Bella Italia, pubela România. De ce permite statul importurile ilegale de gunoi coordonate de mafie

DE Cătălin Prisacariu | Actualizat: 16.03.2021 - 23:20

Valori maxime de poluare încălcate frecvent, indignare publică, declarații neputincioase sau politicianiste ale autorităților. În spatele acestor manifestări la vedere, însă, stau rețele ascunse de trafic de gunoaie de toate felurile. Iar statul român nu prea vrea să le găsească.

SHARE

De cele mai multe ori, aceste rețele nici măcar nu sunt foarte bine ascunse. Dar statul român nu prea vrea să le găsească.

Unul din cazurile care arată foarte clar cât de ineficiente sunt structurile de control în domeniul mediului din România este cel pe care-l putem numi “Trifa”. După numele care se află în față: Georgeta Trifa, o sexagenară care nu doar că are multiple boli grave, dar care îi îmbolnăvește și pe cei din jur. Nu, bolile ei nu sunt contagioase. Dar gunoiul depozitat ilegal de către firmele ei otrăvește aerul, solul, apa.

Gunoi italian, depozite ilegale românești

Un control al Gărzii Naționale de Mediu Bihor din februarie 2020 descoperea că în localitățile bihorene Ineu și Vadu Crișului apăruseră peste noapte depozite ilegale de gunoi în clădiri abandonate ale unor foste ferme.

Potrivit unui răspuns oficial pentru Newsweek România al Gărzii Naționale de Mediu Bihor, proveniența acestor gunoaie era “Italia, regiunile Toscana, Lombardia, Emilia Romagna. (...) Cu ocazia verificărilor, s-au identificat următoarele tipuri de deșeuri: deșeuri de materiale plastice și cauciuc (...), deșeuri de fibre textile procesate (...), deșeuri de la apretare și finisare (...)”.

Aceeași sursă a mai precizat că “o parte a deșeurilor identificate ca fiind depozitate ilegal pe teritoriul României erau destinate unei entități de pe teritoriul Republicii Moldova, care însă a refuzat preluarea acestora. O altă parte a deșeurilor era destinată unor operatori economici de pe teritoriul României (autorizați pentru valorificarea/recuperarea unor astfel de deșeuri), societăți cu care nu exista nici un contract valabil de valorificare/recuperare, motiv pentru care acestea au refuzat, la rândul lor, primirea deșeurilor.”

Garda amendează, Parchetul cercetează, situația trenează

Tot Garda de Mediu Bihor a mai arătat că “În ambele cazuri, deșeurile trebuiau returnate în țara de proveniență și nu depozitate pe teritoriul României. De altfel, societățile ce au facilitat transferul acestor deșeuri nu erau autorizate, din punct de vedere al protecției mediului, să le depoziteze.”

În plus, a mai arătat GNM Bihor, “Urmare a neconformităților constatate, instituția noastră a aplicat mai multe sancțiuni contravenționale societăților implicate. Totodată, au fost sesizate organele de urmărire penală, dosarul penal fiind înregistrat la Unitatea de Parchet de pe lângă Judecătoria Oradea. Instituția noastră a dispus, ca măsuri: <se vor returna în țara de origine toate deșeurile existente, deșeuri neutilizate în scopul pentru care au fost introduse în țară; se va notifica GNM-CJ Bihor în fiecare etapă derulată pentru realizarea acestei operațiuni (momentul încărcării deșeurilor, momentul transferului deșeurilor, precum și transportatorul acestora>.”

Invocând ancheta penală în curs, Garda Națională de Mediu Bihor nu a mai oferit nici un fel de amănunte referitoare la depozitele ilegale de gunoaie din județ: nici firmele implicate și nici măcar valoarea amenzilor.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a fost și mai secretos: a comunicat sec că “În cauza menționată (...) nu a fost emis rechizitoriu, cauza fiind în prezent în curs de cercetare întrucât nu au fost epuizate toate mijloacele de probă a căror administrare este necesară.”

834 de tone de gunoaie

Procurorii cercetează două companii românești în această speță: Intrarom Service SRL și Gaz & Oil Gross Group SRL. Ambele au contestat în instanță nota de constatare a Gărzii Naționale de Mediu Bihor și au pierdut atât în primă fază, cât și definitiv.

