România importă pulberi pentru armament din Rusia, via Serbia, deși este țară NATO cu rol strategic

Cei mai mulți bani, în jur de 19 milioane euro, au ajuns la o firmă sârbească patronată de Nebojsa Novakovic, unul dintre cei mai mari dealeri de arme din Balcani. Restul banilor au ajuns la firme din Bulgaria, Turcia și Germania.

Newsweek România a obținut în exclusivitate date și informații despre aceste contracte ținute la sertar, departe de ochii opiniei publice, care arată că fabricile de muniție românești sunt dependente în special de pulberea achiziționată din Serbia.

Generalul (r) Alexandru Grumaz spune că pulberea sârbească este produsă cu materie primă importată din Rusia, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate pentru România, stat membru NATO.

În tot acest timp, fabricile de TNT și pulberi de la Făgăraș și Victoria au fost lăsate de izbeliște.

Companiile din industria de apărare nu au mai cumpărat pulberi de la cele două fabrici, iar Ministerul Economiei nu a mai alocat bani pentru retehnologizare și modernizare. Nici măcar pentru autorizațiile de mediu.

Într-un final, fabrica de la Făgăraș a fost tăiată și vândută la fier vechi pentru o datorie de 200.000 euro, iar cealaltă a fost băgată în conservare în urmă cu 14 ani.

De abia acum, după 30 de ani de la Revoluție, Ministerul Economiei a alocat o primă tranșă de 22 milioane de euro pentru achiziționarea unei noi instalații de pulberi pentru fabrica de la Victoria.

Fabrica de la Făgăraș, „vândută la inox vechi“

În 1921, la Făgăraș, au început lucrările pentru montarea primei instalații de produs pulberi.

Lucrările au durat până în 1939, când instalația a devenit operațională. După peste 35 de ani, în 1975, fabrica a fost modernizată în urma unui contract amplu de transfer de tehnologie din China.

Apoi a început construcția unei noi capacități de producție, similară cu instalația chinezească, echipamentele fiind puse în funcțiune în 1986.

Între 1991 și 2000, au fost retehnologizate mai multe linii de producție a explozivilor de mare putere, iar în anul 2000 a fost pusă în funcțiune o instalație de nitrare, unde putea fi produs TNT.

Fostul director al fabricii, Nicolae Micu, declara pentru Newsweek România că la Făgăraș nu se mai pot produce pulberi pentru că o instalație care producea nitroceluloză a fost dezafectată și vândută la fier vechi de Primăria Făgăraș în contul unei datorii de aproximativ opt miliarde de lei vechi, adică în jur de 200.000 euro. „Instalațiile aveau nevoie de reparații capitale și o stație de epurare.

Erau probleme pe partea de utilități. Toată strategia privind platforma a fost să nu mai existe“, spunea mâhnit Nicolae Micu.

Cine se află în spatele acestei strategii nu se știe. Cert este că România a ajuns să importe 90% din necesarul de pulberi din Serbia.

Generalul (r) Alexandru Grumaz e mult mai categoric și spune pe șleau: „Fabrica a fost tăiată pentru că exista o datorie către Primăria din Făgăraș. Iar băieții deștepți nu au făcut altceva decât să o taie și să vândă nu la fier vechi, la inox vechi.

Acum, efectiv, depinzi de bulgari, de sârbi, de ruși. Asta este toată treaba. Cumpărarea de pulbere se făcea de la sârbi, dar materialele pentru fabricație veneau de la ruși.

A fost un moment când rușii nu au mai vândut materie primă către Serbia iar noi nu am mai primit pulbere“.

2.300 de tone de praf de pușcă pe lună. În trecut

La 30 de kilometri de Făgăraș, în orașul Victoria, se află compania Pirochim Victoria care producea pulberi fără fum. Aceasta se află de 14 ani în conservare.

Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, Ministerul Înzestrării Armatei a desemnat grupul german Ferrostahl să proiecteze și să construiască o fabrică pentru producerea de pulberi fără fum.

În 1937, un decret regal a stabilit locul și statutul legal pentru începerea lucrărilor: la poalele Munților Făgăraș.

Grupul german Ferrostahl avea un proiect de 250 de clădiri, din care 40 urma să fie ridicate de partea română. Şantierul pulberăriei de la Ucea ajunsese cel mai mare din ţară, iar lucrările au fost finalizate în 1954.

„Fabricile Ucea“ erau formate din nouă secții speciale: fabrica de oxigen, acid azotic, acid sulfuric, azotat de amoniu, nitroceluloză, amoniac şi pulberi.

Pe lângă ele s-a dezvoltat platforma şi s-au fabricat metanol, formol, răşini. În 1983, muncitorii ajunseseră să producă 2.300 de tone de praf de puşcă într-o lună.

După anii 1990, fabrica de la Victoria și-a început triumfător declinul. Specialiștii au fost concediați pe capete și producția de pulberi s-a redus.

La fel și comenzile. De aproape 14 ani, fabrica a intrat în conservare iar astăzi mai sunt în jur de 70 de angajați plătiți să păzească ceea ce a mai rămas din fabrică. 

30 de ani pentru 22 de milioane euro de la stat

La 30 de ani de la Revoluție, noul ministru al Economiei, Virgil Popescu, a atras atenția că România se confruntă cu o mare problemă din cauza importurilor de pulberi din Serbia.

