. Nu participăm la ședințele de birou. Nu avem o utilitate majoră în dezbatere exact din acest motiv.

Pe când în Parlamentul European voi face parte din cel mai mare partid – Partidul Popular European – care impune și ordinea de zi, și prioritățile. Or, eu am acumulat o experiență extraordinar de mare în cei zece ani cât am fost membru în Consiliul European.

Știu toată bucătăria internă a Uniunii Europene. Îi știu butoanele, cum s-ar spune. Și sunt foarte mulți oameni cu care am lucrat în acești zece ani la vârful PPE, Daul, Lopez, sunt foști premieri, parlamentari care sunt la al doilea, al treilea mandat, care mă știu de când eram în Consiliul European.

Și nu în ultimul rând este relația pe care o am cu Comisia Europeană și cu Consiliul European. Deci aș putea fi extrem de util și Uniunii Europene și României.

Se spune că alegerile europarlamentare nu au o miză atât de mare ca parlamentarele sau prezidențialele, când bătălia politică devine mai acută, mai emoțională.

Haideți să vedem întâi importanța acestor alegeri. De când România a intrat în Uniunea Europeană, aceste alegeri sunt cele mai importante. De ce? În primul rând, Uniunea Europeană este într-un moment de impas. Avem Brexitul, deci o țară pleacă nemulțumită de funcționarea Uniunii Europene.

Avem multe probleme nerezolvate de Consiliul European, de Parlamentul European, care le-au dat cetățenilor europeni, care nu sunt puțini, aproape 500 de milioane, sentimentul că Uniunea Europeană nu poate rezolva problemele care-i îngrijorează.

Ca, spre exemplu, migrația. E o problemă pe care Uniunea Europeană nu a putut s-o rezolve. A doua mare problemă care-i îngrijorează: sistemul de frontiere Schengen, care nu i-a putut proteja de migrația ilegală. Și se întreabă cetățenii europeni: de ce plătim noi taxe când frontierele noastre sunt libere? Nici nu-ți trebuie o pușcă sau un pistol ca să le treci ca Vodă prin lobodă!

E o vulnerabilitate extrem de ridicată. Un alt element de îngrijorare sunt actele de terorism destul de dese în ultima vreme. Nu în ultimul rând, există o îngrijorare legată de centrifugarea Uniunii Europene. Adică unele state vor să creeze o zonă euro, ca inel de rezistență, cu buget separat și oarecum independentă. Alte state vor să fie tot mai suverane, ceea ce contravine chiar tratatului.

Este și România printre ele?

E un „newcomer“, dar e și România. Aici campioni sunt Italia cu Salvini, care e tot mai suveranist și populist, Polonia, care a devenit suveranistă și populistă ca abordare în interiorul Uniunii Europene, Ungaria, care de asemenea prin Viktor Orban își afirmă suveranismul și populismul. Nu în ultimul rând, uitați-vă la creșterea pe care a avut o Marine Le Pen în Franța.

Traian Băsescu, cu Michel Platini

La fel, ce se întâmplă în Austria. Să nu mai vorbim de ultimele alegeri din Finlanda, unde populiștii naționaliști au câștigat alegerile pur și simplu. Deci curentul acesta este o altă amenințare la adresa existenței Uniunii Europene. Problema securității, iar, este o problemă îngrijorătoare. Sigur, nu-i îngrijorează atât de tare pe cei care au frontierele la Atlantic.

În schimb, flancul estic al Uniunii Europene este vulnerabil. Aici vorbim de baltici, de Polonia, de România, de Bulgaria, care, mai ales după ocuparea mișelească a sudului Ucrainei de către Federația Rusă, sunt extrem de expuse la inconsecvențele lui Putin.

Traian Băsescu și Nicholas Sarkozy

Vedem la televizor diverși candidați la europarlamentare care vorbesc despre cu totul altceva, despre problemele noastre interne. Dumneavoastră încă vorbiți ca un șef de stat.

Vorbesc ca un europarlamentar care trebuie să știe de ce se duce acolo. Această listă de probleme trebuie rapid rezolvată dacă vrem ca cetățenii europeni să continue să creadă în Uniunea Europeană. Or, eu am convingerea că prin experiență pot contribui la rezolvarea acestor probleme care trenează de ani buni și care au început să enerveze populația.

Credeți că românii vor fi atrași la vot de aceste teme?

Eu sper că și referendumul, care va merge în paralel, va fi un element de atracție în plus, măcar pentru electoratul de dreapta. Însă eu îmi dau seama și văd care e desfășurarea campaniei. Este bătălia chipurile pe justiție, pe care și una și alta din părți o îngroapă pur și simplu prin inflexibilitatea pozițiilor. Îl condamnă, nu-l condamnă pe Dragnea, e alt subiect. Este, nu este Kovesi procuror șef european.