Potrivit motivării deciziei finale în cazul Intrarom Service SRL, “prin nota de constatare (...) nr. 188/14.02.2020 emisă de Garda Națională de Mediu - Consiliul Județean Bihor s-au stabilit reclamantei (...) măsuri printre care și aceea de <a returna în țara de origine toate deșeurile existente pe amplasamentul din localitatea Vadu Crișului>, reținându-se, în esență că, la locația din loc. Vadu Crișului (neautorizată), sunt depozitate deșeuri în cantitate totală de 834,04 tone, toate achiziționate intracomunitar și neutilizate în scopul în care au fost introduse”.

Reciclatori doar pe hârtie

Aceeași motivare de instanță arată că, în documentele de transfer ale sutelor de tone de gunoaie aduse din Italia, Intrarom Service SRL și Gaz & Oil Gross Group SRL au menționat firmele Pro Air Clean Ecologic SA Timișoara și Geocycle România SRL (înregistrată în București, cu multiple puncte de lucru în județul Bihor). Dar, după cum arată și nota de constatare a Gărzii de Mediu, nici una din cele două firme nu avea contract încheiat cu Intrarom Service SRL sau cu Gaz & Oil Gross Group SRL pentru a prelua deșeurile.

Acoperirea, însă, avea sens: Pro Air Clean Ecologic SA Timișoara și Geocycle România SRL sunt companii mari, cunoscute ca lucrând cu producători de ciment care folosesc deșeurile drept combustibili (de altfel, Geocycle România SRL este deținută de producătorul de ciment Holcim).

Laurențiu Demetrovici, directorul general al Pro Air Clean Ecologic SA Timișoara, a fost foarte concis: “Compania noastră nu a avut și nu are nici un fel de relații cu firmele menționate de către dumneavoastră.”

O mică parte din cantitatea de gunoi ar fi trebuit să ajungă și la o companie din Chișinău, mai arată judecătorii, în motivarea cărora se pomenesc “cele 48 de tone de granule, refuzate de Republica Moldova”.

Fraude în două cârje

Până în acest punct, pare că avem de-a face cu o țeapă banală: cele două firme care au adus gunoaiele din Italia în România au întocmit documente false care le-au permis să facă transferul deșeurilor între cele două țări iar la destinație totul a ieșit la iveală.

Dar povestea capătă și accente melodramatice: în iunie 2020, în timp ce se judeca cu Garda de Mediu pe nota de constatare referitoare la depozitele ilegale de deșeuri, Intrarom Service SRL intră în insolvență, la cererea unui creditor (o companie de transport care avea de încasat peste 74.000 de lei), decide un judecător.

În instanță, avocatul Intrarom Service SRL prezintă un tablou trist: “Istoricul societății comerciale Intrarom Service S.R.L. este relevant, din cauze medicale administratorul societății să nu poată să își îndeplinească atribuțiile.

Dacă în anii 2015-2016 societatea a fost pe profit, în anii 2017 și 2018 nu s-a reușit acest fapt (...).

Astfel, în a doua jumătate a lunii octombrie 2016, administratorul societății, care era și singurul angajat, a rămas imobilizat la pat cu nervul sciatic inflamat pe ambele membre inferioare, cu patru hernii de disc pe fondul unui diabet gradul II - insulino dependentă. Perioada de tratament și recuperare neurologică și neuromotorie a fost lungă, cu mai multe spitalizări în anii 2017 și 2018, cu o intervenție chirurgicală cu multe complicații în 2017, stare care a dus la mari sincope în activitatea societății comerciale.

La mijlocul anului 2018, administratorul și-a reluat activitatea care se rezumă la servicii de consultantă și brokeraj cu combustibili alternativi proveniți din deseuri, deși se deplasează sprijinită în doua bastoane.

A arătat că destinatarii serviciilor prestate de debitor sunt fabrici de ciment, incineratoare, gazeificatoare și instalații de piroliză. Printre clienții societății în perioada 2007 - 2018 fiind mari trusturi industriale printre care Grupul Lafarge respectiv CRH din România, Republica Moldova, Bulgaria, Maroc, Cipru și Grecia.

Producători de astfel de combustibili alternativi sunt mari complexe industriale, care gestionează deșeuri în Italia.

