Apăreau acolo nume ca Savaliuc, Chireac, Andronic, Ciutacu, Curea, Gâdea. Evaluarea venea la câteva zile după ce aceeași voce a Kremlinului o declarase pe V.V. Dăncilă „Omul Politic Român al Anului Centenarului”. Majusculele aparțineau redacției...
Nu e de mirare că Moscova o iubește pe șefa guvernului și îi gratulează pe Savaliuc & comp. Rusia are tot interesul ca la București să existe un guvern care critică și Comisia Europeană, și Parlamentul de la Strasbourg, fiindcă în felul acesta încrederea în UE scade. Cât privește premianții din presă, aceștia sunt tot atât de jurnaliști pe cât sunt cei care scriu pentru Sputnik. Este vorba, altfel zis, despre propagandiști, oameni plătiți să susțină puterea, nu opinia proprie.
În primele zile ale noului an, prietenia ruso-pesedistă a dat noi roade: L. Pleșoianu, feblețea Sputnik, a anunțat că va candida la prezidențiale, E. Andronescu – care e din nou la cârma educației – a profețit că pesedistul va intra în turul al doilea și va câștiga Palatul Cotroceni, iar un alt ministru, E. Teodorovici, a promis o lege care să-i amendeze – ca-n Rusia – pe ziariștii ce preiau declarații critice ale membrilor opoziției fără a cere o verificare la guvern.
Bine, bine, veți spune, dar dacă există această comuniune de idei și de interese, cum se explică faptul că autoritățile de la București și premianții Sputnik nu-și afirmă deschis simpatia față de Moscova? De ce avem uneori chiar declarații cum au fost de curând cele ale miniștrilor Meleșcanu și Ciamba, care trăgeau de urechi ambasada Rusiei la București fiindcă reproșase românilor că ar căuta să diminueze rolul URSS în înfrângerea nazismului?
Cred că există o explicație. Criticile la adresa Rusiei formulate de politicieni PSD-ALDE sau propagandiștii care-i preamăresc nu vizează niciodată regimul lui Putin în componenta lui internă. E vorba – atunci când apar obiecții – exclusiv despre aspecte ale politicii externe, percepute ca amenințări la adresa securității României. Domnia legii este la fel de disprețuită la Kremlin și la Palatul Victoria sau în studiourile Antena 3, România TV ori B1.
Chiar dacă relațiile bilaterale sunt înghețate, deriva autoritară se dezvoltă la fel la Moscova și la București. Iar ceea ce se numește încă presă servește – și într-un loc, și-n celălalt – la limitarea dreptului la informație al cetățeanului. Viorica Dăncilă nu este Vladimir Putin, dar ei înțeleg politica la fel, considerând că oricine nu se lasă controlat de guvern e un sărman trădător. Asta vădesc clasamentele Sputnik.