Se prăbușește economia, n-avem bani de pensii, ba avem bani de pensii. Subiecte minore care fac parte dintr-o bătălie politică superficială. Și care nu fac nimic altceva decât să-i țină pe români la un nivel foarte scăzut de înțelegere a ceea ce se întâmplă pe 26 mai.

Trăim în țara lui Caragiale, din păcate...

Eu îmi asum acest discurs legat de Europa, pentru că sigur mi-ar fi foarte ușor să mă leg de Dragnea, de pensii. Am tratat și subiectul acesta, dar atât cât merita tratat. Deci, aș spune că îmi asum responsabilitatea în a avea un discurs legat de Uniunea Europeană. Cum îl vor primi românii, vom vedea. Dar la calitatea de fost șef al statului român nu mă pot prostitua ca alți politicieni din opoziție.

Sunteți dur, dar și ei sunt de aceeași parte a baricadei, de pildă, la referendum. Țin cu Iohannis, nu cu Dragnea.

Și eu țin cu președintele Iohannis la referendum.

Asta a fost iarăși o schimbare de nuanță: în ultima vreme ați dat niște semnale de apreciere a actualului președinte.

Eu l-am și criticat pe domnul Iohannis chiar în ultimele intervenții, însă are un mare merit. În afară de eșecul lui în a ține sub control până la urmă jocul politic, pentru că s-a trezit prea târziu. A stat trei ani să vadă ce s-o întâmpla și s-a trezit că l-au ușurat de funcții și atribuțiuni.

S-a trezit că PSD-ul face ce vrea. Dacă o lua de la început și trata PSD-ul așa cum merită, era altceva. PSD-ul trebuie să știi întotdeauna când îl ai în preajmă că trebuie să începi batalia. Pentru că ei tot timpul vor lucra perfid, într-un fel sau altul, împotriva ta.

Ați spus totuși că apreciați la președintele Iohannis faptul că s-a opus curentului antieuropean.

Într-o guvernare cu o majoritate zdrobitoare, marele merit al președintelui Iohannis a fost că a ținut direcția vest fără ezitare. Și a ținut prin mesajele lui imaginea nealterată a României de țară europeană.

Pe ce rezultat mizează PMP la aceste alegeri?

Minim 7 la sută și, în situație optimistă, cu o bună prezență la vot, poate fi cu două cifre.

Cu ce se diferențiază PMP de celelalte partide din opoziție, PNL sau USR Plus?

PMP-ul n-a fost în USL! Eu nu pot uita USL-ul, cu PSD-ul și PNL-ul împotriva președintelui ales al României. Mă refer la suspendarea din 2012. Bineînțeles și la modul cum s-a făcut, pentru că asta arată de ce sunt capabili uneori cei de la liberali când își pierd controlul.

Aduceți-vă aminte că în 24 de ore au decapitat Senatul, au decapitat Camera Deputaților, au decapitat Avocatul Poporului și, nemaiavând Avocat al Poporului, au introdus documentul de suspendare a președintelui în Parlament și au trimis documentul la Curtea Constituțională, dându-i 24 de ore să dea avizul.

Eu uit foarte greu pentru că a fost lovitură împotriva statului, atunci noi am pierdut intrarea în Schengen, care fusese aprobată în Consiliul European și urmau să o pună în practică de la 1 octombrie toate statele membre. Am ratat și uite că nici acum n-am intrat în Schengen pentru că din nou s-a pus problema dacă este România sau nu un stat de drept.

Cu USR ce-aveți de împărțit?

N-am nimic, ei doar sunt un partid marxist progresist.

Credeți că toți de-acolo sunt?

Dacă s-au putut alia cu Plus, unde creierul politic, doamna
Bogdan, vorbește de dispariția proprietății, de traiul în comun. Sunt în această alianță cu care vor să obțină un rezultat foarte bun și cred că vor obține. Nu pot să-i privesc decât ca pe un partid progresist, ceea ce nu înseamnă că sunt un partid nedemocratic.

Ei nu au în CV evenimente precum cele din 2012. Însă eu vorbesc de relația mea cu ei, nu de relația PMP-ului care va trebui să găsească o formulă de colaborare după alegeri. Nu pot fi trecute cu vederea nici atitudinile parlamentare.

Când PNL a votat alături de PSD să nu fie 300 de parlamentari. Vă dau lista cu voturile. PMP-ul a avut o inițiativă legislativă depusă în Parlament, prin care se propunea reducerea numărului de parlamentari la 100 de senatori și 200 de deputați.

Și în modul acesta se respecta referendumul din 2009.

Se respecta nu în integralitate, pentru că eu am greșit atunci: am propus parlament unicameral, ceea ce a dus la necesitatea modificării Constituției.

Ce credeți că ar fi trebuit să conțină întrebarea la actualul referendum?

Orice temă legată de justiție este extrem de riscantă pentru că va vota doar electoratul de dreapta. PSD-ul va cere electoratului lui să nu voteze, ceea ce înseamnă un risc major de nerealizare a pragului, de nevalidare a referendumului.