Din păcate societatea a trecut printr-o perioada dificilă, astfel că doi ani propriu-zis nu s-a desfășurat nici o activitate, iar în această perioadă s-a pierdut atât legătura cu piața cât mai ales contractele aflate în derulare nu s-au mai concretizat. Activitatea pe care o desfășoară societatea Intrarom Service S.R.L., în fapt, necesită o permanentă legătură cu părțile aflate sub contract și autoritățile de mediu ale statelor de expediție și de destinație. Ceea ce necesită deplasări de lungă durată în străinătate, proceduri complexe și de concept, care implică, așa cum a arătat mai sus, aprobări a statelor de expediție și destinație, responsabilizare a părților implicate, transportatori tereștri și maritimi, operatori în porturile de încărcare și descărcare, prezența la operațiunile de încărcare, recepția mărfii, descărcare, predarea mărfii care se desfășoară sub un strict control a aplicării legislației comunitare în materie și implică garanții financiare ale părților implicate. Imposibilitatea deplasării din cauze motorii și de echilibru neurologic au făcut să piardă contracte și implicit clienți în această perioadă.

În august 2018, societatea prin administrator a reînceput activitatea încercând pas cu pas să reia activitatea și colaborările cu clienții săi.”

Pedigree de escroacă: ziaristă de partid, condamnare pentru înșelăciune

Administratorul societății Intrarom Service SRL este Georgeta Trifa. Însă portretul lacrimogen zugrăvit în instanță de avocatul firmei sale omite câteva detalii importante. La sfârșitul anilor '90, scria publicația “Bihoreanul în 2017, Trifa “a ţinut prima pagină a cotidianului <Jurnal bihorean>, care dezvăluia înşelăciuni comise sub protecţia celui mai puternic partid de atunci (...), pentru care lucra ca ziaristă la <Jurnalul de dimineaţă>.

Georgeta Trifa/FOTO: ebihoreanul.ro

Pe 7 aprilie 1998, un articol intitulat <O ziaristă de partid girează datoriile prietenilor cu banii PDSR> relata că Georgeta Trifa Solonca, cum se semna pe atunci personajul în Jdd, era în cârdăşie cu o anume Domnica Bulat, care înşelase o altă orădeancă, nereturnându-i un împrumut de 5.000 mărci germane. Când păgubita s-a plâns procurorilor, Trifa i-a trimis femeii un răvaş în care garanta că va plăti ea datoria lui Bulat, după ce va încasa nişte bani de la PDSR, care îi era dator pentru 51.000 de afişe din campania electorală 1996. (...) După ce <Jurnal bihorean> i-a dezvăluit învârtelile, Trifa a pozat în victimă şi, pretinzându-se calomniată, a cerut un drept la replică. La ieşirea din redacţie, însă, surpriză: doi poliţişti în civil au luat-o pe sus! Motivul? Era dată în urmărire generală, fiindcă în iunie 1997 Judecătoria Satu Mare o condamnase la 2 ani de închisoare pentru înşelăciune.

Ca patroană a firmei Trans Silva, înregistrată în judeţul Satu Mare, Trifa luase un credit de la Bankcoop, girându-l cu contracte fictive. Când a descoperit detaliul, banca a dat-o pe mâna procurorilor, iar în urma unui proces judecătorii au condamnat-o la închisoare cu executare.

Reţinerea ei pe stradă a fost de altfel imortalizată de ziar, care în ediţia din 8 aprilie 1998 relatat pe larg episodul.”

Arestarea Georgetei Trifa în 1998/FOTO: ebihoreanul.ro

Prima firmă: asociați italieni penali

Tot Bihoreanul pomenește și alte afaceri (unele reușite, altele nu) cu gunoaie din Italia intermediate de Trifa, dar și asocieri cu italieni condamnați în țara de origine: “Patroana Georgeta Trifa este asociată într-o altă firmă, Ikosro SRL, înfiinţată în 2008 cu sediul în Oradea, într-un apartament de bloc de pe strada Anatole France, cu trei italieni: Marraffa Giuseppe Antonio, Monna Gianni şi Caserta Antonio. Conform presei din peninsulă, toţi trei au fost anchetaţi în ultimul deceniu pentru afaceri ilegale cu gunoaie în Italia, Marraffa şi Monna fiind chiar condamnaţi astă-toamnă (2016 – n.r.) la câte 1 an şi 2 luni de închisoare.

