Despre ROBOR se vorbește mai mult decât despre rezultatele din Liga 1, deși e ceva mai complicat decât un șut în transversală sau un henț în careu. Însă în democrație oricine poate spune oricâte gogomănii. De fapt, indicele desemnează rata medie a dobânzilor la împrumuturile dintre bănci comerciale. Aceste operațiuni nu sunt neapărat inteligibile pentru marele public, dar contează în configurarea pieței.
De ce vor Vâlcov & co. să domolească un indice bancar? Întrucât fiind rezultatul unui proces de schimb, ROBOR nu e stabil. Necazul a apărut din pricina creditelor a căror restituire depinde de acest factor imprevizibil. Așa că guvernul a acuzat băncile că se gândesc doar la profit. Criticii noii taxe au avertizat că ea ar putea avea drept efect dispariția mai multor bănci. „Nici vorbă!“, au zis tocmai cei care sugerau că acestea ar trebui să meargă în pierdere.
Criticată a fost și Banca Națională. La mijloc era o răfuială politică, întrucât guvernatorul n-a plecat capul în fața unor ignoranți cu aplomb, care taie și spânzură la TV și mai ales în Parlament. Isărescu a căutat să clarifice chestiunea, dar a fost trimis la loc în „banca“ lui.
În acest climat de suspiciune față de „instituțiile financiar-bancare“ a picat știrea că proiectul de buget pentru 2019 include o sumă colosală pentru a finanța partidele: circa 100 de milioane de euro. Ceea ce a șocat e creșterea față de 2006, când se aloca formațiunilor politice de 50 de ori mai puțin.
Culmea e că adversarilor ROBOR nu le-a trecut prin minte că partidele ar putea fi acuzate că sunt mai lacome ca băncile, deși lipsa de măsură sare-n ochi. Finanțarea lor cu bani publici are o intenție nobilă, și anume să le facă să iasă din cercul unor interese private care ar putea afecta binele general. Distribuirea sumei se face proporțional cu numărul de aleși, ceea ce pare, de asemenea, fair.
Unii contestă finanțarea de la buget și îndreaptă partidele exclusiv către portofelele membrilor. În treacăt fie spus, alții folosesc acest argument ca să conteste alocarea de bani publici pentru biserici. E interesant, de altfel, că alocațiile de la buget nu au stopat contribuțiile private. Avem azi un sistem mixt. Întrebarea care ar trebui pusă e următoarea: e mai puțină corupție în societate de când partidele primesc în fiecare lună bani pentru sedii, salarii, întreținere etc.?
Nu știu să fi făcut cineva un studiu solid despre tema asta. Ce e cert este că publicul nu a căpătat mai multă încredere.