Eu susțin referendumul lui Iohannis, pentru că vreau să fac tot ce se poate să nu dăm muniție PSD-ului. Dar imaginați-vă situația în care se invalidează referendumul. Adică electoratul PSD-ului, care e de două milioane și ceva, vine la urne, dar nu votează și la referendum.

Va fi un deficit de voturi extrem de important care poate împinge către invalidarea referendumului și, a doua zi, imaginați-vă ce se întâmplă. A doua zi, PSD spune: „Vedeți ce vrea poporul? Nu vrea bazaconiile voastre! Vă dăm noi cinci ordonanțe de urgență acum în care ne realizăm visul!“.

Adică e o armă cu două tăișuri.

Da, e riscantă. Eu m-aș fi dus pe ceva ce și PSD vrea. De exemplu, sunteți de acord să avem 100 de senatori și 200 de deputați? Și ar fi rezolvat și problema erorii mele în aprecierea că se poate revizui Constituția.

Traian Băsescu, cu Benjamin Netanyahu

Credeți că PSD-ul vrea să reformeze justiția cu adevărat sau să obțină controlul?

E o situație extrem de dăunătoare în momentul de față cu cele două tabere. Societatea s-a împărțit în două. PSD-ul, ca să punem eticheta politică, vrea modificarea legilor, dar o vrea în scopul punerii sub control a justiției.

Este visul lor din 2012 când spuneau: n-avem puterea până n-avem justiția. Și acum sunt în această campanie. De cealaltă parte este societatea civilă, multe ONG-uri, dar și partide, cu un extremism excesiv, care spun „nu vă atingeți de legi“.

Între aceste două extreme, una care vrea să pună sub control justiția și alta care spune nu vă atingeți de legi, justiția a picat la mijloc. În realitate, acest conflict este dăunător justiției. Pentru că justiția a funcționat pe niște legi 10 ani, în timpul mandatului meu, care au arătat niște lacune legislative și care au generat lacune în modul de acțiune al procurorilor, al judecătorilor.

Și atunci soluția corectă era să facem transparent modificările care trebuie făcute. Spre exemplu, ar fi fost foarte frumos să fie o dezbatere civilizată privind separarea carierei profesionale a procurorului de a judecătorului sau introducerea termenelor de vechime ca să ajungi să fii procuror de DNA sau judecător în Inspecția Judiciară.

Traian Băsescu la Vatican

De ce nu s-a produs lucrul acesta? Pentru că PSD ul a făcut o greșeală fundamentală. A început această discuție cu Ordonanța 13. Ceea ce a pus în alertă maximă societatea civilă care, s-a radicalizat imediat, n-a mai avut niciun fel de încredere în PSD. Și atunci s-a generat această bătălie a extremelor. Care, repet, face rău justiției, pentru că nu putem merge să chiuretăm excesele.

Avem nevoie ca de aer de legea răspunderii magistraților. Clar nu o poate face nimeni pe atmosfera asta. Dacă nu începeau cu Ordonanța 13 și nu se radicaliza societatea civilă, se puteau rezolva lucrurile cu exemplele de la Prahova, de la Oradea, de la Brașov, de la Constanța.

Dar PSD-ul trebuie să renunțe la ideea că vreodată va putea să-și pună la dispoziție justiția, iar societatea civilă trebuie să renunțe la extremism.

Spre exemplu, avem de implementat două directive la care suntem restanți: cea cu privire la consolidarea procedurilor de confiscare extinsă și cea cu privire la consolidarea prezumției de nevinovăție. Sunt două directive care trebuiau introduse în Codul Penal și Codul de Procedură Penală până la 1 aprilie 2018.

Întrebarea e de ce n-au făcut-o în Parlament, pentru că au o majoritate confortabilă.

De frica străzii. Au dat o lege pe Codul Penal, au scris-o cu mintea a trei nulități cu capul gol, Nicolae, Iordache și Nicolicea. Marile somități ale PSD-ului. Ăștia n-au nimic în cap și cred că și-au făcut facultățile pe la niște particulare care s-au desființat.

Au și plagiat.

Așa, deci știu carte multă. Au scris legea și au trimis-o la promulgare. De acolo președintele a trimis-o la Curtea Constituțională și jumătate din articole sunt neconstituționale. Curtea a trimis legea înapoi la Parlament și atunci a apărut marea discuție să facă Tudorel Toader o ordonanță de urgență. Și el, pe bună dreptate, a spus: „De ce-aș face-o eu?“.

Mai ales că în decizia Curții Constituționale se spune că Parlamentul va reconsidera articolele care au fost constatate neconstituționale. Deci Parlamentul trebuia s-o facă. De ce au împins-o la Tudorel Toader? Probabil că au de băgat unul, două articole care nu convin. Și atunci, în stilul specific lui Dragnea, încearcă să facă treaba cu mâna altuia.

Traian Băsescu cu George W. Bush

Asistăm în ultima vreme la o intensificare a discursului antieuropean, la atacuri împotriva multinaționalelor. Credeți că va prinde la români?