Tot cu cetăţeni italieni, Trifa mai este asociată şi într-o a treia firmă, Aeron Service, înfiinţată în 2012 tot pe Anatole France, al cărei site arată, în italiană, că exportă anvelope uzate din Italia, fără a preciza destinaţia.”

A doua firmă: asociați italieni penali

Într-o altă firmă din România, Eurofier SRL, Trifa a fost asociată cu alți trei italieni: Francesco Maccarrone, Marco Nicola Domizio și Pier Paolo Cavallari. Foarte interesanți sunt ultimii doi, Domizio și Cavallari. Ambii au fost implicați în afaceri ilegale cu gunoaie în Italia, arestați, cercetați. Ba chiar pomeniți de un raport parlamentar italian din 2012 (referitor la traficul de deșeuri din Italia) ca lucrând împreună cu clanul Accarino. Domizio a și fost condamnat în 2006 pentru trafic cu gunoi.

Familia Accarino este celebră în Italia pentru afacerile ilegale cu gunoaie. Liderul clanului este Salvatore Accarino, cunoscut ca “regele gunoiului toxic”, acum în închisoare (a fost condamnat în 2013 la o pedeapsă de șase ani, dar a fost prins abia după doi ani, în 2015). Locul lui Salvatore a fost luat de fratele său, Mario Accarino. Și acesta, însă, a fost arestat în octombrie 2020, tot pentru afaceri cu gunoaie, împreună cu alți peste 20 de complici.

Frații Salvatore și Mario Accarino/FOTO: Carabinieri

Mario Accarino a fost activ și în România, unde a avut o firmă de pompe funebre înființată în 2002: Onorante Funerare Sf. Petru SRL (cu sediul la Dej). În aceasta, Accarino a fost asociat cu mai mulți italieni, însă a ieșit din firmă după trei ani, în 2005.

Unul din foștii săi parteneri din Onorante Funerare Sf. Petru SRL, Luciano Mega, este în continuare foarte activ în afaceri în România. Cea mai recentă companie înființată de acesta în România (la Arad, în 2020) este Sanitas Trade Corporation Ro SRL.

Mega este pomenit într-un dosar din Italia, ca martor, în legătură cu confiscări de bunuri provenite din afaceri ale mafiei.

A treia firmă: asociați italieni penali

Georgeta Trifa are legături cu italienii inclusiv la ei acasă: este asociată și într-o companie din Italia, 3R Solution, cu domiciliul în San Marco Argentano, Cosenza, Calabria (regiunea săracă din sudul Italiei în care mafia 'Ndrangheta face legea). 3R Solution se ocupă tot cu gunoaie iar Trifa deține 30% din companie.

Tot atât deține și Francesco Maccarrone (fost asociat cu Trifa, Domizio și Cavallari, cum am arătat mai sus, în firma românească Eurofier SRL), dar și un italian cu numele Michele Cupone, condamnat în 2015 în Italia la șase ani pentru bancrută frauduloasă și extorcare.

Michele Cupone/FOTO: Carabinieri

Apar basarabenii din Vaslui

Și tot Trifa deține și jumătate din cealaltă firmă cercetată acum de procurorii de la Oradea și controlată de Garda Națională de Mediu Bihor în februarie 2020, Gaz & Oil Gross Group SRL. Celălalt asociat din firmă este Adrian Grossu, domiciliat în Vaslui, dar născut la Chișinău. La înființare, Gaz & Oil Gross Group SRL era deținută de Grossu și alți doi moldoveni, care aveau formal domiciliul tot la Vaslui, la o adresă la care mai figurează alte zeci de moldoveni de peste Prut ca fiind înregistrați.

Firma a fost înființată în 2017 chiar în Ineu, unul din cele două locuri în care au fost depozitate gunoaie ilegal. Fondatorii au fost cetățenii moldoveni Adrian Grossu, Sergiu Petreanu și Eugen Buga, ultimii doi cu domiciliul la aceeași adresă din Vaslui.

