Newsweek: Domnule Dragoș Paul Aligică, ce este Marginalia Etc.?
Dragoș Paul Aligică: Marginalia este un experiment publicistic. Este o platformă (un site, un portal, un hub) de idei, comentarii, analize, note și luări de poziție, recenzii și recomandări etc. creată de un grup de intelectuali cu vocație publicistică. Sunt oameni ale căror profile gravitează în jurul a două coordonate: standardele intelectuale înalte și dorința de a face publicistică în limba română . Și care au o neadecvare la situația în care au ajuns spațiul public românesc și mass media românești.
Sunt oameni cărora le pasă de viitorul limbii, culturii și tradiției intelectuale-academic-publicistice românești. Sunt foarte îngrijorați de spirala deteriorării în care s-a intrat și vor să răspundă cumva acestui trend. În acest sens. vreau să subliniez apăsat că toți oamenii aceștia o fac nu pentru că li s-ar oferi ceva, de cineva, privat sau de stat.
Ei o fac de fapt pentru că vor să ofere ceva publicului și discursului public și culturii din care fac parte. Alături de ei sunt publicisti și intelectuali occidental care în decursul anilor și-au dovedit interesul pentru cultura română și societatea românescă, devenind, prin activitatea lor, participanți activi, cu un impact semnificativ, asupra comunitățîi intelectuale și publicistice românești.
Va avea această platformă o orientare politică sau ideologică?
Marginalia nu este ideologică. Nu există așteptări de aliniere la un curent sau altul. Pe de altă parte, nu vrea să ceară autorilor mimarea ipocrită a neutralității, obiectivității sau apolitismului. Dă libertate fiecăruia. Fondatori sau contributori, au toată libertatea de gândire și expresie posibilă, în condițiile date. Marginalia nu va scrie însă petiții, nu se va prezenta ca entitate omogenă, nu va lua poziții în numele membrilor și contributorilor. Dar autorii ei pot lua ce poziții vor. E un spațiu liber, necenzurat, în care totul se bazează pe regulile nescrise ale bunului simt și civilizației.
Va fi Marginalia un competitor al unor platforme mai vechi?
Nu. Nu va fi un competitor al revistelor și platformelor deja stabilite. Va avea o componentă deschisă larg contibuțiilor tuturor specialiștilor și celor interesați. Dar va funcționa într-un regim ce va combina producția de conținut și rolul de hub, de placă turnantă. Nu e o revistă, nu are rubrici fixe (va avea niște categorii de grupare a conținutului, evident, dar nu mai mult), nu se vrea nimic din formulele deja consacrate fie în vechea presă, fie în cea nouă.
Marginalia se vrea un spațiu comun, o resursă colectivă creată și menținută prin acțiune comună a autorilor și cititorilor. Se vrea, într-un anumit sens, un club virtual. Vrem să dăm un semnal de calitate și profesionism. Sunt și vor fi și alte platforme și grupuri de calitate și de profesioniști în jur, îi vom recunoaște că atare și susține fără rezerve. Dar Marginalia își propune în același timp să își construiască propria tipologie și propriul brand de excelență.
„Nivelul de înjosire e inimaginabil”
De ce ați simțit nevoia lansării unui astfel de proiect?
Ca orice om din breaslă, am constatat și eu că publicistica este în curs de a fi distrusă, decimată peste tot în lume de revoluția IT și mai ales de rețelele sociale -- mai ales de Facebook. Branduri, tradiții, redacții, instituții publicistice pe care le credeam intangibile au fost pur și simplu rase de pe fața pământului… Practic. publicistii și jurnaliștii cu standarde au fost reduși de tăvălug la a opera în multe cazuri pro bono la cel mai mic numitor comun al publicului vag educat, dar locvace și agitat.
Dacă se continuă trendul, publicistii vor ajunge simpli pălmași, producători de conținut, de trafic și clickuri pentru o oligarhie economică și ideologică din Sillicon Valley. Nivelul de înjosire la care am văzut oamenii coborându-se pe Facebook sau în “noile medii” este inimaginabil. Fenta cu “like-urile” a luat mințile și unor oameni altfel serioși. Când Facebook a mai introdus și cenzură ideologică și dictatul și arbitrarul, s-a ajuns la limita limitei.
