Ce i-a mai rămas președintelui rus Vladimir Putin ?

Ion Petrescu
DE Ion Petrescu | Actualizat: 23.10.2022 - 11:15

Cum ar fi să privim spre teritoriul ex-sovietic, spre dramele de până acum, de pe Frontul de Est, fără etichetări, fără prejudecăți, fără parti pris? 

SHARE

Fait accompli? Pe 24 februarie 2022, statul succesor Uniunii Sovietice, respectiv Federația Rusă, a trimis trupe echivalente cu 15 divizii, pentru a schimba conducerea de la Kiev a Ucrainei, din rațiuni multiple, în principiu pentru a readuce acest areal statal în sfera de  influență a Moscovei. 

Deja ține de folclorul geopolitic european faptul că, spre marea surpriză a lui Putin, după estimatele trei zile, "frații ucraineni" i-au luat la întrebări pe nepoftiții în țara lor și după o vreme, trupele ruse ce înaintau cu greu spre Kiev au fost redislocate în estul statalității ucrainene. 

DEZINFORMAREA LUI PUTIN

Încă de atunci am semnalat, pe micul ecran, că această nefericită invazie este începutul sfârșitului regimului lui Putin și mai nou văd că abia acum ajung la această concluzie personaje care au sprijinit ani buni întărirea Federației Ruse, dar nu prin războaie duse contra unor entități statale limitrofe. 

După ce a eșuat tentativa sa de a cuceri Kievul, după ce a schimbat precum ciorapii, generali trimiși să triumfe în Ucraina, după ce a fost păcălit de ucraineni, cu mimata mare contraofensivă în sudul Ucrainei și a mutat, deloc inspirat, o divizie din estul acestei entități statale rivale, în sudul ocupat pentru a face conexiunea peninsulei Crimeea cu... Patria Mamă, Vladimir Vladimirovici Putin nu numai că a pierdut arealul teritorial limitrof Harcovului, dar a alipit Federației Ruse oblast-uri care sunt doar parțial controlate  de forța expediționară rusă. 

Când va veni vremea judecății de apoi, cea internă, într-o Rusie diferită de aceea de azi, minți luminate, obiective, vor trebui să limpezească apele. în sensul clarificării dezinformării la care a fost supus Putin.

Cine a cultivat-o? Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse - principala agenție succesoare a KGB-ului Uniunii Sovietice - condus de Alexander Bortnikov? Ministerul rus de externe, condus de yesman-ul  Serghei Lavrov? Ministerul rus al Apărării girat de omniprezentul Serghei Shoigu? Sau toate aceste structuri obediente, la un loc? 

"Lecția ucraineană" a dovedit, în ultimele opt luni, că imaginea tradițională a Forțelor Armate Ruse, de la parada anuală de 9 Mai, din Piața Roșie, nu are nimic în comun cu haosul și dezordinea care au marcat acțiunile forței expediționare ruse, pe teritoriul cu o populație evident ostilă ocupației imperiale a răsăritenilor.

Și aici trebuie să recunoaștem și deficitul clar de informații al comunității transatlantice, care credea că are de a face cu un Goliat, când evalua Rusia, după încheierea Războiului Rece, dar, în practică, este vorba de un organism militar cu echipamente vechi, cu tehnică de luptă din veacul trecut, cu orgolii cât cuprind caschetele înstelaților ruși, cu o logistică aflată și azi în urma celei performante din cadrul NATO, cu idei de ducere a războiului bune în ultima conflagrație mondială, dar nu și în acest secol. 

Fără prejudecăți, Putin și urmașul său nu vor opri proiectul strategic de extindere teritorială a Federației Ruse, chiar dacă la finalul anului 2022, sau la începutul primăverii următoare, Moscova va agrea o încetare temporară a focului, pe Frontul de Est. 

Dincolo de dezirabilele negocieri de pace cu Kievul - când, cum și dacă se vor mai derula - Moscova se uită spre ceea ce râvnește să câștige: 

1. Republica Moldova, care nu este membră a NATO și a cărei defensivă a fost subminată de statutul de neutralitate, exploatabil de Coloana a V-a, din Transnistria. 

