Apoi ne-am așezat la masă cu lumea bună și-am început să lipim guma sub scaun, iar, la plecare, o gașcă din Teleorman a băgat în buzunare argintăria. Ceilalți membri ai clubului s-au prins și, elegant, au făcut o sesizare. Mai precis, este vorba despre Oficiul European de Luptă Antifraudă, care a notificat statul român în legătură cu fraudarea unor fonduri europene de către celebra firmă TelDrum.
Ei bine, din momentul acela, Uniunea Europeană n-a mai fost bună.
Ați văzut vreodată cum procedează hoții de buzunare în autobuz? Sunt mereu cel puțin trei. Unul fură, iar ceilalți sunt pregătiți să reacționeze dacă ceva nu merge bine.
Atunci când cineva din autobuz își dă seama care este hoțul, complicii, care par simpli călători, încep să facă scandal și să acuze chiar victima, agresând-o chiar și fizic de multe ori. Pentru câteva momente, ceilalți pasageri nu-și pot da seama exact ce se întâmplă, timp suficient pentru ca adevăratul hoț să dispară.
Şi-acum, revenim la ultimele declarații scandaloase ale „intelectualei“ de la Guvern, precum și ale altor complici în Parlamentul European. Nu vi se pare un scenariu cunoscut?
Apoi, apare brusc o campanie RoExit, lansată pe mai multe canale de către niște oameni cu grave probleme penale și morale.
Pentru că, nu-i așa? Dacă tot ai băgat argintăria în buzunare și ăia s-au prins, n-ar fi mai bine să-i ameninți că pleci definitiv și nu o mai aduci înapoi?
Asta e însă tradiția hoției de la noi: „Era pe când nu s-a zărit/Azi o vedem și-n UE“.
Culmea e că PSD-ul de azi mobilizează oamenii contra UE, în timp ce PSD-ul lui Adrian Năstase făcea toate eforturile pro UE. Aceeași masă de oameni este dată peste cap de interesele unui vătaf de județ, iar membrii de partid care-l sprijineau în trecut pe Năstase sunt acum complicii unora care ne fură viitorul.
Iar în țara asta în care orice discuție civilizată a fost înlocuită cu urlete și înjurături, sunt mulți săraci cu duhul care visează la vremurile lui Nea Nicu, atunci când fabricile „duduiau“ de șuruburi prost făcute și stăteam la coadă cu zilele pentru tacâmuri de pasăre, izolați de restul lumii.
Oamenii ăștia nu-și pun problema că o eventuală ieșire din UE ar însemna să circule din nou cu vize prin Europa și că neamurile și prietenii lor nu vor mai avea acces liber pe piața muncii în țările în care lucrează acum. N-ar mai exista acele miliarde de euro pe care Diaspora le trimite acum în țară. Am avea însă în plus niște taxe suplimentare.
Am scris doar despre aceste consecințe pentru că ele pot fi înțelese cu ușurință, sper eu, chiar și de către cei care au nostalgia Gostatului, a puilor de Crevedia și-a rațiilor de ulei și zahăr.