Bătaia de joc și abuzul erau strigătoare la cer. Se transformaseră în simptom al maladiei numită “servitudine voluntară”. Peste tot în lume, la ora asta, vedem încercări și experimente de a depăși această condiție. Oamenii încearcă formule publicistice, de asociere, de branduire, moduri tehnice și insitutionale de a opri această oroare. Marginalia e unul dintre miile de astfel de experimente ce au loc acum, peste tot în lume.
De ce e nevoie de un astfel de proiect în România?
La noi, în România, acesta problemă ilustrată de Facebook și oligarhia ideologică din Sillicon Valley a fost amplificată de faptul că mass media tradiționale au făcut obiectul în același timp al unei tentative reușite aproape în totalitate de capturare sau distrugere de către cleptocrația tranziției a tuturor redactiilor și platformelor media și publistice relevante. Marginalia e o încercare de a răspunde prin crearea unui perimetru publicistic pentru cititori cu standarde, de către autori cu standarde.
Este evident că presiunii duble (cleptocrația română și oligarhia ideologică occidentală – plus propagandă rusă, etc.) nu i se poate răspunde decât în mod organizat. Încercăm asta. Vom vedea. Pot fi create un brand și o structura publicistică în noile condițîi? Putem menține vii anumite standarde și un anumit tip de discurs în spațiul de limba română, în față acestei formidabile presiuni? Poate că da, poate că nu. Nu știm până nu încercăm.
Parteneriat
În ce constă parteneriatul dintre Marginalia și Newsweek România?
Soarta a vrut ca, în același timp cu punerea în mișcare a experimentului Marginalia, un grup de jurnaliști de calibru din presa românească să încerce un experiment similar, în spațiul mai larg definit al jurnalismului. Mă refer la Newsweek România. O gândire curajoasă, o încercare de a răspunde organizat și organizațional provocării formidable a momentului, un risc antreprenorial asumat. Convergența și complementariatea între cele două sunt incontestabile. Astfel s-a format în mod natural premisa unei joncțiuni de forțe potrivite, la locul potrivit și în momentul potrivit. Se crează astfel un pachet complet.
Concentrarea de talent și standarde, cred eu, devine evidentă la simpla cititire a numelor celor asociați proiectului Marginalia la ora asta. Aș vrea să subliniez remarcabila relație de complementaritate și potențare reciprocă dintre Newsweek și Marginalia. Marginalia funcționează într-un parteneriat informal cu Newsweek România, un parteneriat bazat pe principiile probitatii publicistice și responsabilitățîi sociale și pe obiectivul de a contribui împreună la refacerea standardelor în sfera și dezbaterea publică din România. Și acesta nu este doar declarativă. Newsweek a oferit chiar și în ediția prinț garanția unei prezențe Marginalia: o întreagă pagină, sub egida Marginalia, care stă în fiecare număr la dispoziția autorilor ei.
Ce nume se află înscrise acum ca membri fondatori ai Marginalia?
Marginalia a anunțat până la acesta ora următoarele nume: Christina Zarifopol-Illias, Martin S. Martin, Vladimir Tismăneanu, Adela Toplean, Adrian Miroiu, Adrian Papahagi, Andrei Vieru, Bogdan Călinescu, Cătălin Avramescu, Ciprian Apetrei, Dana Jalobeanu, Teodor Baconschi, Dragoș Paul Aligică, Claudiu Tufiș, Gabriel Claudiu Mursă, Karl-Peter Schwarz, Tudorel Urian, Georgeta Condur, Ion Stanomir, Marian Zulean, Alexandru Călinescu, Tom Gallagher. Acestea sunt doar numele făcute publice până acum. Urmează încă o serie de nume de același calibru.
„Marginalia vrea un public cu standarde privind publicistica”
Ce fel de public caută Marginalia?
Publicul care are anumite standarde sau aspiră să internalizeze anumite standarde și așteptări privind publicistica și jurnalismul. Cum ajunge la el? Vom face tot ce putem să punem pe picioare un mecanism de promovare și aici mizăm pe ajutorul colegilor mai experimentați de la Newsweek, dar, până la urmă, depinde de public dacă e sau nu interesat. Vom afla curând dacă ne caută și dacă ne găsește și ce face când ne găsește. Dacă oamenii sunt mulțumiți cu actuala ofertă din spațiul public și nu au nevoie de Marginalia, asta e.