2. Estonia, Letonia și Lituania, care chiar dacă sunt  parte a Alianței Nord-Atlantice și au grupuri de luptă multinaționale pe teritoriile lor, pot fi țintele unei ofensive fulgerătoare ruse, după convingerea Kremlinului că dacă Rusia nu recurge la arme nucleare în Ucraina, nici Aliații nu vor folosi riposta nucleară contra ipoteticelor trupe ruse agresoare contra țărilor baltice și acolo se va ajunge - tot rapid și pe calea manu militari - la un nou fait accompli, ca în estul și sudul Ucrainei. 

Pe de altă parte, chiar dacă armata Federației Ruse a fost într-o anumită măsură micșorată, să nu uităm că la fiecare nouă serie de încorporare pășesc în cazărmile rusești peste două sute de mii de recruți, adică mai mult decât numărul real al invadatorilor ruși, în Ucraina, din 24.02.2022. 

O ALTERNATIVĂ LA SINTAGMA: VICTORIE UCRAINEANĂ

Poate ar fi de găsit o alternativă la sintagma victorie ucraineană, fie și pentru că, în cazul eliberării întregului teritoriu al Ucrainei, războiul nu va continua pe teritoriul Rusiei, cel puțin nu din perspectiva informațiilor publice de până acum, iar la negocierile de pace, dacă vor mai fi, este posibil să se folosească alte interpretări.

Așa a fost cazul Republicii Populare Chineze, care a invadat în 1979 Vietnamul și acesta a rezistat cu eroismul militarilor săi, iar în 1980, Beijingul a anunțat retragerea trupelor sale, de pe teritoriul vietnamez de nord, deoarece..."și-au îndeplinit misiunea." 

Ce mai conta pierderea a mii de soldați chinezi, datorită recurgerii la "mareea umană" - valuri succesive de infanteriști chinezi meniți să cucerească, prin superioritate numerică, pozițiile apărătorilor vietnamezi, de unde erau mitraliați fără milă. 

Problema fără un răspuns momentan este: dacă trupele ruse vor fi nevoite să părăsească Ucraina, la presiunea armatei ucrainene, cu o tehnică de luptă superioară și cu un moral evident ridicat, pe unde va scoate cămașa Vladimir Putin?... 

Asta nu mai este o problemă a Kievului și nici a aliaților, ci doar a celor care au sprijinit și continuă să susțină actuala conducere a Federației Ruse, cu o mentalitate imperială clară, dar și cu responsabilități de care nu pot fugi, nu se pot spăla pe mâini, nu pot da vina exclusiv pe Putin și atunci ce îi așteaptă? Tribunalul Poporului?... 

În Rusia acum - ca și în România de acum trei decenii - vina pentru cunoscute înstrăinări de bunuri publice este aruncată pe occidentali, deși adevărul este cu totul altul, cei lași fiind autohtoni dornici de o  îmbogățire cu orice preț, sau cum zicea primul președinte român postdecembrist, unii cetățeni trebuie lăsați să prindă...cheag. 

Federația Rusă - la nivel înalt - s-a complăcut în a executa, întocmai și la timp, exigențele președintelui Vladimir Putin, care reprezenta inițial o speranță de stopare a haosului în care ajunsese statul multinațional rus sub conducerea lui Boris Nikolaievici Elțîn. 

Apoi, de la entuziasmul mai degrabă infantil s-a trecut la nedumerirea generală, până când majoritatea cetățenilor ruși și-au dat seama că trăiesc într-o dictatură nici măcar mascată, unde cultul personalității, amintind de vremea lui Stalin, anihilarea libertății de exprimare - ceea ce se difuzează pe postul oficial de televiziune fiind doar o criză prelungită de isterie propagandistică a unei minorități care din asta trăiește -, nivelul tot mai scăzut de trai indică alunecarea pe toboganul nefericirii, nicidecum ascensiunea spre culmile prosperității generale. 

DIPLOMAȚIA RUSĂ? ACUM, EȘUATĂ...