În august 2018, Petreanu și Buga ies din firmă și în locul lor intră Georgeta Trifa. Că Petreanu și Buga erau doar niște paravane reiese și din aceea că moldovenii nici măcar nu erau în România când s-a derulat operațiunea, a trebuit ca Trifa să se deplaseze la Chișinău, după cum arată un document din “Monitorul oficial”. În final, Grossu a rămas cu 35% din părțile sociale iar Trifa, cu 65%.

Grossu, paravanul unor politicieni de la Chișinău

Nici cetățeanul moldovean Adrian Grossu nu pare a fi propriul lui stăpân. Potrivit unei investigații a Ziarului de Gardă de la Chișinău, Grossu a devenit administratorul unei firme, Midland Engineering, care a primit multe contracte publice pentru instalarea de camere video pentru monitorizarea traficului.

“Midland Engineering SRL, care a câștigat cele mai multe licitații pentru monitorizarea video a traficului rutier (12) a fost fondată la Bălți, de Alexandr Diaciuc, în noiembrie 2013, cu o lună înainte de semnarea primului său contract cu CR (Consiliul Raional – n.r.) Cantemir. (...) La 21 octombrie 2014, pe când Midland Engineering avea câștigate deja 12 licitații organizate de raioane, Adunarea Generală a Asociaților decide să vândă cota lui Diaciuc firmei olandeze Dekka Holding, înregistrată în iulie 2014, la Amsterdam. (...) În martie 2016, noul administrator al firmei Midland Engineering devine un oarecare Adrian Grossu, fondatorul rămânând același. (...)

Compania olandeză Dekka Holding, proprietara firmei Midland Engineering, cea care a câștigat 12 licitații pentru monitorizarea video a traficului rutier, a fost fondată pe 8 iulie 2014 și înregistrată la Camera de Comerț din Olanda două zile mai târziu, pe 10 iulie. Oficial, unicul fondator al firmei olandeze este o altă companie din această țară, Vreewijk Management. Ultima face parte din grupul Marden, specializat în prestarea serviciilor juridice, de consultanță, de domiciliere sau de custodie a firmelor, inclusiv a celor internaționale.

În spatele acestor companii olandeze se ascundeau însă interesele unor oameni de afaceri și chiar ale unui politician din R. Moldova. ZdG a obținut contractul autentificat de către notarul olandez Marten Van der Loo prin care compania Vreewijk Management a vândut, la 15 iulie 2014, firma Dekka Holding omului de afaceri originar din Edineț, Iurie Coșciug și secretarului general al PLDM, Victor Roșca.”, scria Ziarul de Gardă în 2017.

Newsweek România a încercat în mai multe rânduri să discute și cu Georgeta Trifa, și cu Adrian Grossu. Femeia care a răspuns la telefonul Intrarom Service SRL nu și-a declinat identitatea, dar a spus că nu este Trifa și a refuzat orice dialog. Adrian Grossu nu a putut fi contactat.

'Ndrangheta se simte bine în România

Clanul calabrez Accarino este suspectat de legături cu alt clan calabrez, mult mai puternic: 'Ndrangheta. Această din urmă grupare are multe conexiuni în România.

Newsweek România a scris că Granchi SRL din Ponte di Ferro este o firmă de construcții destul de cunoscută în Calabria, Italia. În 2017, pe activele firmei au fost puse sechestre iar Granchi SRL a fost cercetată, împreună cu acționarii și filialele sale, pentru asociere cu ’Ndrangheta.

Patronul firmei, Rossano Granchi, a declarat la acea vreme în toată presa italiană că este nevinovat și că firma lui nu a făcut altceva decât să participe la niște licitații publice.

În 2014, Granchi SRL (Italia) și-a deschis în România două firme: Granchi SRL – Ponte di Ferro, sucursala București și Granchi Romanian SRL (redenumită, în 2015, Ares Construction SRL). După scandalul din Italia, Granchi și-a închis sucursala din România.

 

Realizarea acestei investigații a fost sprijinită printr-un grant al fondului IJ4EU. Nici International Press Institute (IPI), nici European Journalism Centre (EJC) și nici oricare alt partener în fondul IJ4EU nu sunt responsabili pentru conținutul publicat sau orice fel de utilizare a acestuia.

 

 

 

 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.