Am învățat ceva prețios. Simplu și fără complicații închidem prăvălia. Cu lecția că stratul social care în mod normal era în trecut publicul acestui tip de întreprindere, s-a erodat până la punctul în care nu se face să ne mai pierdem vremea în iluzia că un asemenea public are relavanță și tracțiune. Am scăpat de o iluzie. Dacă stratul social reprezentat de acest public există însă, după ce perioada de așezare va trece și filtrele vor fi setate, deschiderea comentariilor și introducerea publicului în arenă, alături de autori, va crea cu adevărat o experiență care va depăși absolut orice poate oferi facebook sau alte arene de acest fel.
Marginalia va fi deschisă contribuțiilor externe și cititorilor?
Desigur. Vom integra cititorii nu doar prin deschiderea forumului și comentariilor. Vom integra orice potențial autor de analize, comentarii, care e interesat să contribuie la dezbaterea publică. În această privință, există ceva special ce trebuie notat cu atenție. Brandul Newsweek aduce o diferență: un brand recunoscut peste tot în lume.
Formula de colaboare Newsweek România-Marginalia va da posiblitatea tuturor celor care publică acolo - de la fondatori, până la specialiștii care trimit din când în când un material- să dea activității lor publicistice (non-academice sau doar sporadice, în regim de op-ed) o notă, o dimensiune recognoscibilă internațional. Când pui în CV sau menționezi într-o discuție că ai scris sau scrii op-eduri, comentarii etc. ce apar în relație cu sau la ceva numit Newsweek România, franciză internațională,
sună altfel, mai bine, cel puțin recognoscibil interlocutorului, dă un bonus de status și credentializare eforturilor tale.
„Nu e nevoie de un țar”
Care este structura organizațională a Marginalia?
Este gândită ca funcțională pe o bază minimală. Speranța mea este că în cursul actualei șederi în țară voi reuși să rezolv atât problemele tehnice, cât și pe cele manageriale ale platformei. Odată aceste două chestiuni rezolvate, structura de guvernanță ce va întreține logistic, fizic și administrativ spațiul, va prelua controlul. Susținerea până acum a fost dată în acest sens de către Fundația Republica Literelor.
Nu va fi nevoie de un consiliu de miniștri sau un țar pentru administrarea acestei platforme. Dacă merge și se leagă, voi deveni simplu membru ca toți ceilalți autori. Va există o mică echipă editorială, coordonată de experimentatul jurnalist Cristian Pătrășconiu, care va asigura funcționarea și judecata non-algortimică necesară, în relațiile cu contributorii externi și articolele trimise la redacție. Relația cu Newsweek, operarea în tandem și integrată, vor asigura un feed-back de autoregalj additional. Mai mult nu cred că e nevoie.
Ce șanse de reușită dați acestui experiment?
Un experiment, vreau să subliniez, fără precedent în peisajul românesc. Nu știu cum și dacă va reuși… dar cel puțin e o încercare… Oricum, toți avem acum (atât ca autori, cât și ca public și chiar societate, în general) o opțiune: continuăm să ne disipăm, să ne irosim în nouă logică a rețelelor sociale, la concurență cu cel mai mic numitor comun al diletantismului și vulgarității de Facebook? Sau punem umărul la ridicarea unui brand colectiv și a unui spațiu care să susțină anumite standarde și să cultive un anumit tip de public? Găsim o formulă organizată și colectivă de a răspunde la înjosirea sistematică indusă de Facebook și de cleptocratia românească și la cangrenarea mass media de către aceștia? Sau ne resemnăm?
„Un test social”
Proiectul Marginalia poate fi văzut și ca un test social?
Absolut. Vreau să determinăm, să clarificăm odată pentru totdeauna care este situația reală. Să nu ne mai amăgim. E un test pragmatic și realist în determinarea stării de fapt. Mai există putință de ieșire ? Mai putem regrupa și reconstrui o sferă a standardelor intelectuale și publicistice? Sau ne resemnăm histrionic pe Facebook? Sau, la fel de penibil, ne prefacem că ne resemnăm mimând detașarea, retrași în turnul de fildeș, aparent deasupra gloatelor, în realitate total în afara oricărei relevanțe publice, intelectuale și culturale dar cu ochiul pe “posteritate”?