În mod paradoxal, după ocuparea peninsulei Crimeea, în timp ce sancțiunile economice occidentale au afectat, tot mai mult, capacitatea de producție a unei tehnici de luptă performante pentru Forțele Armate Ruse, diplomația condusă, în stil sovietic, de Serghei Lavrov a devenit, pe plan oratoric, tot mai ostilă la adresa comunității transatlantice, în general. 

Asta în pofida faptului că diplomații specializați pe dosarul ucrainean ar fi putut informa Kremlinul, de anul trecut, că armata Kievului era mai puternică, la șapte ani distanță de la ocuparea peninsulei amintite de trupele ruse.

Dar diplomația păstorită de Lavrov s-a dovedit a fi devenit incapabilă să trăiască în acest secol atunci când a produs cererea aberantă ca NATO să își retragă toate trupele și armele din statele europene care au aderat la Alianță după 1997.  

Acum se știe că o asemenea idee trăznită nu aparținea vreunuia dornic de afirmare, ci tocmai noului țar, gospodin Putin. 

Iar dacă asta este realitatea atunci devine de domeniul evidenței faptul că președintele rus a formulat intenționat condiții imposibil de acceptat pornind de la presupunerea că, ipotetic, ceva-ceva tot va obține de la omologul american. 

Și s-a ales cu o consolidare a unității de acțiune a aliaților și cu decizia Suediei și a Finlandei de a intra în NATO. 

CE I-A MAI RĂMAS PREȘEDINTELUI RUS?

I. Mobilizarea generală. Dar asta ar însemna un transfer de facto al puterii de la serviciile secrete la armată și creșterea numărului de familii anunțate că și-au pierdut pe cei dragi în bătăliile din Ucraina, sau că se vor întoarce răniți, în fel și chip, acasă. De unde și pericolul de revoltă armată, la scară națională.

II. Recursul la arma nucleară. Numai că singur nu poate declanșa Apocalipsa și nu este deloc sigur că ordinul său va fi executat întocmai și la timp. Ceea ce proiectează ipoteza unei tot mai probabile lovituri de stat. A treia, după cea aplicată lui Hrușciov și mai târziu lui Gorbaciov. 

CE MAI SPERĂ COMUNITATEA TRANSATLANTICĂ?

I.   O implozie a Federației Ruse, ca urmare a nemulțumirilor tot mai mari, pe care le vor genera efectele negative ale mobilizării parțiale. 

II.  O formulă de negociere a păcii dezirabile mediată de Turcia și unele state arabe. 

III. Reacții mai puțin așteptate, de la cei care au crezut în extinderea Rusiei cu teritorii ucrainene și vor asista la rapida lor eliberare de o armată ucraineană tot mai bine antrenată, superior motivată și dotată cu o tehnică de luptă care va decima forța expediționară rusească trimisă în Ucraina. 

CE ANUME NU AR TREBUI SĂ IGNORE CONTRIBUABILUL ROMÂN? 

Partenerul nostru strategic - Statele Unite ale Americii - și vecinul aflat în mare dificultate, Ucraina, știu prea bine cât de mare a fost și este efortul României de sprijinire generoasă a luptei poporului ucrainean pentru libertate. 

Și - după încetarea conflictului -, tocmai asta nu ar trebui să uite Kievul, din rațiuni lesne de înțeles. 

 

Explicații foto: 

1. Forțele Navale ale SUA Europa-Africa / Flota a 6-a a SUA au difuzat pe Twitter, pe 21.10.2022 imaginea dedicată Exercițiului Neptun Strike 22.2, cu mențiunea că națiunile aliate au capacitatea de a răspunde agresiunii, voința de a invoca articolul 5 și hotărârea de a apăra teritoriul NATO de orice atac.

2.Comandamentul Strategic al SUA a difuzat fotografii vizând Exercițiul Neptun Strike, cu precizarea că  forțele navale din 19 state membre ale NATO  și țări partenere fac exerciții cu portavionul american USS George H.W. Bush  și cu grupul său naval de luptă, sub comanda Alianței Nord-Atlantice.   

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te