Victoria zdrobitoare a PSD-PNL la alegerile europarlamentare îi încurcă pe cei doi lideri. A fost straniu că nici Ciucă și nici Ciolacu nu și-au anunțat, de atâta vreme, candidatura la prezidențiale și nici PNL, nici PSD, nu au propus alți oameni.

Acum, e limpede de ce. Ambele partide au vrut să vadă cum se termină experimentul numit liste PSD - PNL comune. Deși au scos 48% la europarlamentare, iar AUR a avut doar 15%, o diferență enormă, lucrurile, în loc să se simplifice, se complică și mai tare.

Nimeni nu credea că două partide, teoretic opuse, cu alegători care nu „se înghit“, vor lua, împreună, 50% din voturi. Ce înseamnă asta? Că oricine dintre Ciucă și Ciolacu se pun în fruntea Alianței
are șanse uriașe să devină președintele României.

Ciolacu a înțeles și a anunțat că „sunt toate premisele pentru o alianță politică cu PNL, cu candidat comun la prezidențiale și listă comună la parlamentare“.

Acum, orice discuție despre o candidatură a lui Geoană, cu sprijinul PSD, devine absurdă. Cum să câștigi alegerile de asemenea manieră și, apoi, să îl pui pe Geoană în capul listei? Să îi faci cadou fotoliul de la Cotroceni. Ar fi un nonsens.

Teama că George Simion este un adversar redutabil nu mai are niciun argument. AUR a luat 15% la alegeri, după ce Simion și Târziu visau la 30%. Este rezultatul unei campanii de desene animate care a arătat limitele liderilor AUR: intelectuale și de imaginație. Lumea a râs de campania lor cu domnitorii, nu s-a mobilizat.

La ADU dezastrul e apocaliptic, doar câteva procente fiind între coaliția celor 3 partide și SOS, partidul cu un singur membru - Diana Șoșoacă.

Revenind, cele aproape 50% obținute de Coaliția PSD-PNL la alegerile europarlamentare i-au făcut pe Ciucă și pe Ciolacu să priceapă că mai au un singur hop de trecut până la Cotroceni: nominalizarea.

PSD a luat cu câteva procente mai mult la alegerile locale, dar PNL nu vrea să renunțe la nominalizare. Ciucă, pe de alte parte, e deja în campanie prezidențială, Ciolacu a fost mai ezitant.

Lucrurile mult simplificate în bătălia pentru Cotroceni devin, în același timp, extrem de complicate. Care partid dintre PNL și PSD renunță la candidat?

Câteva cuvinte despre AUR

George Simion este învinsul alegerilor europarlamentare, AUR luând în jur de 15% la alegeri, deși se așteptau la dublu. Există explicații.

Campania electorală cu domnitori care mobilizează „oastea lui Simion“ a fost ridicolă, de desene animate. Ea arată că nu mai sunt atât de mulți nostalgici după epoca Ceaușescu, în care fostul dictator se înconjurase de aceeași domnitori ca Simion ca să le „fure“ din vița nobilă.

În ultimele săptămâni, Simion a insistat aproape exclusiv pe teoria conspiraționistă că UE ne vrea răul și că România trebuie să rămână a românilor. Fără nuanțe, ideea nu a prins la oameni, mai mult i-a speriat.

Diaspora, de unde se credea că Simion și AUR vor lua multe voturi, le-a întors spatele. Probabil, rezultatul aceluiași discurs foarte agresiv anti-Europa.

Non-combatul de la București. Newsweek România a scris că alegerea drept candidat a lui Mihai Enache, fost mare director în primăriile PSD-iste conduse de Băluță și Negoiță, e foarte dubioasă. AUR a ales să nu aibă niciun pic de vizibilitate la București, ceea ce e ciudat pentru un partid isteric ca AUR.

Echipa pestriță de la europarlamentare. Dacă la alegerile locale era greu pentru AUR să se bată cu PSD și PNL și să câștige primării, la europarlamentare scorul a fost la fel de slab. Au mizat pe Cristian Terheș, care a fost prin numeroase partide, și care are un discurs ultra radical anti-Europa. Ca și cum nu ar lua 100.000 euro salariu din Parlamentul European.

Lipsa oricăror idei, proiecte care să aibă un impact direct asupra vieții cetățeanului.

AUR nu a vorbit deloc despre școală, pensii, autostrăzi, regionalizare, salarii, politici economice de orice fel. Uitați-vă la postările lui Claudiu Tîrziu, omul numărul 2 în partid. Nu sunt ale unui politician, ci mai degrabă ale unui preot de țară.

Deocamdată, George Simion poate dormi liniștit pe scaunul de șef AUR pentru că nu există unul mai răsărit care să îi pretindă locul. Un eșec la prezidențiale îi poate fi „fatal“.