Naționalismul prinde la români. Și cred că pe asta și mizează cei care au trecut pe discursul naționalist-populist. De altfel, este parte din curentul în creștere în Europa. Așa numiții suveraniști nu au scrupule și nici viziune. Ei fac rău în primul rând românilor pentru că îi desprind de ideea de participare la evoluția Uniunii Europene.

Și începem să revenim la sloganurile din ’90, cu nu ne vindem țara. Ceea ce poate fi fatal pentru evoluția noastră următoare dacă o majoritate a populației ar îmbrățișa această abordare. Aceste alegeri sunt extrem de importante pentru că pot schimba ordinea politică în România.

Dar nu schimbă guvernarea sau majoritatea parlamentară.

Nu, dar s-a terminat cu am 46 la sută, mi-a dat poporul 46 la sută, eu sunt alesul. E o radiografie a momentului în care vine opoziția și spune: „Dragnea, vezi ca ai rămas cu 30 sau cu 28, ai pierdut 16 procente de la alegeri. Dragnea, uită-te aici: PNL plus PMP plus USR fac mai mult ca voi“.

Ați face o alianță?

Până la a discuta despre alianțe, foarte important este rezultatul acestor alegeri. Dacă, spre exemplu, PMP-ul face 8-10 procente, este alt partid decât cel care a trecut cu 5,5 procente pragul. Și are altă greutate, nu va mai putea fi omis.

Acum este o aroganță, să spunem, liberalilor USR-ului. După europarlamentare, părerea mea este că o să le treacă, datorită rezultatului pe care îl va obține PMP-ul.

Dar dând la o parte asta și având în vedere că în politică trebuie să treci peste istoria relațiilor, să vezi viitorul acțiunii, mizez pe faptul că PNL plus PMP vor face mai mult decât va obține PSD-ul în aceste alegeri. Și atunci se schimbă tonul discuției, se schimbă și capacitatea de a influența și credibilitatea partidelor din opoziție.

La toamnă avem alegeri prezidențiale. Nu vă întreb dacă-l votați pe Dragnea pentru că deduc că n-o veți face. Dar între Iohannis și Cioloș pe cine alegeți?

Categoric, pe Iohannis îl votez.

Cine credeți că va fi candidat din partea PSD-ALDE?

Tăriceanu va candida oricum, pentru că visul lui este să fie președinte. Dar era să-l bată Elena Udrea la alegerile prezidențiale trecute.

Dar Dragnea nu credeți că va candida?

Ambiția lui este să candideze. Dar dacă omul ăsta primește o achitare, el va fi o victimă.

E vânt în pupă?

E vânt în pupă! Se relansează. Toată povestea asta care, dacă vă uitați, parcă e pe un scenariu de prelungire, s-ar putea să-l aducă în situația să se victimizeze. Și atunci se relansează candidatura.

Văzând ce s-a întâmplat, că DNA-ul vine și pune o cerere de analiză a neconstituționalității a două articole din legea pe care a fost condamnat în primă instanță. Păi ele trebuie judecate, înseamnă luni până când ajung la Curtea Constituțională. Dacă aveți vreo explicație.

N-am...

Nu vă feriți. Este un mod de a-l sprijini pe domnul Dragnea să se prelungească ajungerea la un rezultat final. Mai avem decizia Curții Constituționale legată de completele de 3 și, în sfârșit, avem atmos-fera publică din jurul acestui proces.

Mie mi-a fost milă când l-am văzut pe Dragnea prins între oameni. Probabil că l-ar fi sfâșiat unii dacă nu era protecția jandarmilor. Și l-am văzut crispat. Unii spun că era arogant, că parcă zicea: „Vă dau eu vouă dacă scap“.

Despre dosarul Teldrum ce părere aveți?

Sincer nu știu. Cert este că procurorii încă n-au elementul care să spună că Dragnea este beneficiarul, pentru că altfel îl trimiteau demult în instanța. Deci, după părerea mea, este exact practica lui Dragnea cu ordonanțele de urgență: Tudorele, dă-le tu!

El își face treburile murdare cu mâna altuia. E stilul lui Dragnea, lașitatea lui Dragnea în viața de zi cu zi. Cred că așa e și cu cei mai apropiați prieteni ai lui. Afacerile să le facă ei, iar el să primească foloasele. Exact asta a făcut la Teldrum. Aduceți-vă aminte de secretarul de stat condamnat la opt ani de pușcărie.

Cel cu documentele sustrase de la DNA și care trebuiau să ajungă la Dragnea, dar s-au oprit în parcare la Ministerul Dezvoltării.

Da, pentru că cineva, ca și acum, n-a vrut să-l ia, că atunci era de luat. Mai erau două minute să se facă flagrantul, cât mai avea de mers secretarul de stat din parcare până la biroul lui Dragnea.

Pe vremea aceea Dragnea tăia șorici la vilele SRI...