„Importăm pulbere din Serbia şi orice ţară serioasă din Uniunea Europeană şi din NATO trebuie să aibă şi să poată produce propria pulbere.

Este o prioritate maximă a noastră să facem investiţii în fabrica de pulberi de la Făgăraş, pentru că e normal, e logic, e de bun simţ să avem propria fabrică de pulberi“, spunea la începutul acestui an ministrul Virgil Popescu.

În urma acestor declarații, ministrul Virgil Popescu a alocat de la Ministerul Economiei pentru Romarm o primă tranșă de aproximativ 22 milioane euro pentru achiziționarea unei instalații noi pentru a începe producția de pulberi la Victoria.

„Este o mare realizare a Ministerului Economiei, mult mai importantă decât modernizarea elicopterelor.

Pentru că de pulbere ai nevoie la fabricarea de cartușe, proiectile. Dacă nu ai pulbere și ești dependent de o țară pro-rusă e complicat să îți rezolvi problemele. Sârbii sunt pro ruși“, a spus generalul (r) Alexandru Grumaz.

Vânzătorul de pulberi:Nebojsa Novakovic

Ministerul Economiei are în subordine Compania Națională Romarm, o structură de tip holding, care la rândul ei controlează alte 15 companii de stat din industria de apărare românească.

Pentru toate aceste companii, în ultimii cinci ani, Romarm a importat pulbere și TNT în valoare de 15.826.500 USD și 8.238.000 euro, conform documentelor consultate de Newsweek România, pentru o cantitate de aproximativ 1.500 de tone de pulberi.

Majoritatea achizițiilor, aproximativ 90%, au fost sparte în zeci de contracte mici a căror valoare nu depășește 100.000 euro și au fost atribuite direct companiei Uni Global D.o.o. din Serbia.

Valoarea cumulată a contractelor semnate cu firma sârbească se învârte în jurul sumei de 19 milioane euro.

Compania Uni Global D.o.o. fost înființată în anul 1993 și se ocupă de export. Vinde de la produse agricole până la bunuri din industria specială, dar și arme și echipamente militare sub patronajul lui Nebojsa Novakovic, unul dintre cei mai mari comercianți de arme din Balcani.

Firma lui Novakovic exportă în Germania, Italia, Bulgaria, Polonia, Cehia, Rusia, China și Franța. În România, clientul fidel al Novakovic este compania de stat Romarm. În urmă cu un an, presa din Serbia menționa că unul dintre spațiile deținute de firma lui Novakovic a fost închiriat politicianului Dragan Djilas, șeful Alianței pentru Serbia și fondatorul Partidului pentru Libertate și Justiție.

Uzina Mecanică Sadu, pulbere de 6,24 milioane USD

În ultimii cinci ani, Romarm a cumpărat pulbere propulsivă pentru Uzina Mecanică Sadu de la compania Uni Global D.o.o., din Serbia.

Primul contract a avut o valoare de 2,034 milioane USD, a urmat un nou contract de 3,19 milioane USD, apoi un altul de 229.500 USD. Ultimul contract a avut o valoare de 792.000 USD pentru o cantitate de 48.000 kg de pulberi.

Ceea ce înseamnă că s-a plătit 16,5 USD pe kilogram. Valoarea cumulată a celor patru contracte a fost de 6.245.500 USD.

Compania de stat Uzina Mecanică Sadu produce muniție de infanterie calibre NATO: 5,56 x 45 mm, 7,62 x 51 mm, 9 mm Parabellum, în diferite variante constructive precum și calibre „Est“ - de la 5,45 mm la 9 mm Makarov, de armament de infanterie și componente pentru acesta.

Romarm, dependentă de sârbi

În anul 2019, Romarm a semnat un nou contract cu compania sârbească pentru a livra pulberi la Uzina Mecanică Cugir.

Valoarea contractului a fost de 1.848.000 USD. De pe site-ul uzinei aflăm că și această companie de stat produce mai multe tipuri de muniție, inclusiv de tip NATO.

Pentru Cugir s-au mai semnat contracte de achiziție a pulberei cu firmele Almamet Gmbh din Germania, cu elvețienii de la Nitrochemie Wimmis, dar și cu bulgarii de la Arsenal JSCO.

Pentru compania Tohan s-a cumpărat pulbere de la nemții de la Wamno și bulgarii de la Dunarit Corp.

Tot pentru Tohan, dar și pentru Uzina Mecanică Mija, s-a cumpărat TNT de la sârbii de la Uni Global. Valorea cumulată a acestor contracte a fost de 9.519.875 USD și 8.238.000 euro.

Firimituri sferice și din Turcia

Compania Romarm a achiziționat pulbere sferică pentru muniția produsă la Uzina Produse Speciale Dragomirești de la firma turcească Makina ve Kimya Endüstrisi Kurumu (MKEK) pentru o sumă de 61.125 euro.

Deținută de guvernul de la Ankara, compania turcească a fost înființată în secolul al XV-lea pentru a servi corpurile de artilerie ale Imperiului Otoman.

MKEK are în prezent zece fabrici moderne cu 5.500 de angajați și este în continuare principalul furnizor de muniție și armament pentru Forțele Armate Turcești.