Așadar, avem în față un test: se poate construi un punct de orientare în spațiul publicistic împotriva haosului valorilor și o stavilă în valul de manelizare, mitocănie instituționalizată, kitsch și incompetența mediatică, degradare culturală și spoială occidentalizat-vulgarizantă? Există însă interesul și nevoia publică de capacitare a acestei resurse? Aceasta-i întrebarea. Există capacitatea instituțională și resursele -în societatea română și între cei care ar avea în mod normal responsabiliatea socială în acest sens- pentru a susține acest tip de demersuri? Vom vedea curând ce și cum. Și vom trage conluziile practice. Oricât de neplăcute și oneroase ar fi ele pentru noi personal.
Care vor fi pașii următori în evoluția proiectului Marginalia?
Așa cum am promis, e un experiment. Va avea un început, un mijloc și un sfârșit, nu va fi o peltea întinsă indefinit. Vom așeza lucrurile pe cale, le vom pune în mișcare, ne vom da un termen, vom face o evaluare și vom decide atunci ce și cum și dacă... Poate eșua. Dar și în eșec vom învața ceva foarte prețios: dacă pică din cauza autorilor, adică dacă autorii pur și simplu nu participă, sau nu îl găsesc suficient de interesant.
Sau ideea de acțiune și prezență colectivă într-un mediu ostil valorilor și standardelor, pentru a le reprezenta și promova și a se promova pe ei înșiși în acest fel, nu îi motivează suficient ca să dea o șansă strategiei colective și o preferă în continuare pe cea individuală. E un scenariu plauzibil. Atunci asta e: vom lua act și nu ne vom mai amăgi niciodată în viitor că această formulă este viabilă. Dacă pică din cauza faptului că, la acest efort colectiv al clasei intelectuale și publicistice, clasa antreprenorială, capitalistă nu răspunde prin susținere, din nou luăm act și am învățat ceva.
Că nu ai cu cine. Vom lua act și nu ne vom mai amăgi niciodată în viitor că această formulă este viabilă. Și de asemenea vom lua act că viitorul culturii și spațiului de limba română este kaput. Nu există viitor pentru o cultură și o civilizație în momentul în care clasa intelectuală și cea antreprenorială nu se află în simbioză și cooperare în jurul unor proiecte culturale, intelectuale, educaționale… Dacă pică din cauza faptului că, la acest efort colectiv, nu se găsește un public care să rezoneze și răspundă (deja am notat cazul ăsta mai sus) iarăși am învațat ceva. Nu are rost să ne mai chinuim speranțele și vocația. Are rost să mai scrii? Da. Pentru ține și cercul tău rastrans, dar nu pentru un iluzoriu “public larg”. Ce ai avea de scris pentru public? Reclame, scheciuri vesele că să se “distreze”, lozici electorale și îndemnuri la mobilizare politică din partea unora sau altora….Nu.
Așadar, experimentul poate eșua în toate aceste trei feluri. Dar și în eșec vom învața ceva foarte prețios, despre noi, despre societatea în care trăim, despre viitorul ei și despre modul în care trebuie să ne privim și ne cheltuim vocația, știința de carte și talentul în cealaltă parte a vieții noastre.
„O republică”
O concluzie în finalul acestei discuții?
Desigur. O preeminentă figură publică alături de care am pornit la drum de la bun început și care, atât institutional, cât și intelectual și ca experiență de viață, are toată îndreptățirea, legitimitatea și capacitatea să preia această platformă și să o conducă - o figură care, din partea celor implicați în proiect, sunt sigur, are tot asentimentul de a ocupa această poziție-, mi-a răspuns: “Nu, Dragoș, nu vreau să fie așa. De data asta vreau să fie altfel. Și vreau să mergem până la capăt. Aceasta va fi o democrație, acesta va fi o republică, toți vom fi egali acolo.”
Acesta este spiritul în care crește Marginalia: un experiment pornit aproape de la zero, în condițiile strigătoare la cer în care a fost adusă viața publică și intelectuală în țară, condițîi pe care le cunoașteți atât de bine. Și în condițiile internaționale, problematice și ele într-un grad poate și mai mare și îngrijorător, care își fac și ele din ce în ce mai tare simțit efectul asupra a ceea ce a mai rămas din viață intelectuală publică românească.
Vom vedea ce și cum se poate face, după știință și puterile și resursele noastre. În ultimă instanță –am realizat de curând, după discuția cu prietenul mai sus citat– despre ce vorbim noi aici, în toată această poveste? Vorbim despre asta: “A Republic. If you can keep it.”
__________
Foto: Inquam Photos/Octav Ganea