Din 2010, el și Ponta erau de două ori pe săptămână la K2. Cu Codruța, cu Coldea, cu Maior, cu Dâncu, cu Ghiță.

Dar nu era nimic ilegal în aceste întâlniri, nu?

Oamenii se pot întâlni, dar depinde ce stabilesc. Dacă stabileau cumva cine să fie arestat, cui să i se facă dosar, nu e-n regulă. Dacă se întâlneau să bea un șpriț, să discute despre modă, despre baschet, treaba lor. Și sunt convins că doamna Kovesi sorbea frazele despre modă.

Ce trebuie să facă România atunci când Uniunea Europeană este într-o divergență majoră cu Statele Unite ale Americii? Așa cum este mutarea Ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim.

Indiferent care sunt pozițiile interne în Uniunea Europeană, România trebuie să rămână într-o relație privilegiată cu Statele Unite. Nu există dubii aici. De asemenea, trebuia să revizuim parteneriatul strategic pe care l-am semnat cu Marea Britanie, în perspectiva ieșirii Regatului Unit din Uniunea Europeană.

Pentru că există un decalaj față de parteneriatul strategic cu Statele Unite, care acoperă atât partea de securitate și cooperare militară, cât și partea economică și socială, educația și cultura. Parteneriatul cu Marea Britanie este axat strict pe partea de securitate.

Or, trebuie extins și, mai ales, trebuie updatat cu evoluțiile din NATO. În așa fel încât axa de securitate București-Londra-Washington să se mențină chiar dacă Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană. România trebuie să continue să își consolideze această relație, pentru că este singura care îi garantează securitatea.

De curând a apărut un sondaj în care, la întrebarea dacă România ar fi atacată, populația Germaniei și a Franței majoritar a răspuns că nu participă. În timp ce populația Statelor Unite și a Marii Britanii a răpuns că trebuie să ne apere.

Traian Băsescu la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace - Oslo, alături de personalități importante ale lumii

În legătură cu Ierusalim, a greșit România?

A greșit fundamental. În primul rând, la nivelul Uniunii Europene, decizia e luată mai demult. Eram în Consiliul European când s-a găsit consensul ca niciunul din statele membre să nu recunoască Ierusalimul în afara unei decizii a Uniunii Europene în ansamblul ei.

Doamna Dăncilă a luat lucrurile pe cont propriu și sunt convins că miezul acestei bătălii cu președintele României, singurul care avea dreptul să decidă, este punerea lui într-o situație dificilă. Aduceți-vă aminte că, imediat după începerea mandatului, președintele Iohannis a fost decorat de organizațiile evreiești din Statele Unite. Și asta l-a făcut pe Dragnea să saliveze.

Deci spuneți că miza a fost de fapt electorală.

Absolut, dar costul acestui joc este uriaș pentru România. Ați văzut doar câteva știri aparent nesemnificative în raport cu dimensiunea problemei. Regele Abdullah al Iordaniei și-a anulat imediat vizita în România. Senatul tunisian i-a anulat vizita lui Tăriceanu în Tunisia.

Comunitatea de afaceri din Iordania nu a mai venit la comisia mixtă. Și mă tem că producătorii noștri de carne de miel nu prea vor avea anul acesta cumpărători din Iordania.

Vor fi efecte economice directe.

Vor fi și riscăm ca, în timp, aceste poziții de blocare a comerțului cu România să se extindă în toată Liga Arabă și să ne trezim că nici Arabia Saudită nu mai vrea relații cu noi, nici Qatarul, nici Irakul.

Dar în cazul Kosovo ce trebuie să facă România?

Trebuie să își mențină poziția în primul rând cu gândul la Transnistria, care este într-o situație similară și una din variante este să se autonomizeze față de Republica Moldova. Dacă privim la planul Kozak, vizează o federalizare, deci mai puțin decât Kosovo,
dar o formulă în care Transnistria are armata ei, moneda ei.

Este chestiunea Kosovo cu bătaie la Harghita-Covasna?

Nu cred că va avea o influență în România. În primul rând, priviți la hartă. Harcov e în mijlocul României. Ce să faci cu o enclavă în mijloc? Pe de altă parte, cetățenii maghiari nu au o majoritate care să susțină aberațiile liderilor UDMR care dau aspectul unor lachei care servesc poftele lui Viktor Orban.

Sigur, pe bani, nimic nu e gratis în politică. Dar ei s-au subordonat total politicii lui Viktor Orban. Și cred că mai devreme sau mai târziu vor plăti acest cost. Vă dați seama, l-au oprit pe bietul Kelemen Hunor la graniță, primise și el o misiune de la Budapesta: te duci și le vorbești ungurilor din Ucraina despre Ungaria Mare. Vă dați seama că nu și-a mai luat prima.

Unele revendicări ale liderilor UDMR sunt aberante și fără sorți de izbândă. O fac doar cu scop propagandistic?

