Dar Valea Jiului este acolo și ne reamintește de restanțele tranziției noastre. Regiunea este una din acele „pungi de sărăcie” rămase în afara dinamicii generate în ultimele decenii de racordarea la Uniunea Europeană. Ea a rămas cumva suspendată în anii 1990, prizonieră a unor profitori locali cu conexiuni interlope și politice.
Da, salariile au fost plătite în luna aceasta și vor mai fi, probabil, plătite câteva luni de aici înainte. Și apoi?
Și apoi, declarația lui Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene, în cadrul conferinței ZF Power Summit, a venit pentru toți ca un duș rece.
„Trebuie să fiu brutal de sincer: cărbunele nu are niciun viitor.(...) S-au dat subvenţii de miliarde şi miliarde care ar fi putut fi folosite mai bine pentru a crea un viitor pentru oamenii care lucrează azi în industria minieră. Dacă adăugăm la asta şi amprenta de carbon, trebuie să fim sinceri și să spunem că nu există un viitor al cărbunelui”, a arătat oficialul european.
Vestea bună este că bani sunt. Planul de Redresare și Reziliență al Uniunii Europene plus bugetul multianual oferă României o perspectivă financiară de 80 de miliarde de euro. Apoi, numai prin Fondul de Tranziție Justă, din cadrul Acordului Verde, Valea Jiului poate accesa 750 de milioane de euro. România se află în fața unei șanse care se poate întâlni o singură dată într-o generație.
Dar ce mai plânset, ce mai vaiet pe plaiurile mioritice!
Ce a mai sărit ca ars europarlamentarul PMP Eugen Tomac!
„Opriți-l pe Timmermans! (...) Cred că acest comisar socialist trebuie oprit să mai vină, în plină pandemie, să mai spună cuiva că trebuie să închidă industrii întregi sau să concedieze cetățenii!”. Ei bine, această replică extrem de dură vine, surprinzător, poate, din grupul popularilor europeni – mai precis, de la europarlamentarul, membru al grupului PPE.
Colegul său de grup, liberalul Cristian Bușoi, s-a vrut ceva mai nunanțat:
”Trebuie spus că toți politicienii europeni (fie că provin sau nu din țări cu industrie minieră) ar trebui să înțeleagă că un mesaj radical nu ajută discutia și așa tensionată. (...) Industria minieră din România are tot atât viitor cât în Polonia și Germania”, a reacționat Bușoi.
Să ne mai mirăm atunci că Diana Șoșoacă îndrugă verzi și uscate despre deschiderea minelor din Germania?
Ei bine, Germania și-a închis ultima mină de cărbune în decembrie 2018, iar Polonia și Cehia au planuri de a renunța la cărbune, pe termen mediu.
Iar partea tristă este că nu banii ne lipsesc, ci realismul și curajul asumării.
Da, viitorul Văii Jiului este fără cărbune – o știu până și localnicii. Iar asta nu înseamnă că minele se închid cu cheia de mâine. Dar finalul, după un program care poate dura un deceniu, poate fi o regiune complet ecologizată, capabilă să atragă industrii culturale și creative, cercetare științăfică și turism. Zone întregi din Bazinul Ruhr, din Silezia și din Cehia au reușit. Putem și noi.
Dar să nu ne facem iluzii. Este de așteptat ca schimbarea să nu-i bucure chiar pe toți. Multe averi colosale s-au făcut tocmai pe seama sărăcirii acestei zone.
Iar ceea ce a făcut Diana Șoșoacă, urmată de echipa Antenei 3 descinsă la fața locului, ne indică faptul că naționaliștii eurosceptici și extremiștii vor căuta în continuare capital politic, exploatând frica de necunoscut generată de tranziție.
Este posibilă o alianță tocmai cu cei care, ani de-a rândul, țin prizonieră Valea Jiului și, odată cu aceasta, destinele unei comunități întregi.
Nu aceasta este calea – iar dacă cineva de prin coaliția de guvernare își face iluzii că putem să-i păcălim pe cei de la Bruxelles, să le luăm banii, să vopsim ceva, pe ici, pe colo, după care să continuăm cu obiceiul pământului, atunci ne-am ars. Ne-am furat (iarăși) căciula și am condamnat încă o generație.
Lăsați populismul și demagogia, creați un plan pe termen lung, care să fie urmat de toate guvernele, luați-vă parteneri în comunitatea locală! Faceți o politică cinstită! E chiar așa e complicat?
