Dimpotrivă, atunci când urmărea, în comunism, să urce pe scara profesională era foarte obedient. Astfel, în cartea sa Organizația Internațională a Muncii (OIM), publicată în anul 1974, Meleșcanu semnalizeză, încă din prefață, că analiza sa urmează gândirea partidului comunist.
Ba chiar a șefului său suprem, Nicolae Ceaușescu: „subliniind că în fața OIM <<stau azi responsabilități sporite pe linia promovării cooperării între statele membre, a sprijinirii eforturilor popoarelor pentru făurirea unor condiții de muncă și viață ale maselor corespunzătoare demnității umane, a înfăpturii programelor de dezvoltare economică și socială a țărilor lumii>>, tovarășul Nicolae Ceaușescu apreciază că <<există largi posibilități ca organizația să susțină într-un mod mai eficient eforturile diferitelor națiuni în domeniul valorificării și utilizării resurselor umane, al pregătirii profesionale a forței de muncă, al creării de cadre naționale necesare diferitelor ramuri ale economiei, al formării multilaterale a omului – factor central de promovare a progresului societății>>”.
Este un citat din Nicolae Ceaușescu din cartea – „România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate”, volumul 4 pe care Meleșcanu susține că a citit-o.
Să adâncim cooperarea între state
Cartea este o broșură în cheie socialistă despre Organizația Internațională a Muncii și are câteva zeci de pagini. Meleșcanu mai arată încă o dată că este un cunoscător al operelor lui Ceaușescu și citează din nou din marele Cârmaci: „consecventă principiilor sale de politică externă, ca la baza relațiilor cu toate țările lumii să așeze respectul independenței și suveranității naționale, egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne și avantajul reciproc, așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu: <<țara noastră – angajată într-un amplu proces de construcție economică și socială – participă activ la activitatea OIM ca și la acțiunile și programele celorlalte organisme din sistemul ONU, chemate să sprijine eforturile popoarelor pentru progres și pace, să adâncească cooperarea între state într-un spirit de încredere și înțelegere reciprocă>>”.
Meleșcanu: Naționalizarea este un act licit
Meleșcanu este autorul unei cărți și mai oribile. Ministrul de Externe a redactat o lucrare de diplomă intitulată “Probleme juridice privind naţionalizările efectuate în ţările socialiste” în care argumenta necesitatea și legalitatea confiscării de către comunism a “proprietăţii capitaliste”.
Teodor Meleșcanu susține, în lucrarea sa, că despăgubirile pentru naţionalizări sunt opționale: „Țara noastră și alte țări ce au înfăptuit naționalizările au plătit unele despăgubiri parțiale, dar nu ca urmare a existenței unei obligații juridice, ci pentru a contribui la normalizarea relațiilor externe. Naționalizarea este un act licit prin însăși natura sa, iar neplata de despăgubiri nu-l transformă într-un act ilicit“.
„Sub conducerea clasei muncitoare în frunte cu Partidul Comunist Român, masele muncitoare din țara noastră au trecut la înfăptuirea revoluției socialiste din țara noastră. Printre cele mai importante măsuri ale revoluției socialiste la noi în țară s-a situat și naționalizarea, efectuată la 11 iunie 1948 prin legea 119 votată de Marea Adunare Națională, urmată la un timp relativ scurt de o serie de legi și decrete ce adânceau procesul început prin legea sus menționată“, scria actualul ministru de Externe în 1966.
La acea vreme, Meleșcanu mi-a precizat că “lucrarea se referă la chestiuni legate de procesul de naționalizare și face o evaluare a problemelor de natură juridică ridicate de acesta”.
Dezgropăm trecutul politicienilor și vom continua să o facem pentru a înțelege în ce context cultural s-au format și la ce valori au aderat, în anii formării lor, conducătorii politici de azi. Cum se zice în fotbal – comunism ai mâncat, comunism joci.
___________________________
Foto: Inquam Photos / Alexandru Busca