O fac propagandistic, dar și pentru slăbirea coeziunii acestei țări. Gândiți-vă că românului nu-i pică bine. Eu vă spun că mi s-a părut o umilință decizia pe care a luat-o UDMR-ul, ca partid parlamentar al României, să adopte steagul Ungariei și imnul Ungariei.

Mă tem că este o schemă gândită la Moscova, coordonată de Viktor Orban și dată spre execuție liderilor UDMR. Mă tem, pentru că Moscova este o mare specialistă în războiul hibrid. Ar fi o mare dezamăgire ca, la un moment dat, să ne dăm seama că UDMR-ul, căruia i-am dat drepturi, i-am dat onoruri, s-a transformat într-o unealtă a Moscovei via Budapesta.

Dacă tot ați deschis discuția, de ce credeți că mulți politicieni români se feresc să vorbească despre jocurile Moscovei?

Politicienilor care nu au funcție nu le răspunde nimeni. Aici avem o mare problemă cu guvernul, cu domnul Meleșcanu. Care la orice agresivitate a Moscovei, trebuie să reacționeze public. Chemi ambasadorul și ceri lămuriri, or noi nu facem așa ceva.

De frică sau de ce?

Nu cred că ne este frică, dar este miopia. Zicem: las-o să treacă. Eu nu iertam nicio declarație a Moscovei. Nici nu mă încurcam să mai discut cu Ministerul de Externe, vedeți ce ne-au făcut, chemați-l pe ambasador. Dădeam o declarație de presă, o poziție legată de Moscova, în direct de la Cotroceni, fără drept de apel.

Cred că avem un ministru de Externe epuizat fizic și mă tem că și intelectual. Nu mai are agilitatea de a fi un diplomat care să servească României, doar se servește pe el de funcții.

Dar domnul Dragnea care are aspirații globale, vorbește despre Ierusalim, vorbește despre Europa, vorbește despre Bruxelles, de ce nu pronunță niciodată numele lui Putin?

Gândiți-vă că totuși e un băiat care vine de la Teleorman.

N-are anvergură?

N-are anvergură și nici înțelegerea evenimentelor. Pe mine mă surprinde, spre exemplu, reacția Rusiei la anunțul că s-a intrat conform planificării în procesul de modernizare a rachetelor de la Deveselu, pentru că tehnologia a evoluat. Mă surprinde că a fost doar o foarte palidă reacție de la Moscova. Ceva de genul: orice este provizoriu este pe durată nedeterminată, știi. Și ei au luat lucrurile într-un soi de haz de necaz.

Traian Băsescu, de la egal la egal cu Angela Merkel

Sloganul PMP-ului, Uniți în Europa, ne duce cu gândul și la Unirea României cu Republica Moldova. Credeți că este posibilă?

Eu cred că este implacabilă, se va produce. Problema este cât de repede. Nu putem spune mâine, peste trei luni, peste șase luni, dar se poate produce pe termen mediu, în 5-6 ani, dacă nu pe termen lung, în 15 sau 20 de ani.

Ce trebuie să facem pentru ca Unirea să aibă loc?

Trebuie să continuăm politica de reromânizare a Republicii Moldova. Adică transferul de valori românești, în condițiile în care acolo sunt români, dar au fost sovietizați. Ca să înțelegeți, vă dau un exemplu.

Dacă facem un sondaj în România, vom constata cu ușurință că cel puțin 30 la sută din români regretă perioada
Ceaușescu. Uitând că n-aveau televizor, că nu circulau liber în Europa, că ajunsesem la lapte și pâine pe cartelă și multe altele.

Gândiți-vă că moldovenii au tot atâta timp de când sunt independenți cât avem noi de la Revoluție, cu diferență de un an. Gândiți-vă că această populație a fost supusă însă unui program sălbatic de sovietizare. Au avut limba rusă ca limbă oficială.

La declararea independenței încă foloseau alfabetul chirilic. Au fost strămutați în alte republici din Uniunea Sovietică și în locul lor au fost aduși ruși. Tot aparatul de conducere a fost trimis de la Moscova.

Dacă aș fi avocatul diavolului aș spune că, pe lângă costurile reunificării, asta înseamnă și că aducem niște agenți ruși în casă.

Sunt argumente care n-au nimic comun cu reacția unui stat să nu spunem responsabil, dar care își revendică propria istorie. Noi am dat Basarabia fără să tragem un glonț, da? Iar acum avem un act final de la Helsinki. Eu pe asta mizez, nu pe învoire de la Moscova, de la Berlin sau de la Washington.

Avem un act final de la Helsinki care spune cum se pot modifica frontierele în Europa. În baza acelui act s-a reunificat Germania, s-au despărțit Cehia de Slovacia, deci funcționează.

Și la articolul 1 spune așa: în Europa nu se pot face modificări de frontieră prin utilizarea forței, se pot face numai prin înțelegeri politice și decizii democratice, adică să voteze parlamentele și politicienii din cele două țări să-și dea frumos mâna și să spună că au semnat.

Și-atunci care este impedimentul?

Marea problemă este educația. În 2005, când se făcea Podul de flori, când era veselie mare la graniță, doar 4 la sută din moldoveni erau pentru reunificarea țării. În 2014 a fost un sondaj care dădea 32 la sută. Deci asta a fost evoluția 10 ani.

În condițiile politicii de reromânizare, prin care s-a crescut numărul de burse acordate studenților de la 130 la 5000, prin care am modificat legea cetățeniei și în 2014 erau deja 6-700 de mii de moldoveni cu cetățenie română.

În condițiile în care Guvernul Boc a dat un grant de 100 de milioane de euro pentru școli și grădinițe. Care e marele câștig? Dându-le cetățenie, moldovenii au aceleași drepturi ca cetățenii români, mulți lucrează în străinătate și, probabil, procesul unionist va fi accelerat.

Mizați pe influența diasporei?

Orice element trebuie luat în considerație. Se spune că din cele 3,5 milioane de moldoveni sunt aproape un milion în străinătate. Și, din ei, 250-300 de mii sunt în România.

Dar este pregătită pentru Unire clasa politică de la Chișinău, cu Dodon și Plahotniuc în frunte?

Eu cunosc destul de bine clasa politică de acolo, bătând Republica Moldova de atâta amar de vreme. Chiar dacă niciodată nu m-am întâlnit cu Plahotniuc sau cu Dodon. În momentul de față, acolo sunt trei grupări. Cei mai mulți vor Moldova pentru ei.

Liderul acestor moldoveniști este Plahotniuc. Vor să aibă și ei o țară pe care să o mulgă, în care să dicteze ce se întâmplă, ce nu se întâmplă și care cum poate să se căpătuiască. Apoi este gruparea cealaltă, promoscovită, cu care nu-i de șagă, cum s-ar spune. Ei vor să împingă țara în uniunea vamală cu Rusia. Ei sunt rodul activismului din perioada când Moldova era o republică sovietică.

Și cred în varianta asta, dar nu se uită pe hartă. N-ai cum să fii într-o uniune vamală când n-ai frontiere comune! Deci ei folosesc niște utopii cu care înșală populația. Ca dovadă, Moscova, care e atât de vizitată de Dodon, n-a fost de acord să dea Moldovei decât statutul de observator. Adică vino, stai, îți punem un scaun aici, lângă noi.

Deci, unii care vor Moldova pentru ei, alții care vor Moldova ca s-o supună Moscovei. Și în sfârșit, altă categorie de mincinoși sunt cei de la ACUM, cu Maia Sandu și Andrei Năstase, care promit că în trei luni după ce obțin puterea depun cerere în Uniunea Europeană. Nu o să intre niciodată.

În următorii 50 de ani această perspectivă este închisă. Frontiera Uniunii Europene și a NATO este trasă pe Prut și nu poate fi depășită decât prin unire. Pentru că este forma prin care nu se angajează nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană. Și este ceea ce Putin însuși a spus în 2013: Unire? Faceți referendum și dacă moldovenii vor...

Cu sau fără Transnistria?

Fără Transnistria. N-a fost niciodată, nici în 1940, pământ românesc. Menirea Transnistriei este ca, la un moment dat, înainte de declanșarea procesului de reunificare, să fie oferită la schimb pentru nordul și sudul Basarabiei.

Este un element cu care se pot obține rezultate foarte bune într-o negociere, cu atât mai mult cu cât puterea de la Kiev este incomodată de minoritățile românești din Bucovina de Nord, care își cer drepturile.

Când vorbeați despre Plahotniuc aproape că mă gândeam la Dragnea, care și el își dorește o țară a lui, pe care s-o mulgă.

Nu, Plahotniuc este mult mai inteligent decât Dragnea. E un tip cu viziune. Dragnea și-o dorește, în vreme ce Plahotniuc a obținut-o. Dragnea n-are cum s-o obțină.

De ce nu abordează Dragnea tema Unirii? Că el se dă mare patriot.

Pentru că sunt mari probleme cu Republica Moldova. În momentul de față, una din pârghiile de accelerare a procesului de reromânizare și implicit de creare a condițiilor pentru Unire este acordarea cetățeniei române. Iar de când este domnul Iucinu la Agenția pentru Cetățenie, de câte ori mă duc acolo, sunt plângeri enorme.

În momentul de față, procesează dosare depuse în decembrie 2017. În condițiile în care legea spune că trebuie în trei luni.

Care-i motivul?

Cred că nu-l interesează. În momentul de față sunt, nu vreau să exagerez, încă un milion de cereri nesoluționate depuse mai devreme sau mai târziu. Dar ce reclamă toți este șpaga. S-au creat sisteme de intermediari din Republica Moldova, care spun: „De ce să bați drumul la București, dă încoace că rezolv eu, te costă atât“.

N-am cum să verific mecanismul, dar în mod cert este cunoscut de autoritățile române. Pentru simplul motiv că aici, la agenție, nu vine fiecare cetățean, ci niște curieri care adună cererile de la mai mulți moldoveni. Și trebuiau să întrebe demult de ce se procedează așa.

Al doilea impediment creat în ultima vreme este legat de taxele mari. Sunt taxe în euro pe care moldovenii de rând nu și le permit. Ar trebui rezolvată problema pentru că este un obiectiv al României, dacă vrem să fim serioși, creșterea numărului de cetățeni români în stânga Prutului.

Și ar trebui să ajungem destul de repede la două milioane. Numai că, este drept, PSD-ul este mai apropiat de poziția Moscovei. Adică să stea, dom’le, acolo. Dincolo de orice decizie, când populația Republicii Moldova va fi formată majoritar din cetățeni ai României va fi foarte greu să mai împiedice cineva Unirea.

Asta dacă nu cumva își bagă diavolul coada, pentru că există multe acuzații în Moldova de colaborare cu Rusia. Dar după cum știți există și în România.

Eu vă dau un exemplu: Ponta. L-a pus candidat la europarlamentare, pe un loc eligibil, pe Iurie Leancă, fostul premier și ministru de externe al Republicii Moldova. Vă pot spune că mie mi-e foarte simpatic, e un diplomat care vorbește perfect câteva limbi.

Un om mobilat, isteț, dar am o problemă. În ’89 era secretar II la Ambasada Uniunii Sovietice de la București. Cu facultatea de diplomație făcută la Moscova. Și pe urmă a apărut în Moldova. Își poate permite România să trimită în Parlamentul European un om care a servit Uniunea Sovietică într-o zonă extrem de sensibilă?

Și nu știm ce legături mai are, în condițiile în care în Parlamentul European vin documente, multe sub embargo, de la Consiliul Uniunii Europene, de la Comisia Europeană. Și apoi ne trezim cu o propagandă împotriva unor măsuri ale Uniunii Europene făcută de Sputnik și de alte canale.

Ce fel de oameni mai sunt pe lista PMP?

În primul rând, este Eugen Tomac, un tânăr care reprezintă idealul Unirii. Un basarabean care și-a obținut cetățenia română, a făcut facultatea la Iași și crede ca și mine în Unire. Mai sunt Ioana Constantin, asistent universitar și doctorand în comunicare, Marius Pașcan, lector universitar și doctor în filosofie, Simona Vlădica, lector universitar și doctor în psihologie, jurnalistul Robert Turcescu și alții.

Nu avem importuri, pentru că eu cel puțin m-am lecuit. Acesta a și fost obiectivul meu, să creez în PMP acea atmosferă internă inegalabilă pe care o avea PD-ul. Sper ca acest entuziasm să funcționeze și să se manifeste la alegeri într-un rezultat neașteptat.

Ce priorități aveți în Parlamentul European?

În primul rând, vom susține operaționalizarea coridorului de transport Rotterdam-Constanța pe relația Rin-Main-Dunăre. Acum, un vapor cu marfă nu poate trece pentru că nu s-a găsit voința politică de unificare a regulilor celor două căi de navigație mari. Un alt subiect este egalizarea subvențiilor la agricultură.

Vă dau un exemplu simplu: în România, la un hectar de teren cultivat cu grâu sau porumb, fermierul român primește 196 de euro. Acum după mărire, că la început primea 130. În vreme ce fermierul francez primește 400 de euro. Or asta creează inechitate în concurența pe piață.

Românii se întreabă cum Dumnezeu de-i mai ieftină marfa alimentară trimisă din Franța. Păi dacă fermierul francez are de trei ori mai mare subvenția, sigur că-i mai ieftin. Și altă prioritate este alocarea de resurse pentru Republica Moldova în cadrul parteneriatului cu Uniunea Europeană în baza Acordului de Asociere.

Trebuie să știți însă că în Parlamentul European nu te poți duce cu proiecte naționale, care se rezolvă în cadrul politicii de coeziune. Când vrei să faci ceva pentru țara ta, trebuie să găsești formula să încadrezi problema într-un proiect care să intereseze mai multe țări.

Sigur, mi-ar plăcea spre exemplu să fiu președintele comisiei pentru Republica Moldova. Sau să fiu însărcinat să fac un raport cu privire la securitatea pe flancul estic al Uniunii Europene. Aș avea lucruri de care să mă ocup, care să servească și României și Europei, pentru că asta e cheia.

Asta înseamnă că o să lipsiți din viața politică internă în următorii ani?

Nu, sâmbăta și duminica voi fi aici. Nici nu se poate să faci politici consistente într-un organism internațional cum e Parlamentul European fără să știi politica de la tine de acasă.

Un mesaj pentru alegători?

La vot, oameni buni! Și cei din fostul PDL care nu vă regăsiți în PNL vă aștept cu drag, că PMP-ul a început să aibe aerul PD-ului de pe vremuri.